1,913 matches
-
Semnul exclamării: E nemaipomenit! Sfetnicul : Dar ce s-a întâmplat? Toți: Toderiță!El e pricina! Virgula: Da. Toderiță. Sfetnicul: Toderiță dintr-a doua? Ce a mai făcut? Liniuța: Nu ține seama de noi. Iată ultima lui scrisoare:” Dragii mei bunici purceii care mi-i i-ați dat, au plecat cu toți și-a mai rămas numai, un singur purcel, al vostru nepot Toderiță’’. Sfetnicul: Eu zic să nu ne întoarcem în caietele lui până când nu va înțelege să ne folosească așa cum
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Sfetnicul: Toderiță dintr-a doua? Ce a mai făcut? Liniuța: Nu ține seama de noi. Iată ultima lui scrisoare:” Dragii mei bunici purceii care mi-i i-ați dat, au plecat cu toți și-a mai rămas numai, un singur purcel, al vostru nepot Toderiță’’. Sfetnicul: Eu zic să nu ne întoarcem în caietele lui până când nu va înțelege să ne folosească așa cum trebuie. Virgula: Aprob propunerea. Autorul:Și așa semnele de punctuație au fugit din caietele lui Toderiță. El s-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
hectare, mai Întâi, o colibă, iar, mai apoi, din asta, crescuse o neînsemnată căsuță, pe care paznicul de câmp o folosea, drept adăpost, la vreme rea, dar, și pentru paza propriu-zisă, pe care o făcea. Își ținea, tot acolo, doi-trei purcei, câteva păsări, un câine, un măgăruș, o văcuță cu vițel, ca să aibă și o gură de lapte, mai la Îndemână, când Îi era poftă. El, Însă, Își păzea, cu inima și cu sufletul, nu doar cu bâta, În primul rând
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se Învârtea ca o un carusel multicolor o singură idee: că Întreaga lume și-a pierdut credința și că nimeni nu mai crede În Dumnezeu. Caruselul se Învârtea din ce În ce mai repede, antrenând În mișcarea lui Întreaga omenire, cu cățel și cu purcel. Oamenii agitau din mâni, strigau după ajutor, unii căutau să se desprindă de scaunele În care se așezase trupul lor bicisnic, dar din pricina vitezei și a necredinței lor, sufletul le devenise atât de greu, Încât erau ca niște bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci ceilalți concetățeni ai tăi probabil au la rândul lor pretenții că sunt Dumnezeul altora...“ „Nici nu m-aș mira, gândi ea cu voce tare, ca Într-o bună zi să ne trezim că veniți aici cu cățel și cu purcel pe motiv să sunteți dumnezeii noștri!“ „Dar cu entitatea aceea de care mi-ai vorbit ce s-a Întâmplat?“ „Da, Își spuse Mașa, disecând În continuare firul În patru, În fond aici e vorba nu de unul, ci de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și foarte rău, avea cârciumă, peste o mie de oi, 500 hectare de pământ pentru izlaz și foarte mult pământ. Noi aveam o scroafă pe care o așteptam să facă purcei însă la îndemnul primarului vecina Caramaci a tăiat scroafa. Nu m-am putut abține și i-am dat o palmă pentru care primarul i-a spus șefului de post Coșereanu să-mi facă acte de dare în judecată. Am fost
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de frica jivinelor apărute în cale, cățăratul în copac a fost rapid și fără probleme. La fel am procedat și eu. Am privit din nou la jivina care grohăia și se agita fixând spre noi ochi mari și fioroși iar purceii se învârteau zgomotoși pe lângă ea. În jur am observat zeci de urme de animale sălbatice. Am început să-mi fac griji mai ales pentru soție care la fiecare mișcare și grohăit a sălbăticiunii a început să albească și să dea
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
mare, încerc să o iau cu vorba: - Stai liniștită căci porcii nu se urcă în copaci și vor pleca în curând spre hățișuri sălbatice numai de ei știute. Așa s-a și întâmplat. Peste circa cinci minute am zărit ultimul purcel. - Au plecat, dar stai acolo, că eu mă urc spre vârful copacului să-mi fixez reperul de mers. Urcat sus, nu mică mi-a fost mirarea când am văzut la circa patruzeci de metri spre sud niște case și un
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
nimerească în mâna occidentalilor civilizați și nu în laba bolșevicilor nelegiuiți? Când?.. Pepenii verzi continuau, în timpul acesta, să se multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de măselariță și-și acoperise capul, să meargă aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gospodărească de horincă, trasă de două ori. Singur Nicanor Galan n-avea astâmpăr deplin în inima lui, nerăbdările mânându-i gândul la pepenii care, de două zile de când nu fusese pe la Loturi, trebuie să li se fi lignificat codițele de purcel. Uneori, abătându-se, solitar, către gardul din latura livezii, numai nu mânca din priviri coasta arcuită verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de oi, de capre, de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre erau menite, ca și petrolul românesc, să atenueze nesațiul și răsplata Eliberării. Extorcarea de boi, de iezi, de vaci, de oi, de capre, de miei, de purcei, de iezi, a țării, germinase implacabila succesiune a megahergheliilor de cai. Înainte de a trece vadurile frontierei de pe Prut și după căderea serii, caii jertfiți Răsăritului, încă o