3,810 matches
-
începe. Ansamblul acestor elemente duce la concluzia că, după dificultățile din secolele al XlV-lea și al XV-lea, Europa intră într-o foarte frumoasă epocă de creștere economică. Continentul cunoaște, între 1490 și 1530, o dezvoltare clară a producției, provizii în cantități suficiente, o relansare a schimburilor comerciale și o creștere a prețurilor datorată în primul rînd creșterii cererii. Dacă aceste tendințe continuă pînă către 1560-1570, ele nu pot împiedica reapariția crizei cerealiere cauzate de creșterea demografică foarte mare. Situația
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fiind în acel moment tocmai la Oradea Mare, vine contextul din propria sa lucrare că mongolii „n-au ars nici semănăturile, nici fânețele, nici casele” („nec fruges, nec stramina, nec domos, aliquas combusserunt”) ca atunci, când ar reveni, să găsească provizii pentru cai și pentru ei („ut cum revernierunt tam pro eouis ouam pro se victualia invenirent”) precum și mărturia lui Wilhelm de Rubruck, care scrie că țara distrusă este Cumania, de la Răsărit de Haliciu până la Don, și că valahii sunt supuși
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
îmbarcarea către Turcia nu are loc imediat. Regimentul tânărului corsican este cantonat timp de cinci zile la Salon-de-Provence, corturile armatei fiind instalate chiar în piața publică. Basile joacă un rol central în organizarea cantonamentului, fiind caporalul furier, însărcinat cu asigurarea proviziilor. Când trupele intră în oraș în bătaia tobelor, o tânără drăguță pe nume Anna, fata care ținea registrele de casă la o presă de ulei, iese grăbită în stradă. La auzul tobelor, aceasta își simțise inima bătându-i năvalnic, presimțind
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al tangoului. Încep să apară petrecerile-surpriză, care-i atrag pe tineri, dar și pe cei mai puțin tineri. Principiul e american, scrie Maurice Sachs, autorul romanului-jurnal Au temps du Boeuf sur le toit. Se strâng treizeci-patruzeci de oameni; se adună proviziile necesare pentru o gustare, unul aduce friptura, altul șampania, și tot așa, iar apoi aterizează toți pe nepusă-masă la ușa unor prieteni cărora nici prin cap nu le trecuse ce-i așteaptă, și care se pregăteau poate să se bage
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cărbunele care venea prin jgheaburi de la fiecare galerie, încărcate din ambele părți. Vagonetele erau trase de un cal. Ajuns la locul de muncă, prost echipat, necorespunzător dotat din punct de vedere al protecției muncii, adesea nemâncat și fără merinde de provizie, minerul se băga târâș pe galeria unde săpa stratul de cărbune care oscila între 50 60 cm. grosime. Intra în galerie cu lampa de carbid, o lopățică și un picanaș cu care săpa cărbunele și trebuia să dea producția cerută
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
că să tac din gură că sunt alintat. Și mie îmi era destul de rău. Ceva mai târziu, începe să se vaite și celălalt că are grețuri. Locurile începeau să fie mai puțin frumoase. În graba și bucuria noastră, ne făcusem provizii de hrană pe patru zile, sardele, însă uitasem că la sardele trebui lămâi multe, dacă nu este vin sau rachiu. Noi mâncam sardele cu pâine și beam apă. Cât voi povesti despre cele văzute în Italia și despre muzeele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
20 spre 21 august intrau și armatele acelea în Cehoslovacia. Oare neliniștea mea să fi fost o presimțire? Rareori am fost atât de mulțumit că m-am întors acasă. Urmează zile și săptămâni de îngrijorare, lumea încep să-și facă provizii de alimente, panică etc. 10 octombrie 1968. Lumea a început să se liniștească, așa că, văzând că nu năvălește nimeni peste noi, m-am calmat și eu puțin. Toamna am fost pe la Breaza, pe la Brebu, am făcut 6 sau 7 studii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ai supărat?.. - Nu m-am supărat, chiar dacă ne-am certat puțin. Eram cam nervoasă, mi-a trecut. Am facut un duș rece și gata... - Unde ați fost? - La cumpărături! Am luat câte ceva de mâncare pentru mâine. Se cam terminaseră toate proviziile. Pe Lăură mâncarea nu prea o interesa. Făcea foame tot timpul, de teamă să nu cumva să ia în greutate. Avea o siluetă perfectă și nu-și dorea să o piardă. Poate că cirumstanțele justificau aerul senin pe care-l
