107,135 matches
-
devină axul gingaș și subțire, lesne de rupt de poștași nemernici uneori, al vieții motanului ce-am fost și-al hipertensivului ce cu onoare și propranolol sînt. Observ că, scăpat de sfătoșenie, o cotesc retoric! Să nu uităm, corespondența generală poartă-n aer, nescris, dar simțit adînc de inimile noastre cu tic-tacul cam rapid titlul Recviem pentru Scămoșilă. Să ne amintim, surîzînd îngăduitor, de subcapitolele Ruina unui samovar, Vaca la țară, Culinare, Copilării din amintire, Strada etc. Dar, mai ales, să
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
Corina Anghel Contemplație Auzeam pasărea serii pe vîrful înroșit al pomilor - purta în ochi o lumină de lună. Abandon O ghilotină a frunzelor căzînd încet pe gîtul tău cel alb. Vedere de noapte Doar răsăritul lunii. Doi mesteceni prin care tîmpla aburește geamul. Insomnie Să fie dimineață iar! Prin geamurile-ncețoșate i-aud
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfînt, purtînd plovere mițoase peste mai mulți sîni în teribilă erupție! Celesta Tenzi! Funcționa în aceeași comună, la un dispensar mai îndepărtat, mai izolat: Probota. Și iată și întîmplarea neverosimilă, picantă pînă la cel mai strașnic sos! Invitată la noi, într-o
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
despre mitologie, ornitologie și botanica populară. Se puneau în proaspătul academician mari speranțe, care au fost confirmate de el cu prisosință, speranțe-certitudini că el - scria Hasdeu - îi va face cunoscuți, “în toate ale lor”, pe țăranii români, “nu numai pentru că poartă în vinele lor sângele legionarilor romani și matroanelor Romei, ci pentru că acel sânge n-a degenerat după două mii de ani, astfel că ieri acel țăran a uimit Europa întreagă printr-o antică vitejie, luptându-se alături de Regele nostru”. Se bucurase
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
cu mătușa Polly, cu Mary, cu Jim, chiar cu Sid. Știți unde locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat pînă acum că cei mai iubiți „eroi” ai copilăriei mele locuiau într-un tîrgușor ce poartă numele orașului în care locuiesc și cei mai iubiți „eroi” ai adolescenței, tinereții, maturității, personajele lui Dostoievski!!! Și totuși, iată, abia azi mi-am dat seama. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 3.IX.1980
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
bilanț rememorativ. Efectul durabil se verifica în 1997, confirmat de notația expresă pe marginea unuia dintre vechile carnete: „Am 83 de ani. Recitesc. Îmi bate inima tare, cu extrasistole. Reintru în fata de atunci. Simt ca ea...“ și alte carnete poartă astfel de sigilii, urme de lecturi la distanțe mari în timp, de unde presupunerea că gestul devenise oarecum reflex și că s-ar fi putut repeta oricât de târziu. Să fi avut, oare, Maria Banuș preferințe selective pentru unele sau altele
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
deși e o operă subtilă, spiritual-aluzivă la lumea tulburată a Europei de la finele veacului luminilor. Comparativ considerând-o, credem că e cea mai importantă dintre poemele genului eroicomic scrise în Polonia, Ungaria sau Cehia. Vina absenței cărții lui Deleanu o purtăm noi și nu istoricul literar german. Pentru că în jocul literar-aluziv nu e vorba numai de români, am fi fost obligați să trimitem această operă spre Europa, măcar prin studii în limbi de circulație. Nici nu s-a vorbit suficient de
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
jar ce arde pieptul și umerii. Ce departe erai ce departe și cum vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt ca două mierle pe care doar cântecul le mai ține în viață. Loc luminat De o sută de ani port o pelerină transparentă prin care se vede trupul ca o mașinărie ce împinge sufletul spre ceruri. Mereu aceeași vedere. Roți minuscule și canale înguste unde fluieră vânturi fierbinți și crivățul negru. O Mare Oarbă pe care plutesc corăbii cu catargele
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
întreg. Din abundenta producție lirică a lui Ioan Alexandru (1941-2000) - ce-mi era familiară până la declanșarea lungii serii de Imne din care marele poet de până atunci se retrăsese în mod anevoie explicabilă... - am la îndemână o selecție de autor, purtând deja titlul de Imne. Datând ansamblul antologic 1964-1973, poetul îl previne pe lector (,,iubit frate cititor”): „Cartea de față a fost scrisă în zece ani de zile și de nopți”; ea e aidoma unei cămăși dintr-un fir, vestmânt pe
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar ,,omul”, poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri/ de grâu nemișcat”. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, să examinăm această
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Parcă ducem un mort printre valuri/ de grâu nemișcat”. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, să examinăm această povară anevoie de purtat, cărată către un misterios altundeva (,, Mergem încet spre cine știe unde”). Ea seamănă cu un sicriu dar, în plan orizontal, ușa pare și o planisferă, de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (jug, prin latinul iugum, vine de la sanscritul yoga - legătură...). Postura este umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, mai chinuitoare decât un jug, inventat de om tocmai pentru a înlesni tracțiunea animală. Un prim inconfort extrem de iritant, cel care i-a atelat împreună nu a ținut seama de diferența lor de talie
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
