1,831 matches
-
de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește nimeni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui țipă‑n gura mare: iată‑mă! E imposibil s‑o treci cu vederea. Pe un invalid îl mai poți trece cu vederea, intenționat, dar o cravată ca asta în nici un caz. Anna îl zgârie ușor pe Hans pe spatele puloverului, sperând ca el să‑i acorde atenție și, dacă se poate, să i‑o și dovedească. Hans o bate cu palma ca pe un cal și întreabă dacă o mănâncă iar pe undeva. Dacă o mănâncă, n‑are decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În definitiv, sunteți obișnuit cu maniere mult mai grosolane. Farmacistul flautist roșește, obligat să ia paharul. Gustă sfios câteva picături și îl depune pe masă. Zâmbetul tânărului se lățește, satisfăcut. Râtul gros și ochii mici, fruntea îngustă. Gulerul înalt al puloverului alb și mătăsos învelește, fără să ascundă, gușa stratificată. — După ce a terminat Belle Arte, a fost trimisă profesoară de desen într-un sat sau într-un târg. A plecat după câteva zile, ca dintr-o pușcărie. — Pentru a nimeri într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ginație și percepție senzorială...“, ar repeta ironic Barbosa. Acest răspuns revenise de prea multe ori în disputele lor anterioare. Ar fi momentul când, în sfârșit, inginerul Kahane ar tresări, probabil, apropiindu-se, palid și lung, ca de obicei, în același pulover negru, pe gât. Simplă exagerare artistică, viziune fără dreptul adevărului !... credea Kahane. Căci, chiar exclusă din hotarele amorului divin, cum susținea Tina, dintre cele ale amorului uman, cum se pare că gândea Barbosa... rațiunea rămâne... susținea, decis, inginerul... rămâne „expresia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și locuința. Se anunță că la Blănăria de la parter se vând scurte îmblănite. Trei halate solicită permisiunea de-a coborî la Blănărie. De câtăva vreme, este obligatorie uniforma halat albastru cu ecuson și fotografie. Peste paltoane, peste jachete de lână, pulovere. Frig, foarte frig... Unii poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care zăpăceala înscrie o caricatură. — În sfârșit, în sfârșit m-au ascultat ! suspină, graseind, grăbit să-și încheie nasturii halatului. Își strânge și nodul cravatei albastre cu buline roșii, sub gulerul alb. Scoate căciula din cap, descheie și haina, și puloverul, s-a înfierbântat. — După luni de amânare, consiliul tehnic a acceptat să discute, într-o ședință specială, memoriul pe care l-am înaintat. Au trebuit să admită că punctul meu de vedere se bazează pe documentare. Așa au spus, temeinică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o scurtă de piele și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și, făcînd un semn disprețuitor cu capul spre băiat, fără a-l privi, Începu să le vorbească celor din jur pe un ton ironic și batjocoritor: — O ambulanță! exclamă el. O ambulanță! Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i se umpleau de lacrimi, era irezistibilă. Așa se explică de ce Leo trecuse cu vederea prosoapele, ciorapii și tampoanele însângerate rămase mereu în urma ei. Chiar Adelina recunoștea, într-o scrisoare către acupunctorul Ladea, că parchetul din cameră era putred din cauza puloverelor îmbibate de apă, pe care le punea așa, nestoarse, pe calorifer. Când zâmbea, însă, îi ieșeau la vedere cei doi incisivi puternici, exagerat de lungi. În naivitatea lui, Leo crezuse că putea combate anomalia dăruindu-i best-seller-ul Interviu cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au adus patrusprezece lumânări, mari, de ceară. Au fost aprinse de-a lungul gropii. Trupul lui Trandafir La capătul de miază-noapte al gropii, un comandant legionar a putut desface haina de pe un cadavru. E o haină bleumarin... Sub ea, un pulover bleumarin. Cine știe ale cui erau: un pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fost aprinse de-a