KorAP: Find »[drukola/base=psalm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...131 >

3,267 matches

Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404

Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgîn Claudianus, care a scris între 395 și 405, și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel prezbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
roman. Totuși, numele Arnobiu este atestat doar în Africa, și de aceea putem presupune că și scriitorul nostru este de origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sînt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
putem presupune că și scriitorul nostru este de origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sînt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată. De aceea Arnobiu aparține largului cerc al așa-numiților semipelagieni: diversitatea de

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
Augustin, deși, așa cum am văzut mai înainte, autorul are opinii contrare celor ale episcopului de Hippona privitoare la doctrina harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa n-ar fi scrisă tot de autorul Comentariului la Psalmi); în sfîrșit, ca dovadă a coincidenței de vederi între papa Leon și tradiție este citată o epistolă a papei Damasus către Paulinus din Antiohia. Critica mai recentă i-a atribuit lui Arnobiu și o cărțulie intitulată Predestinatul, titlu pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
că vorbea curent grecește și că se dedicase studiului lui Homer. După o carieră în administrația statului, la maturitate trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărît să se dedice vieții monastice. însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrîns să fugă din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi dintr-o localitate în alta. Mai tîrziu, Fulgențiu s-a gîndit să plece

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
tîrziu. Nu e sigură autenticitatea Expunerii foarte scurte despre Sfîntul Duh, prezbiterului Abragila (De Spiritu Sanctu ad Abragylam presbyterum commonitorium parvissimum). Chiar dacă nu este amintit nici de Pseudo-Ferrando și nici de Isidor de Sevilia, îi este atribuit lui Fulgențiu un Psalm contra vandalilor arieni (Psalmus contra Vandalos Arrianos). A fost scris probabil la Cartagina, în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
scris probabil la Cartagina, în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică (de-acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil chiar și celor neinstruiți și să poată fi memorat ușor. Poemul e structurat în ordine alfabetică*, mai puțin prologul, care introduce tema fundamentală, și epilogul. între strofe apare un refren, cîntat în cor; textul se

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
Alte scrieri ale lui Cassiodor compuse la Vivarium sînt opere originale, chiar dacă și ele sînt dovada unei mentalități de compilator și nu a unei capacități de a organiza într-un mod nou o doctrină personală. Ne referim la Comentariile la Psalmi (Commenta Psalterii), compuse în 554-555. Acestea au la bază mai ales - însă nu în mod absolut - Explicațiile la Psalmi (Enarrationes in Psalmos) ale lui Augustin (p. 000); interpretarea este exclusiv alegorică și spirituală, bogată în elemente de simbolistică și de

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
compilator și nu a unei capacități de a organiza într-un mod nou o doctrină personală. Ne referim la Comentariile la Psalmi (Commenta Psalterii), compuse în 554-555. Acestea au la bază mai ales - însă nu în mod absolut - Explicațiile la Psalmi (Enarrationes in Psalmos) ale lui Augustin (p. 000); interpretarea este exclusiv alegorică și spirituală, bogată în elemente de simbolistică și de aritmologie; o serie de divagații cu conținut teologic sînt sugerate chiar de unii Psalmi; se observă că autorul cunoaște

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
în mod absolut - Explicațiile la Psalmi (Enarrationes in Psalmos) ale lui Augustin (p. 000); interpretarea este exclusiv alegorică și spirituală, bogată în elemente de simbolistică și de aritmologie; o serie de divagații cu conținut teologic sînt sugerate chiar de unii Psalmi; se observă că autorul cunoaște bine teoriile retorice, pe care le adaptează la interpretarea textului. Noutatea scrierii constă în această atitudine, deoarece pentru Cassiodor retorica devine un auxiliar necesar al exegezei. Acestei preocupări îi corespunde și faptul că textul este

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
anumite „note”, mai precis de semne specifice care aveau ca scop facilitarea interpretării pasajelor complicate. Și în această operă, ca și în tratatul despre suflet, Cassiodor încearcă să facă o expunere în același timp sistematică și sintetică, fie comentînd toți Psalmii, fie, din evidente rațiuni de spațiu, prescurtînd ceea ce predecesorii săi Augustin și Origen trataseră pe larg. Alte texte de exegeză sînt: Prezentarea Epistolei către Romani (Expositio epistolae ad Romanos), ce se dorește o reelaborare a textului prin eliminarea unui comentariu

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
MGH, Auct. Antiquiss.: Chron. minora 2, 1894 (Th. Mommsen); Variae, în MGH, Auct. Antiquiss. 12, 1894 (Th. Mommsen); CChr.Lat 96, 1973 (A.J. Fridh); De anima, în CChr.Lat 96, 1973 (cu Variae: J.-W. Halporn); pentru Comentariile la Psalmi, cf. CChr.Lat 97-98, 1958 (M. Adriaen); Historia Ecclesiastica Tripartita, în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik); Institutiones, ed. Mynors, Clarendon Press, Oxford, 1963. Studii: A. Momigliano, „Cassiodoro”, în Dizionario Biografico degli Italiani, Roma, 1978; M. Cappuyns, Cassiodore, DHGE