le îmbărbăteze prin frumusețea lui care nu ține cont de vitregii, circumstanțe, plenare sau congrese. E deasupra lor, chiar dacă participă la ele. Ea, publicația transilvană, ce are, teoretic, sau, mai precis, avea, efectiv, o difuzare în toată țara, și-a purtat de-a lungul multor decenii, consecventă, “bătăliile sale pentru estetic”, pentru impunerea unei formule lirice antidogmatice, libere, pe de o parte, deschise polenului valoric, fecund axiologic, venind din cele patru zări, pe de alta. Descoperirea prin ceilalți a nucleului său
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
produce o țuică mică urmată imediat de altă țuică mare băută (ultima) împreună cu o cafea mare (o gură țuică, o gură cafea!). De reținut. De repetat. * În cele șapte zile cît am stat aici, cele mai lungi discuții le-am purtat cu barmanul Vasile! Într-o zi, dînsul, delicat, m-a întrebat chiar de ce-s trist!? * Și duminică, fratele Ioan a lipsit de la masă! Probabil „a slujit” pe undeva sau, măcar, a cădelnițat din oficiu! Am impresia că de cîte ori
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
pentru întîlnirile altora, asta însemna că după ce i-aș fi văzut umbra, ar fi apărut și el într-un tîrziu, venisem liniștit, forfecarea sacadată a picioarelor reușise, nu-mi dau seama cum, să se desprindă de corp și să mă poarte pînă acolo. tocmai cînd priveam uimit cum strada, înclinată (sub greutatea luminii ?) alunga din gîndul meu, rînd pe rînd, orice explicație aș fi încercat să găsesc faptului că toate rămîn nemișcate, la locul lor, a început zumzetul acela care se
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
că avea să se intereseze personal de acest caz. “Dar cu sioniștii pe care i-ați arestat voi, ce facem? Când o să puneți voi capăt acestei mascarade?...” izbucni cu revoltă abia stăpăpânită un tânăr de vreo treizeci de ani. Tânărul purta o pălărie neagră, pe care nu și-o dăduse jos de pe cap, și avea o față la fel de expresivă ca a preopinentului său, ofițerul de securitate. Stelian îl recunoscu: acesta era Levi, mezinul familiei. Despre el știa doar că urmase studii
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
a avut loc, chiar dacă sala era împânzită de agenți și polițiști în civil. Alături de epistolele particulare, editorul publică și câteva „scrisori deschise”, printre care pe aceea intitulată Un ultim răspuns (lui Nichifor Crainic), încheind polemica pe care scriitorul nostru a purtat-o cu acest adversar al său în coloanele revistei Adevărul literar și artistic. În Cuvânt înainte, Niculae Gheran menționează sursa scrisorilor, câteva din arhive particulare, majoritatea însă din arhive publice (B.A.R., M.L.R., B.N. etc.). Împreună cu cele adresate familiei
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Mihai Zamfir Plecînd de la cărți Rotațiile cuprinse sub rubrica ce poartă de azi înainte titlul PLECÎND DE LA CĂRȚI nu vor fi nici pe departe închinate prezentării în stil jurnalistic a unor cărți recent apărute și cu atît mai puțin criticii literare. Glose mai degrabă morale, aparținînd unui autor care se ferește
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
greșeli în educarea femeii pot deveni catastrofale pentru un tip de cultură. Parcă și natura însăși și-a luat măsuri în această privință ferind femeia de aventurile căror bărbatul le rămâne expus când își caută norme noi de conduită. Femeia poartă înscrisă în chiar trupul ei o orientare sigură, în care sânt rânduite toate posibilitățile evoluției ei. Bărbatul trebuie să dibuie, să rătăcească, să ocolească până să-și găsească drumul cel bun. Femeia n-are decât să-nchidă ochii - o călăuzește
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
se instala în biroul nostru ca un pașă, tușea astmatic, se scărpina la ceafă îndelung, își pregătea atacul cu minuțiozitatea unui animal de pradă ce așteaptă momentul optim în care să-și înșface victima, scotea apoi o hârtiuță din veston (purta vestimentație stalinistă deși trecuse moda) și își începea rechizitoriul într-un limbaj greoi, eliptic, de om neînvățat cu tainele retoricii, vorbea egal, urcând un portativ când indignarea-i atingea momente paroxistice, pe urmă se oprea ca să-și admire ecoul propriilor
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
iar maică-mea casnică, mai făcea croitorie din când în când pentru vecine. Singurele dovezi ale unei existențe de răsfăț de altădată păreau să fie câteva farfurii de porțelan, câteva pahare de cristal și un set de tacâmuri de argint, purtând toate stema familiei bătută în aur, dar nu erau niciodată scoase din fundul unui dulap și nu se discuta niciodată despre ele; trecutul era, de bună seamă, prea îndepărtat și prea străin pentru a mai însemna ceva. S-ar fi
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
întâmple ceva urât în viață”, se mulțumea el să găsească o explicație, „altminteri începi să crezi că trăiești viața altuia”. Câțiva ani mai târziu a devenit activist de partid, cu mașină și șofer în fața porții, se îmbrăca în costum negru, purta cămăși albe, cravată și șapcă proletară, nu se despărțea decât în somn de o servietă mare, plină de broșuri, de ziare și de dosare și, spre disperarea mamei, care trebuia să le șteargă în fiecare zi de praf, plantase peste
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
se felicitaseră reciproc pentru frumoasele lor unghii și pentru alte preocupări și aspirații comune. Trei zile mai târziu, spre seară, mașina de serviciu venea s-o conducă pe Lisa de acasă direct la aeroport, destinația New-York, via Paris. Ea coborâse purtând rochia, pantofii și poșeta preferate, și șoferul care o aștepta pe trotuar în poziție de drepți a deschis portiera. Ezitase câteva secunde cu privirea ridictă la ferestrele apartamentului, după care căutase sprijin cu mâna în mâna bărbatului cre nu vroia
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]