lungul gropii. Trupul lui Trandafir La capătul de miază-noapte al gropii, un comandant legionar a putut desface haina de pe un cadavru. E o haină bleumarin... Sub ea, un pulover bleumarin. Cine știe ale cui erau: un pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câmpul de luptă, șed acum trupurile martirilor. În jurul legionarilor, au venit familiile... Cine-i?... Cărei familii i se redă trupul fiului?... Haina este desfăcută. E o haină scurtă, din postav țărănesc. Dedesubt e haină vărgată, de închisoare. Urmează apoi, un pulover vărgat, maron. Cine-i recunoaște? E Ionel... Ionel Caratănase, se aude glasul mamei... E desfăcută și cămașa... Dungată... Urmează un flanel de piele... Totuși, nu-i sigur că este Caratănase... Se caută prin buznare. În buzunarul interior al hainei s-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tare, clienții invidioși și tot localul zumzăia, dar nu i-am prea băgat în seamă, mai ales ca se purtau la costume! Până și Edy arăta elegant, purta sacou și cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste în pulover, nepieptănat, șifonat și nedus la biserică! Le-am cântărit cu ochiul meu stâng, de specialist... și ajunsesem tot atât de repede nehotărât ca-ntotdeauna; mă interesa, culmea... blonda Giulia, cu toate că Edy era peste ea cu atențiile. Îmi curgeau ochii asemeni unui crocodil
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
este o tradiție pe care sper s-o încurajez și s-o dezvolt.“ În această fotografie, Hilary se pregătește să învingă frigul iernii cu o capă Royal Samink de la Furs Renée, din Dover St 39, W1 (3460 lire sterline), un pulover pe gât din cașmir de la Pringle, din Old Bond St 28, W1 ( 52,50 lire sterline), mănuși din păr de cămilă, mărime medie, de la Herbert Johnson Ladies Shop, din Grosvenor St 80 W1 (14,95 lire sterline) și cizme din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la ceilalți pasageri întrebându-mă care va claca primul. Erau mai mulți posibili candidați: un bătrân uscat și fragil care abia se ținea de o bară; o femeie durdulie care, nu se știe din ce motiv, avea pe ea un pulover gros de lână și se învinețise deja la față; și un tip înalt, astmatic, cu cercel în ureche și Rolex la mână, care inspira la intervale regulate din inhalator. Mi-am mutat centrul de greutate, am închis ochii și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
inhalator. Mi-am mutat centrul de greutate, am închis ochii și am numărat foarte încet până la o sută. Între timp, am observat că nivelul zgomotului din vagon crescuse în mod perceptibil; oamenii începeau să vorbească între ei și femeia cu pulover de lână începuse să geamă încet, rostind O, Doamne, Doamne, Doamne, Doamne - când dintr-odată luminile din vagon s-au stins și ne-am cufunat în beznă totală. La câțiva metri de mine o femeie a scos un mic țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Arăți cam terminat, spuse Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum e. Se pare că trenul pornise din nou la două, trei minute după ce leșinasem și apoi omul de afaceri, astmaticul și femeia cu pulover de lână mă căraseră la punctul de prim-ajutor din stația Victoria, unde mi-am revenit treptat stând lungit și bând o cană de ceai tare. Se făcuse aproape ora prânzului când am ajuns la biroul lui Patrick. — Îmi închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem, scurtați puțin pentru a i se vedea gleznele. Speram că nu observase porțiunile roase de pe blugii mei sau petele de ciocolată intrate în țesătura puloverului de cine știe când. — Vreau să spun că eu nu sunt genul de mironosiță care vine fuguța la cabinet ori de câte ori îi curge nasul, continuă ea. Și gripa asta, sau ce-o fi, mă ține de aproape două luni. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