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
lumii create de Dumnezeu (între care Etna și unele izvoare calde de lîngă Grenoble) și cele șapte minuni făcute de mîna omului (Arca lui Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. A tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte tineri adormiți din Efes. Dar cum această povestire hagiografică există în greacă și în siriacă, „traducerea” trebuie să fi fost transpunerea fie a unei povestiri orale a unui pelerin care fusese

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
așa afirmă în comentariul la cei 12 profeți) să contribuie la clarificarea pasajelor obscure ale discursului profetic. Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) și florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului atestă că Chiril a comentat și Psalmii, iar în unele manuscrise ce conțin serii de pasaje biblice s-au găsit și comentarii fragmentare la diverși Psalmi (pînă la 119) ce apar sub numele lui. în primul fragment, ce servește drept introducere, autorul declară că intenționează să comenteze

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) și florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului atestă că Chiril a comentat și Psalmii, iar în unele manuscrise ce conțin serii de pasaje biblice s-au găsit și comentarii fragmentare la diverși Psalmi (pînă la 119) ce apar sub numele lui. în primul fragment, ce servește drept introducere, autorul declară că intenționează să comenteze întreaga carte. E greu de evaluat autenticitatea fiecărui fragment în parte. Același lucru este valabil și în cazul fragmentelor

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
in XII prophetas, 2 vol., Oxonii, 1868 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles, 1965); trad. it.: Cirillo di Alessandria. Commento ai profeti minori: Zaccaria e Malachia, ediție îngrijită de A. Cataldo (Coll. di testi patr. 60), Città Nuova, Roma, 1986. Fragmente: Psalmi: PG 69, 717-1273; alte fragmente despre Vechiul Testament: PG 69, 641; 680-697; 1277-1293; 70, 1452-1461. Comentariu la Ioan: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium. Accedunt fragmenta varia necnon Tractatus ad Tiberium diaconum duo, 3 vol., Oxonii, 1872

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
supra, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii după conciliul de la Efes și exilarea lui Nestorie au ca rezultat o formulă de uniune lăudată de Chiril în scrisoarea trimisă lui Ioan de Antiohia (martie 433), care începe cu un citat din Psalmi 95, 11: „Să se veselească cerurile și să se bucure pămîntul” (Epist. 39; ACO I, 1, 4, pp. 15-20; cf. supra, p. 000). Epistolele 4, 17 și 39 au fost citite și confirmate la Calcedonia în 451, iar primele două

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
81 de epsicopi, dovedește preocuparea sa pentru combaterea simoniei; o modalitate de a stopa decadența clerului este și refuzul său, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii I, 15), de a-i hirotoni pe cei care nu știu pe de rost Psalmii. în aceeași perioadă, în contextul confruntărilor izbucnite la Alexandria după uciderea patriarhului Proterios (28 martie 457), Ghenadie a intervenit pe lîngă împăratul Leon pentru a-l determina să ia atitudine față de Timotei Eluros, ales ca succesor al lui Proterios, și

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
devenit în bună parte accesibil după publicarea unor noi fragmente catenare de către K. Staab (avem comentariul la 1,5-2,5; 5,12-15,52). Tot în catenarii s-au găsit numeroase fragmente privitoare la Facere, scolii despre Ieșirea 26,35, despre Psalmul 1 și despre profeții minori. Exegeza lui Ghenadie continuă linia analizei literale antiohiene; acest lucru se vede clar în cazul textelor pe care analiza clasică de tip alexandrin le alegorizează, cum sînt povestea creației și a păcatului în Facerea 1-3

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Ipatie. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Ipatie compusese un întreg comentariu al acestei cărți. Manuscrisele dintr-un catenar consacrat profeților minori conțin 95 de fragmente referitoare la acest grup de cărți (nu sînt reprezentați Agheu și Maleahi), distribuite în proporții

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
în deceniile ce au urmat, pînă la conciliul din Efes și după aceea, însă au continuat să stîrnească polemici pînă în secolul al VI-lea. Polemica explicită a lui Marcu împotriva celor care îl identifică în Melchisedec (Fac. 14, 18-20; Psalmi 110, 4; Evr. 5, 10; 7, 21) pe Fiul lui Dumnezeu ar putea să aibă loc cam în același timp cu atacurile contra melchisedecienilor din Egipt lansate de Epifanie din Salamina (Panarion 4, 9) prin 375 și de Chiril al

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
său pe cînd se găsea în 530 la Scitopolis, a afirmat: „De acum înainte, acest copil este învățăcelul meu și fiul Părinților din pustie”; și după aceea Sava îl numea învățăcelul său și îi îndemna pe părinți să-l învețe Psalmii și să-i explice epistolele Apostolului Pavel. în acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. în noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit, care datează probabil din prima jumătate a secolului al III-lea: aici, scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cîntări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvîntul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că, în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în

[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]