2,483 matches
-
livrat, către miezul nopții, Sinistratul, pozând în petrecăreț abțiguit și sprijinit discret între umerii Ierbii Fiarelor și-ai Monarhului Bolilor Nervoase. - Ce mai faci, puțoiule și neisprăvitule de frate-meu? îl luă în primire bezmetica, parte să-l pupe, cum pupa ea toți bărbații, pe gât, după ureche, parte să-l încurajeze. Ți-au și dat tuleie și penaj de cocoș... - Vă zic alivoar! șoptise, neiertînd-o nici pe dânsa, din leșinul său intermitent, Doru, căruia nici muntele, nici sanatoriul, iată, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plus, de sub cămășoiul de noapte, i se ițeau, de-a dreptul surprinzător, apăsate pe alămurile pedalelor instrumentului, tălpile dezgolite. Tînără! Din două mișcări, uriașa abandonă la preclasici. Nici una, nici două, i se tolăni pe genunchi. Și se porni sălbatecă să pupe și să sufoce la Sinistrat. - Strungarul meu!... Nu e strungarul meu?! Nu e el, micul meu prelucrător prin așchiere? Așchiază-mă și aici... "Mi-am realizat toate profețiile politice", își făcu ea palmele pâlnie și-i răcni dureros în ureche
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scriitorii mei favoriți, Daniel Bănulescu, căruia i-am negat mult timp calitățile de romancier, considerîndu-l unul dintre cei mai importanți poeți de azi, fondator al senzaționalei triade nouăzeciste, alături de Cristian Popescu și Ioan Es. Pop. Din cauza primului său roman - Te pup în fund, Conducător iubit! - era să stric una dintre cele mai vechi (și puținele mele) prietenii. Simplul fapt că mi-am intitulat cronica "Daniel Bănulescu, poet" l-a făcut pe autor să nu-mi mai vorbească vreo șase luni. Aș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aruncă: - Să nu care cumva să-ți treacă prin cap și să nu vii diseară! Te omor! Nu mai ești singur de capul tău< acum ești al meu! El râde încetișor, parcă s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Laur pleacă mai departe, o umbră pândește de peun balcon, ridică privirea însă ea se retrage iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din față. Se privește mulțumit în oglinzile imense, își trece degetele prin el greblă și, gata, e pieptănat, poate să meargă la plimbare, în necunoscutul cunoscut! Se va duce la un unchi îi spune unchiu’ Titi, este inima lui. Se pupă fericiți sunt amândoi in biroul lui de la Delfinul. A intrat prin spate pe unde se bagă marfa, nu l-au văzut ospătarii și fetele; era sigur că îl va găsi cu nasul în hârțoage, - Ce nu te tunzi puțin? - M-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
marfa, nu l-au văzut ospătarii și fetele; era sigur că îl va găsi cu nasul în hârțoage, - Ce nu te tunzi puțin? - M-am tuns, acum 10 minute am ieșit de la frizer! Pe unchi-său îl bufnește râsul, îl pupă din nou, bucuros că își vede nepotul, - Parcă ai mai pus vreo două grame pe tine de astă iarnă, hai să bem o tărie, mănânci ceva, le punem pe bucătărese să-ți facă niște cartofi prăjiți cu un cotlet, avem
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu aprindere prin compresie. Discutau împreună de multe ori, credeau că ele constituiau viitorul, nu cele pe benzină și așa a fost. Trecea pe la ei adesea, ba chiar odată i-a invitat la restaurantul unchiului pe care Claudia l-a pupat râzând la despărțire: - Am observat că Laur e un om capabil și dacă nu era Paul ăsta, să mă-încurce, mi-ar fi plăcut să vă fiu nepoată. Unchiu-său se bucura de prietenii pe care și-i găsise muncitori, curați