dată, ca și cei din Cotu-Donului, erau lăsați liberi în bivuac, cu încuietori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe bot! Meritai? - Ar fi suflat în jar, ar fi făcut vânt credincioșii cu cetina de brad? Ar fi dănțuit de bucurie cumetrele că aia care sigur are ochi rău e pusă la frigare? Oare de-aia nu-mi place purcelul la grătar? Și miros a fum? - Mai știi, fată dragă? Și, tălmăcirea de azi? Ai pus umărul, decisiv, la ce-o fi fost acolo? - Ufff... un balamuc întreg, fiecare plecase de undeva, se stabilise altundeva, făcea afaceri în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ar zice mioriticul pursânge. A doua experiență ciudată a fost cea a cartierelor de locuințe. Modeste, cochete, cu un farmec aparte. Blocuri ce încadrau un spațiu ecologic. În acel spațiu, ce să vezi? O curte ca la bunica acasă: oi, purcei, văcuțe, găini. Copiii învață că la capătul de sus al fripturii și al burgerului stă acel animăluț. Că McChiken este un cocoșel zglobiu la origini și că laptele nu e Brenac pasteurizat încă de la începuturi. Învață dragul și respectul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mea: - Eu sunt de vină, numai eu sunt de vină. Era inginer la cocserie. Electronist. N-am vrut să plec din sat, de lângă mama. L-am ținut aici. Și acuma a terminat și șomajul. Lucrează cu ziua pe făină, un purcel, un sac de porumb, că lumea nu are bani să-l plătească. - Doamnă, dă-mi de lucru. Orice, dar numai dă-mi. - Tu ești de acolo, de la București. Te-am văzut la televizor. Bărbatu’ tău e în Guvern. Dați-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă”, așa îi zicea ea, la curățat argintărie. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a chinuit o zi și-o noapte cu gemete și schelălăituri. Am săpat cu o lingură, o mică groapă În pământul rece, lângă șandramaua lui Ben și l-am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fetele de se crăcesc (nu știu cine folosea această expresie...) <vic50>: cea mai proastă afacere în tirg... <maya>: tu nu ai considerat-o pe fătuca destul de bună? <vic50>: bună la ce? avea calitățile ei. De la munte, părinți bogați, ciobani necolectivizați, urda, cas, purcel, miel, salba de aur... <maya>: lol <vic50>: nu avea miere <maya>: grrr <vic50>: cam simpluta. Nu cred că auzise de beethoven pînă atunci nu îmi spunea nici fizic prea multe... Nu mai țin minte cum arata, deși am mai intilnit-o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
altceva Îi răspunde, toți sunt politicoși, sunt punctuali, acolo. — Ei n-au sentimente ca noi, au În schimb reguli de comportare pe care nu le calcă nimeni. Dar el n-are nevastă, n-are copil! — N-are cățel, n-are purcel! — Gândește-te că n-are nicăieri alte rude! ! — La vârsta lui, te asigur eu că Îți este greu oriunde! — Gândește-te că e singur pe lume! — Gândește-te, la vârsta, la banii, la situația lui, gândește-te că e singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clinici năvălesc politicienii noștri când îi doare în fund, la coloană sau în cot. Sau li se apleacă de Crăciun de la pomana porcului cum a pățit-o proaspăta politiciană PDL, grăsunica Teo Trandafir care s-a dus ca să-i scoată purcelul înghițit cu tot cu mărul din gură, tocmai la Viena. Ion Iliescu s-a operat la Paris. La fel Viorel Hrebenciuc, la fel Călin Popescu Tăriceanu. Adrian Năstase a ales Germania. Radu Vasile, Israelul. Monica Iacob Ridzi și Traian Băsescu, Viena. Și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
frână, antigel, apă distilată, o lădiță cu chei pentru mașină, diverse cârpe, ce mai, era o ordine desăvârșită. Duminică ne-am sculat dis de dimineață să mergem la târg, la vreo treizeci de kilometri față de localitatea părinților mei. Ca să aducem purcelul de la târg, ne-am gândit să-l băgăm Întrun sac de cânepă, legat la capăt cu o sfoară, În portbagaj. Fiul nostru care ne auzise de seara că o să mergem la târg, nu s-a culcat până nu i-am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acasă, băgăm mașina În curte, cât mai aproape de coteț, deschidem potbagajul să scoatem sacul cu purcelușul din el... Am rămas toți cu gura căscată, ca la dentist, când Îți scoate din greșeală o altă măsea, decât cea care te doare! Purcelul nostrum evadase din sac și zăcea În mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau Împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid și, Împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Eram Înmărmuriți și nu știam ce să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dolari pe zi". În curte, au fost întinse mese, ca la nunțile de la noi. Și, întrucît e pericol de ploaie, întreaga curte a fost acoperită cu o prelată. Ocolim mesele și pătrundem, pe la bucătărie, în restaurant. Activitate febrilă. Se taie purcei și miei, se frige carne, se fac sarmale, mititei, se descarcă lăzi de struguri lângă teascurile din care mustul va curge pe gratis. Înlăuntru, restaurantul e gol. E închis pentru două zile, cât va dura "Balul strugurilor". Ne așezăm la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]