3,325 matches
-
odihnești/ meditând la perfecțiune" (Adâncul mării). Un exemplu încă și mai elocvent este oferit de îngerii ce populează întregul univers liric al lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu) ei pot fi interpretați ca "simboluri ale proximității divine și mediul privilegiat al revelației" (Andrei Pleșu). Cel mai adesea sunt transformați în negativ, căci dintr-o formă lipsită de corporalitate, ce se refuză capacității perceptive umane, așa cum apar în viziunea angelologilor, îngerii apar ca niște ființe fragile, solitare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate cu ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales din dialogul scrâșnit sau patetic, dar întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea (ca realitate) din imediata proximitate sau scrijelită direct în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se va potența acest corolar al neliniștilor ființei derivă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să servească, în cazul de față, drept exemplu-tip: privirea să transmite un șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de femeie. Femeia este tulburător de excitanta în rapiditatea și caracterul de proximitate al relațiilor pariziene. Această mitizare a primei întâlniri și a imaginii sale obsedante permite construirea universului iubirilor fulgerătoare prin efectul pe care îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice neașteptate, cu toate ca de multe ori are grijă să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
siguranță în exploatare și/sau în caz de accident, un dezavantaj major asociat cu utilizarea energiei nucleare este generarea deșeurilor radioactive, care pot fi extrem de periculoase. Aceste deșeuri pot persistă mii de ani și necesită un spațiu de depozitare adecvat. Proximitatea deșeurilor radioactive reprezintă un risc pentru sănătatea și siguranța oamenilor și a mediului. În același timp, centralele nucleare pot crea dezechilibre de mediu ca urmare a utilizării unor cantități mari de apă necesare pentru sistemele de răcire, prin conținutul în
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
cum ar fi Danemarca, dar mai ales cele neutre (Austria, Finlanda, Irlanda, Suedia) sunt încă extrem de reticente în acest sens. Conflictul din Iugoslavia și intervenția din nou decisivă a Statelor Unite au furnizat, însă, noi subiecte de reflecție pe această temă. Proximitatea conflictului și necesitatea influențării evenimentelor obligă, tot mai mult, la găsirea unei formule care să poată pro-pune o abordare mai adecvată decît cea venită de peste Atlantic. Europa vrea să-și rezolve singură problemele pe continent, dar deocamdată nu poate. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Rio de Janeiro, ce a reunit șefii de state și de guverne din întreaga Americă latină, inclusiv Caraibe, cu cei ai țărilor Uniunii Europene (!?...). Bătălia dintre dolar și euro se mută în America de Sud. Avînd în vedere miza strategică uriașă și proximitatea geografică, estimăm și un învingător: dolarul. Aceasta survine după o încercare mai veche a condorilor latino-americani (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay) de a se opune influenței crescînde a S.U.A. pe piața sud-americană, prin construirea așa-numitei "Piețe comune a Sudului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și transformare a altui text"2. Un alt dicționar de semiotică (Greimas, Courtés et all. : 1979, 190) apreciază impactul puternic înregistrat de intertextualitate în Occident și îl pune pe seama speranțelor de revigorare metodologică a teoriei "surselor". Receptarea noii noțiuni în proximitatea comparatismului se produce din cauza spune dicționarul ambiguității accepțiunii asupra termenului: imprecizia conceptului a lăsat loc pentru diverse extrapolări. În termenii lui Roland Barthes, "ceea ce constituie textul nu este o structură internă, închisă, contabilizabilă, ci deschiderea lui spre alte texte, alte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dintre care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva se inversează. După lămurirea sensului evidențiat mai bine în alăturarea antonimică polifonie-monologism, este dezvoltată taxinomia genettiană a transtextu alității. Astfel, "paratextualitatea se referă la relația pe care un text o stabilește cu "vecinătatea" (titlu, prefață