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o medie de 10 kg/zi (deși uneori duc de trei-patru ori mai mult și-n în ture repetate) se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate în mâini sau în spate, singură sau cu ajutor, mii de provizii de la piață și magazine, cutii cu cărți, mobile, saci de ciment, televizoare, gresie, coroane mari la înmormântări, aspiratoare, săculeți cu pământ pentru flori, un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cărarea virtuților... Știți voi cine-mi sunt acești buni și nedespărțiți și atât de puțin pretențioși prieteni? Cărțile!” Francesco Petrarca 205. „Nu e petrecere care să mă facă să-mi părăsesc cărțile.” Geoffrey Chancer 206. „Cartea e cea mai bună provizie ce am găsit pentru această umană călătorie.” Michel de Montaigne 207. „Cărțile trebuie să urmeze științei, nu știința cărților.” Francis Bacon 208. „Cărțile vor vorbi clar când sfătuitorii vor încărunți.” Francis Bacon 209. „Cititul îl face pe om deplin, vorbitul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mă întâmpină întotdeauna cu același chip.” Montaigne 679. „Mă bucur de cărți ca avarii de comorile lor.” Montaigne 680. „Nici la vreme de pace, nici în timp de război nu călătoresc fără cărți.” Montaigne 681. „Cartea este cea mai bună provizie pentru călătoria aceasta omenească și îi plâng din tot sufletul pe oamenii inteligenți care nu sunt de acord cu asta.” Montaigne 682. „Trebuie să răsfoiești tot felul de autori, atât vechi cât și noi, și străini și francezi, ca să vezi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
care am încăput cu încă șase familii. Drumul a fost lung (peste două săptămâni) și foarte greu, bombardamentele aviatice de noapte erau cumplite, ca și staționările îndelungate, lipsa de spațiu din vagon, frigul și foametea. Ca un amănunt, aveam ceva provizii alimentare în vagon, dar la care, spre ghinionul nostru, nu se putea ajunge din cauza bagajelor grele suprapuse până la plafon. Am ajuns la Râmnicu Vâlcea unde era destinația refugiului nostru iar după debarcarea din vagoane am fost repartizați în comuna Ocnele
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
tremure: Ce caută aici aversa asta, anotimpul ei nu e toamna!" Margareta izbucni în râs, atât de intrigat părea de intențiile obscure ale meteorologiei. Adăpostul de sub boltă era iluzoriu, apa le pătrundea în haine, în pantofi, în buzunare. Sacoșa cu provizii a Margaretei, cu pachetele muiate, se făcea tot mai grea. Ahile îi desprinse mâna de pe mâner și luă sacoșa: "Mai bine să mergem la mine, nu e departe!" Fără să-i aștepte răspunsul, porniră prin ploaia care numaidecât se înteți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
două persoane. Dar acționară umăr la umăr ca să se șteargă și să se usuce. La sfârșit, se uitară unul la altul mulțumiți și izbucniră în râs. Ploaia încetase, soarele strălucea. Margareta îl sărută pe obraz frățește, își luă sacoșa cu provizii și plecă. După vreo zece zile, ieși cu o nouă tranșă de pagini scrise. Pe drum, îi veni o idee: dacă, în loc să se ducă până la editură, ar lăsa plicul în cutia de scrisori a lui Ahile? Era mult mai aproape
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile de păsări. Proviziile de alimente și de lemne ajung foarte greu până la mănăstire pe valea îngustă a râulețului Secu, iar iernile cu multă zăpadă izolează cu totul obștea pe multe luni. Toate acestea îl fac pe stareț să apeleze la ajutorul domnitorului Constantin
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de înțelesuri. Pustnicul Onufrie nu aparține însă nici pe departe cu totul transcedentalului. Gazdă sfătoasă, îi învață pe tinerii călugări dornici de schimnicie, cum să se gospodărească singuri, cum să folosească cele patru luni de vară, pentru a-și face provizii de hrană, a usca tot felul de fructe și legume care să le ajungă pentru celelalte opt luni ale anului, când pe vârf de munte nu mai ajunge nici un vizitator și nici un alt frate de la schiturile din vale. În ciuda pauzelor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
memoria sa extraordinară) dar și prin importanța pe care autorul o acordă unor astfel de amănunte, într-un text menit a spune povestea vieții sale. Pusă alături de pauzele descriptive din pasajele anterioare ale textului, această adevărată dare de seamă privind proviziile schitului pentru iarnă, pare literalmente scrisă de o altă persoană. Totuși, dacă ne gândim că una dintre primele ascultări pe care le-a primit Paisie în mănăstirile pe unde a umblat a fost la cămară și la bucătărie, iar la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