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o magherniță, pune o firmă, plătește statului ce-i al lui și nu te mai odihni! Prost nu ești, vrednic te știu, nițel noroc să ai, și atît! Dacă te mai încearcă vreo nevoie, ai să mă găsești. I-a pupat mâna și-a plecat. Tot în timpul ăsta murise și taică-su. A stat vreo două săptămâni între ai săi, până l-au înmormîntat și au împărțit ce sărăcie le lăsase răposatul. A răsuflat ușurat la plecare. Lipsise atâția ani, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Fata nu se vedea, dar din odaia alăturată se simțea o răsuflare iute, de om care pândește. 22 Tot Aglaia i-a descurcat: - Dumnealui este! l-a arătat pe cârciumar. Bărbații și-au strâns mâinile, privindu-se. Nevestii i-a pupat Stere mâna mică și rece. Meșterul l-a măsurat dintr-o ochire. Negustorul era clădit bine, aprig după privire și sănătos. La poftit pe scaun și pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mesei: - Două sute de lei pentru zestrea miresei! strigă în timp ce brutarul despica sârguincios carnea rumenă. 33 Nașul își făcu porție, apoi trecu nevestei restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani: - Ia ziceți, mă, Perinița, să pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să spună? Râdea cu socrul: - Pupați-o, că acum o iau cu mine. Baragladinele se făcură mai aproape de masă. Se încinse jocul. În frunte, sălta nașul pocnind din degete, după el, socrul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
33 Nașul își făcu porție, apoi trecu nevestei restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani: - Ia ziceți, mă, Perinița, să pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să spună? Râdea cu socrul: - Pupați-o, că acum o iau cu mine. Baragladinele se făcură mai aproape de masă. Se încinse jocul. În frunte, sălta nașul pocnind din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cârciumarul ascultă chiuiturile mesenilor, încurcat și obosit de vin. Femeia gunoierului îl învăță cum să se poarte, cum s-o dezmierde, că era tânără și nu trebuia s-o sperie. - O iei binișor, pe departe. Îi mai ajuți, o mai pupi, ea o să plângă, nu-i nimic, spune-i că de-acu a ta-i și n"are ce să facă... Și râse iar cu înțeles. 37 - Oi ști eu! tăie bărbatul. Cumnatele dogarului chicoteau în casă, așezând cearșafurile. Erau vreo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dormea într-o odaie lungă și joasă, umedă și întunecoasă, cu femeile laolaltă, bucătărese și jupânese, se obișnuise, nu-i păsa. Tat-său venea o dată pe an, îi aducea o pâine mare, albă, făcută de surorile 81 de acasă, îl pupa în creștetul capului și-l întreba pe jupân dacă e ascultător. Domnul Vasiliu n-avea de ce să se plângă. Mai dăduse și în el, nu se putea treabă fără scărmăneală. Greșea, i se cuvenea. Anii trecuseră repede. Venise războiul. Deverul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fusese și el îmbrăcat odată. Nevasta patronului, mai trecută și mai grasă, ședea tot în cușca ei de sticlă, înaltă, așezată pe uri-postament de lemn, de unde pândea tot localul. Se apropiase prin mulțimea clienților și ea îl recunoscuse. I-a pupat mâna și a întrebat-o de Pandele. - E cam bolnav azi, vezi că-i sus, i-a răspuns femeia, numărând un rest. Nu prea avea timp de vorbit. Chelnerii aduceau listele de plată, așezau banii pe tejghea și ea ștampila
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și au petrecut într-o seară. A doua zi a trimis-o la părinți, să le spună și lor. Pământul înghețase. Mirosea a spic de zăpadă. Lina mergea repede, învelită într-o broboadă grea de lână. A ajuns acasă, a pupat mâna dogarului, a chemat-o întîi pe maică-sa și i-a spus vestea, s-au îmbrățișat, au mai vorbit de-ale lor și spre seară s-a întors. În capul străzii, când să iasă la maidan, cu cine a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a arătat copilul, punîndu-l să-l scuipe de deochi, i s-a făcut milă și de nevastă-sa și a intrat s-o vadă. Ea plângea în pat, ușurată. Era slăbită și plânsă. Bărbatul s-a aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile spălară băiatul și-l înfășurară în cearșafuri proaspete, încălzite pe sobă. Cocoșată îl freca ușor cu palmele pe picioare și-l descînta: - Să fugă ca iepurele și să fie deștept ca vodă! zicea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chemase și pe Aglaia de ajutor. Aceasta glumea cu oaspeții, așeza tacâmurile pe masă, fura câte un rachiu, u era mai mare dragul de belșugul altuia. Lina, înzdrăvenită, golise circiuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul. Brutarul o pupase la venire, o privise - frumoasă fină își luase, n-avea ce zice! 100 Stere le-a arătat odăile spoite atunci, albe, cu perdele și preșuri, din zestrea nevestei. Meșterii lăudau: - Bună treabă, la mai mult! Să vă dea Dumnezeu noroc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile dogarului plutea un miros de tămue
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
intrară în casă după el. Bozoncea -lar fi tăiat de mult, că purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și ce știa, mai de hatârul Didinei. Beau la cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la rever. Dacă -lai fi întrebat de ce-are patima asta, ți-ar fi răspuns că ești prost. Ciupea muierile de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui! - Învață și tu, Petre, o treabă! Fă-te, mă, om! Pe-o ureche-i intra, pe alta-i ieșea. -La dus o dată legat la meșterul lui, la Obor. Ăsta avea atelier încăpător, scosese calfe multe, priceput, priceput, mulți u pupau mâna. Dar ce-a stat Petre? După o săptămână s-a trezit cu el la ușă! Plângea de i se rupea sufletul lui tat-său. Matei ar fi vrut să-l facă și pe el tâmplar, să învețe meseria lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceată, și ălui mic, lui Beghe, i se făcu de-un Ajun să meargă cu uratul. Mă-sa a scos din dulap o căciulă jupuită și o nuia. 125 - Vezi de dați pe la alde cumătră, și pe la cuscrul! Să le pupați mâna și să le ziceți sănătate de la tat-tău! Băiatul a luat nuiaua, și-a înnodat mai bine traista după gât, și-a dat buzna afară. Zăpada scârțâia sub ghete. Se înțelesese de cu ziuă cu ai vecinului, unii mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
popa a bătut mahalaua, s-o înzestreze cu odoare, icoane și candelabru, că era parohie săracă, de oameni neavuți. A luat-o de la pricopsiți întii. Cârciumarul -la primit în odăile lui, i-a dat un scaun. La u§ă îi pupase mâna. Avea o sutană lungă și neagră și niște ghete pline de praf. Obosit, ca după drum, își mângâia barba. Lina se învîrtea primprejur. Era cinste mare pentru casa lor, să calce la ei pentru prima dată părintele. S-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
firelor de praf și chipurile celor care intrau. Mereu alte buchete umpleau masa încărcată a Mântuitorului. Tineri și vârstnici, mai mici și mai mari, păcătoși și din cei cu sufletul curat, toți se adunau în această după-masă la biserică. Oamenii pupau icoanele așternute pe flori, se aplecau și mergeau pe sub masa de brad. Dincolo, îi aștepta un crucifix înalt, pe care era desenată răstignirea. Babele treceau și ele pe sub sfântul aer și sărutau piroanele bătute în picioarele domnului Isus și sângele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scurgea din ele. - Doamne, mântuiește pe păcătoși și mai dă-mi și mie zile! se ruga baba Aglaia. După ce ocoleau de trei ori masa acoperită de flori, se duceau la preot. Acesta aștepta într-un colț să le miruiască. Îi pupau și lui mâna albă, frumos mirositoare, și se întorceau să ia câte un mănunchi de zambile. Babei Lixandra îi plăcea liliacul. Își umplea un braț bun și se mai închina o dată. Către seară, biserica se golea. Mai sosea cîte-o mamă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]