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dintre texte, puse în ordine (din fericire sau din nefericire pentru ele) de Gérard Genette și actualizate în articolul de dicționar dedicat intertextualității. Un alt aspect care nu poate trece nesemnalat vizează receptarea inițială, cel puțin, a intertextualității în imediata proximitate a citatului. Alăturarea comportă avantaje și dezavantaje: pe de o parte, noțiunii kristeviene i-a folosit asocierea cu citatul, forma ei cea mai vizibilă, pentru un prim stadiu, în care avea nevoie să se fixeze, să știe lumea că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu alte texte". Sunt propuse cinci tipuri de relații transtextuale, descrise în funcție de caracterul lor abstract, implicit și global: o intertextualitatea înseamnă prezența efectivă a unui text în alt text; o paratextualitatea este relația pe care un text o întreține cu proximitatea lui imediată (titlu, subtitlu, prefață, postfață, note etc.); o metatextualitatea se regăsește în ceea ce este exprimat în mod curent prin comentariu; o hipertextualitatea reprezintă situația în care un text derivă din altul anterior, prin transformare simplă sau prin imitare (de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apropie cel mai mult funcția literaturii de aceea a mitologiilor.[...] Și într-un caz, și într-altul, "ieșim" din timpul istoric și personal și ne cufundăm într-un timp fabulos, transistoric (Eliade: 1978, 179). Apropierea mit-intertext plasează studiul nostru în proximitatea antropologiei culturale. Nu trebuie omisă tradiția criticii dezvoltate pe axa respectivei analogii. "Relația dintre funcția mitică și scriitura poetică se clarifică în mod considerabil: ambele furnizează sens, pornind de la imagini comune, ale căror determinări se precizează și se însuflețesc în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
altul sau pe același în dialectica ludicului intertextual, un fapt este cert: nu există repetare pură. Intertextul comportă o relație dialogică. A repeta transformând. Și invers. Roland Barthes dezvoltă teoria stereotipului, în opoziție cu noul. Ideea repetării este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă a te pierde, a te rătăci în gradul zero al semnificatului" (Barthes: 2006b, 68). Pe de altă parte, mai aproape de legitimarea intertextualității (la definire am renunțat să mai sperăm, ne consolăm cu descrieri plastice
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
emines ciene. În același "eseu de semantică ontologică" (Irina Petraș), Ioana Em. Petrescu studiază legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice unde protagonistul își satisface nostalgia după entropia-zero, se deslușește fără dificultate spectrul de conotații al seriei intaratextuale a cromaticii.Vom urmări desenul constelației intratextuale (S5) care unește seria intratextuală a lui înalt/adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cele două fragmente nu diferă prea mult, iar utilizarea timpului prezent le întărește valoarea de adevăr, prin imprimarea unei durate etern valabile (cvasi-paremiologice): "nu avem criteriu...nu știm dacă știm ceva...". Se pare că segmentul intratextual ideatic se situează în proximitatea lexiei lui R. Barthes o bucată de frază, o frază sau maximum un grup de trei-patru fraze. Această dimensionare i s-a părut utilă Cristinei Hăulică pentru sistemul de ecuații în care a încadrat textul-fragment. În termenii semanticii diferențiale, François
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mișcării traduse în ms. 2267, vom înțelege de ce. Înțelegem prin unificare (André Topia, vezi supra capitolul introductiv, istoricul conceptului intertext) situația intertextuală în care, deși îl despart de Kant mult timp și câmpuri discursive diferite, Eminescu se menține în imediata proximitate ideatică față de filosof atât în Fragmentarium, cât și în paginile de traduceri și de literatură. Demersul traducătorului se circumscrie practicilor intertextuale de o manieră care luminează genotextul, în dinamica altul/același care îi însuflețește mecanismul. Pe de o parte, ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
american, Michael Riffaterre (1924-2006), care în lucrarea Essais de stylistique structurale 36 se ocupă de "metafora în lanț" sau de "metafora succesivă". El atribuie acest concept scrierilor suprarealiste, în care funcționează dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de proximitate a metaforelor, una renăscând din cealaltă 37. În completare la această definire, Paul Ricoeur vorbește despre "metafora vie". Transgresând definirile restrictive anterioare 38, el va adopta un punct de vedere hermeneutic, care-l va duce la elaborarea conceptului de "metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