medicul de la camera de gardă. Ai o mașină? Am clătinat din cap. — Probabil va trebui să aștepți mult un taxi. Vă duc eu. E în drum spre casă. Am pregătit-o amândoi pe Fiona, ajutând-o să-și pună două pulovere groase peste rochie, șosete groase de lână și cizme. Când am terminat, arăta ușor ridicolă. Am purtat-o pe jumătate în brațe, pe jumătate a coborât pe picioarele ei scara și în câteva minute eram în sclipitorul Renault albastru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
avea nici energia și nici curajul de a se băga În așa ceva. Îi plăcea Însă să le privească. Erau atâtea fete drăguțe. Cele mai multe se tundeau scurt. Când plecase el, doar fetițele sau fetele precoce Își tundeau părul așa. Toate purtau pulovere și bluze cu guler rotund, olandez. Era ca un tipar. Îi plăcea să le privească de pe verandă când traversau strada. Îi plăcea să le privească mergând la umbra copacilor. Îi plăceau gulerele olandeze, rotunjite, ale puloverelor. Îi plăceau șosetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părul așa. Toate purtau pulovere și bluze cu guler rotund, olandez. Era ca un tipar. Îi plăcea să le privească de pe verandă când traversau strada. Îi plăcea să le privească mergând la umbra copacilor. Îi plăceau gulerele olandeze, rotunjite, ale puloverelor. Îi plăceau șosetele de mătase și pantofii fără toc. Îi plăcea părul tapat și felul În care mergeau. Când se plimba-n oraș nu-i prea rețineau privirea. Nu-i plăceau când le vedea În cofetăria grecului. Nu le voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pare rău că am vorbit În felul acela la prânz. De fapt, susțineam același lucru fără să ne dăm seama. — Lasă, nu mai contează. Nimic nu mai contează. — Ți-e rece? Era mai bine să-ți mai fi pus un pulover. — Am trei pulovere pe mine. Fata se Întoarse cu o sticlă maro foarte subțire și turnă băutura În ea. Tânărul domn Îi mai dădu cinci lire. Apoi ieșiră. Fata era amuzată. Peduzzi se plimba În sus și-n jos după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am vorbit În felul acela la prânz. De fapt, susțineam același lucru fără să ne dăm seama. — Lasă, nu mai contează. Nimic nu mai contează. — Ți-e rece? Era mai bine să-ți mai fi pus un pulover. — Am trei pulovere pe mine. Fata se Întoarse cu o sticlă maro foarte subțire și turnă băutura În ea. Tânărul domn Îi mai dădu cinci lire. Apoi ieșiră. Fata era amuzată. Peduzzi se plimba În sus și-n jos după colțul clădirii, ferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și să luăm trenu’ spre un loc cu piste bune și după aia prin cârciumi, să mergem chiar peste drum, la Oberland, sau sus, la Valais, prin tot Engadine, și să nu ne punem În rucsac decât echipamentul, mai multe pulovere și pijamale și să nu ne pese de școală sau mai știu eu ce. — Da, și să trecem așa prin Schwarzwald. Doamne, toate locurile mișto. — Acolo ai fost toamna trecută la pescuit, nu? — Da. Mâncară ștrudelul și băură restul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am aflat de-aseară, prin telefon. — A, deci urmărești de-aproape treburile. — Ei, țin doar legătura cu ei. — Da’ Jack? El mai joacă? — El? Îl vezi tu pariind? Exact atunci apăru Jack de după colț, cu scrisoarea-n mână. Purta un pulover, o pereche de pantaloni uzați și niște ghete de box. — Hogan, n-ai un timbru? Întrebă el. — Dă-mi scrisoarea, spuse Hogan. O trimit eu. — Auzi, Jack, spusei eu, tu nu pariai pe mârțoage cândva? — Ba sigur că da. — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Împletească făcînd abstracție de prezența mea. Deodată vorbi: - Vrei o cafea? - Nu e nevoie, mulțumesc! Nu răspunse, Își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvînt, dar la puțin timp renunță să mai Împletească, Își puse andrelele, ghemul de lînă și puloverul, În parte lucrat, pe mașina de cusut de lîngă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la Întinse pe masă și-și Începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam În picioare În partea cealaltă a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]