el consideră o împărțire a "zonelor de influență", frînează rezistența comunistă care luptă împotriva forțelor monarhiste și a susținătorilor lor britanici pînă în momentul cînd înfruntarea cu vestul devenind manifestă, va încerca, dimpotrivă, să încurajeze pe partizanii generalului Markos trimițîndu-le provizii. Stalin încearcă să-și extindă influența și la marginea continentului european, în Iran, îi împinge pe kurzi la revoltă și încearcă să-și mențină dominația în Azerbaidjan, în timp ce revendică împreună cu Turcia controlul Strîmtorilor. Pe 5 mai 1946, Winston Churchill, care
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și lipsindu-l de electricitate. Imediat, americanii ripostează prin crearea unui gigantic "pod aerian", tranzitîndu-și avioanele prin cele trei culoare aeriene în care teoretic ai liberă trecere și transportînd într-un an mai mult de 2.500,000 tone de provizii de toate felurile, în același timp ei îi anunță pe sovietici că nu vor ezita să recurgă la forță pentru ca aceștia să respecte libera circulație aeriană către fosta capitală germană. După unsprezece luni de blocadă, Stalin trebuie să cedeze și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fi concentrată în Oltenia ca să supravegheze mișcările rușilor și să fie gata pentru orice acțiune. Masele de pahonți, acei cărăuși cari veniseră cu miile ca să aducă din Rusia provianturi, încep să ia drumul întoarcerii. Apoi se începe incendiarea depozitelor cu provizii. Marile magazii de sub administrația lui Varșavsky - nume devenit celebru în urma marelui foc care a distrus magazii cu multe milioane de ruble - sunt distruse până în temelie. Rușii în retragere lichidau tot, adică distrugeau toate urmele marilor hoții săvârșite cu toate furniturile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
darurile ei fără număr. Sătenii își încep cu plăcere munca. Culeg rodnicia toamnei. În grădini și livezi se culeg legumele și fructele. Gospodinele nu mai prididesc cu compoturile, gemurile, dulcețurile, magiunul, prunele uscate. Își umplu bine cămările și beciurile, făcând provizii pentru iarnă. Pe câmp se culege porumbul, se sapă cartofii, se cară gunoiul de grajd și se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de oi, cirezile de vite, ies pe ogoarele eliberate de recoltă, la păscut. Satul pare un
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Trăiește clipa". De aceea am direcționat funcționarea motoarelor noastre interne cu prora spre un optimism realist, combatant și mobilizator strigând cu toată convingerea: "FIAT LUX!" "Să fie lumină!", așa precum corăbierii disperați și muribunzi, care după furtuni înspăimântătoare și cu proviziile de apă epuizate, bănuind la orizont o fâșie de uscat, murmurau încrezători în destinul lor: "Pământ! Pământ!" Și am adus lumină. Am adus lumină în sufletul nostru, în privirea și conduita noastră, în relațiile interumane și sociale, în munca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Noaptea 3 spre 4, e noaptea Împușcăturilor și artificiilor. Dacă Într-un orășel ca Ames a fost atâta zgomot, ce trebuie să fie În orașele mari. A doua zi bagajele sunt gata. În cuptorul casei Schmidt se frige o gâscă, provizie de drum. Totul e gata pentru lunga expediție prin far west și Munții Stâncoși. Îmi dau aere, ca și cum aș fi Lindberg În pregătirea primului zbor peste Atlantic. Numai Sănduța Întârzie. Avem acolo, În camera noastră, un mic prieten, căruia Îi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
azi una dintre cele mai roditoare regiuni. Cea mai tragică Întâmplare a intrat În istorie sub numele de tragedia convoiului Donner. În 1846, un convoi de 87 de persoane a fost prins de iarnă la poalele Sierrei Nevada. Rămași fără provizii, după ce au Încercat să iasă prin trecători, după ce au pierit mulți, au ajuns 47, dar după ce au fost nevoiți să-și mănânce morții. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 121 Acum lumea a uitat. Tăvălugul istoriei calcă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
structurată - și pe termen lung - foarte rău. Numai oamenii care vor să caute o scurtătură de avansare rapidă în viață intră în politică, iar partidele se finanțează ca armatele medievale. Se zice : „Plecăm cu armata noastră fărĂ niciun fel de provizii la drum, în cucerirea puterii politice, și fiecare are dreptul să apuce ce poate și ce vrea“. Cam asta este. „Trăim din jaf și ne autoplătim în felul acesta.“ Evident că numai oameni de foarte proastă calitate fac asta. Așa
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]