până la capăt, cum îmi este hirea (lucru cerut în mod explicit de către autoare în paginile sale...), am sfârșit prin a zâmbi șăgalnic: nu închideți salonul! Mai vrem! Privesc temător în jurul meu și mă întreb cum ar scrie clujenii mei de proximitate de la înălțimea maturității pe care a dobândit-o Elvira Sorohan. Mulți n-o mai fac demult, din convingerea că literatura mai nouă e un avorton calitativ al celei vechi, validate de istoria literară, adică sigure. Alții se retrag în clasici
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
legătură fals personală între prezentator și publicul lui: Sharron Lennon a arătat că prezentatorii acestui gen de emisiuni folosesc fraze și tipuri de conversație care tind să îi facă să pară mai asemănători publicului lor, pentru a intensifica senzația de proximitate care favorizează cumpărăturile impulsive. De aceea, cu cât oamenii se uită mai des la astfel de emisiuni cu atât ajung să vadă prezentatorul ca fiind o bună cunoștință și cumpără din simpatie. Tehnicile folosite de prezentatori pentru a crea o
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
dintre modern și postmodern reprezintă translația de la elegia metafizică la "simpla" retorică"148. Aparatul retoric care este utilizat în această clarificare relațională este deosebit de sugestiv pentru înțelegerea legăturii dintre cei doi termeni. Fiind considerată o figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cale, nu va mai dura mult până se va ajunge la extrema simulare, care este soarta discursului actual, lipsit de un centru stabilizator și al cărui obiect nu este decât discursul însuși. Pentru Stagirit, de asemenea, vocea se află în proximitatea sufletului, stările sufletești fiind "imagini" ale lucrurilor, identice la toți oamenii, în timp ce cuvintele sunt doar simboluri ale acestora din urmă. Să remarcăm statutul scrierii, cu toate că la "noțiuni" se poate ajunge doar prin intermediul cuvintelor. Diderot și d'Alembert vor continua să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și valorizării, care sunt supuse constant orientării date de exigențele sale sau ale comunicării de masă. Începând de la Heidegger încoace, cotidianul a început să capete valența unei probleme filosofice, fiind inventat, reinventat sau perceput din perspectiva sublimului 376. Având în proximitatea sa teoretică reflecțiile profesorului său din Critica vieții cotidiene, Baudrillard nu va face un elogiu cotidianității, ci va încerca să descrie condiția generală a subiectului pe fondul unui cotidian modern, afectat de o serie de schimbări ale societății industriale. Pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este modificată puternic în funcție de necesitățile funcționale variabile, prin modificări de secțiune transversală a arterelor. Arteriolele și arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenței periferice. Rețeaua vasculară este foarte ramificată (de 8-13 ori), pentru a asigura proximitatea celulelor față de sursa de oxigen și nutrimente, adică minimalizarea distanței de difuzie (max. 25 μm de la o celulă oarecare la cel mai apropiat capilar), prin 1010 capilare (sistemice) în întregul organism. Capilarele au următorii parametri morfologici: 4-9 μm diametru, 0
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
dar la ieșire este clar hipoton (100 mOsm/l), deoarece la nivelul ramului ascendent se reabsorb mai mulți solviți decât apă. 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent Curgerea în direcții opuse în ramurile descendent și ascendent al ansei și proximitatea celor două brațe permite interacțiunea între acestea. Se crează un fenomen de feedback pozitiv, determinat fenomenele ce au loc la acest nivel. Cu cât mai mulți electroliți elimină ramul ascendent, cu atât va crește osmolaritatea interstițiului, care va permite un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
postbelică; În timp ce Japonia și Uniunea Europeană (Îndeosebi Gennania) se atirmă ca principali investitori. Concentrarea În triadă a fost Însoțită de constituirea unor grupări de țări În curs de dezvoltare principale beneficiare ale ISD generate de fiecare nucleu triadic. Astfel, pe criteriul proximității geografice sau al legăturilor de natură politică, comercială, istorică, culturală, țările Asiei de Est și Sud Est sunt principalele țări În curs de dezvoltare În care investesc firmele japoneze; țări ale Americii Centrale și de Sud, cu deosebire Argentina, Bolivia, Chile
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]