2,475 matches
-
abia am intrat în postul Crăciunului! ripostă vehement nevastă-sa, care avea un nedezmințit simț al practicului, precum și suficientă aplecare pentru periodizări calendaristice. E ceva de neimaginat, cât de curve au devenit până și mâțele, în timpurile astea, de după răsturnarea rânduielilor în '89. Revoluția asta a scos viața din matcă și lumea din minți decretă Zoe, cea care se simțea necontenit vexată de explozia de erotism pe care o cultivă televiziunile de tot felul. Înainte, mama se scandaliza numai de la scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o să ne aruncăm paltoanele de pe noi... Sau, mai bine, nu! Le vindem la bazar, la Giurgiu, înainte de a trebui să trecem Dunărea, măi... Da, măi Vla-dimi-re! încuviință Calaican. De mân-care fa-cem rost, că nu ne grăbim: dru-mețim apostolește, cum e rânduiala! Eu îmi iau și ar-ma de vânătoare: împușc o rață, o facem friptură! Împușc o gâscă, o frigem! Fri-gem doi iepuri, ne ajunge pe pa-truzeci-șiopt de o-re! Hai-da, hai, hai-da hai! nu-ma' ce se văd în zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme bună, noi ne dăruim pe de-a-ntregul desfătărilor, la care suntem gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o muțenie deplină, cu gândurile la ale lui. Așezat comod, Marius privește cu nesaț orașul după care tânjise atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îi îngăduiau să o vadă și pe a treia. Chiar dacă vederea mai slăbise un pic iar junghiurile dimineții stăruiau până târziu peste ziuă, rămase același veșnic veghetor al moșiei, purtând cu demnitate răspunderea ca totul să se împlinească cu bună rânduială și corectitudine. În picioare odată cu zorile, mergea la culcare când cerul intra în stăpânirea lunii, unica confidentă rămasă bătrânului când acesta se trezea din frământarea unui somn fără odihnă, singur în casa pustie. Nevasta îi murise la nașterea ultimului copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umblând în pace și lucrând în dreptate poruncile lui Dumnezeu." La fel și pentru Cella: "Și tu mireasă, mărită să fii ca Sara, să te veselești ca Rebeca, să te înmulțești ca Rahela, veselindu-te cu bărbatul tău și păzind rânduielile Legii, că așa a binevoit Dumnezeu." Sfârșind slujba religioasă, preotul zâmbește larg apoi se adresează celor doi tineri: Să priviți unirea cea de acum în Sfânta Taină a Căsătoriei ca o icoană ce trebuie păstrată neprihănită de lucrurile ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nivel segmental) cu același divizor de referință (2), măsurabil metric în formatul corpusului muzical ales, determinând similitudinea structural-dimensională cu/între oricare component. Tema de fugă ↔ Johann Sebastian Bach/Bach Numărul, semn convențional de reprezentare a „măsurii” evaluată prin rațiune și rânduială, fidel ca unicitate formală, este, în același timp, un simbol plurivalent, cu un potențial de semnificații și determinări distinctive ce polarizează aflarea la cote și topuri în domenii de relevanță ale cunoașterii, ale existenței. Un aspect al „măsurii” numerice îl
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
punerii în lucrare din partea lui Dumnezeu a planului de mântuire, rânduit pentru eliberarea noastră din robia păcatului. Cu drept cuvânt numește cântarea bisericească praznicul acesta: începutul mântuirii noastre, căci odată cu răspunsul plin de smerită supunere în fața lui Dumnezeu și a rânduielii Lui, cu care Fecioara Maria a întâmpinat salutul Arhanghelului Gavriil și buna vestire ce i-a făcut de a fi fost aleasă ca să devină Maica Fiului lui Dumnezeu, prin umbrirea Duhului Sfânt, face ca Fiul, persoana a doua din Sfânta
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
care te-a creat, omule, fără de tine, nu te va mântui fără de tine“. Astăzi este începutul bunei voințe a lui Dumnezeu, „luminat se arată Fecioara și pe Hristos tuturor îl vestește“. Creștinii i se adresează Fecioarei Maria: „Bucu- ră-te, plinirea rânduielii Ziditorului! “, căci la vârsta de trei ani Maria este „aleasa Tatălui“; fiica lui Ioachim și Ana este dusă în Templul din Ierusalim, ca acolo să se pregătească pentru misiunea cea mare, de a fi colaboratoare la lucrarea cea minunată a
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]
-
căruia-i ține un evloghion bine simțit, recunoscând că înțelege a-și face datoria cu scumpătate. După ce-au făcut și trebșoara asta, d. inspector se duce în... treaba sa. Adevărat! Bine-și făcuse d. Nacu datoria și cu bună rânduială i se făcuse laude. Tocmai cu un ceas mai înainte îl adusese un sergent pe sus și cu nepusă-n masă la îndeplinirea sfintelor datorii liberale. Vorba lui Sandu-Napoilă: "De, boieri d-v., pe lângă bejănie și caraghioslîc! " [25 noiembrie 1877
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și punere la cale. Acest stadiu vine cu mult mai târziu. Dar precum în roiul de albine sau în mușinoiul de furnici nu esistă legi scrise și facultăți de drept, deși toate ființele câte compun un roi trăiesc într-o rânduială stabilită prin instincte înnăscute, tot astfel omul primitiv trăiește din cele dintâi momente în societate, iar când începe a-și da seamă și a căuta să esplice modul de conviețuire și de conlucrare se nasc religiile, cari stabilesc adevăruri morale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Evreii germani se bucură de ilimitata libertate a cultului lor; nimenea nu-i tulbură în vechile lor datine și tradițiuni, nici în particulara lor știință cosmopolită; ba societatea civilă în daraverile ei fine adeseori seamă și de sâmbătă, desigur o rânduială supărătoare pentru noi creștinii. Dar, deodată cu emanciparea, pretenția evreilor de-a fi o nație de capul ei a căzut cu totul. În secolul acesta al formațiunilor statelor după naționalități, evreii numai atunci vor juca un rol pacinic și priincios
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei, o revoluție trebuie să-i exproprieze pe expropriatori. Dar, odată actul împlinit, toți oamenii trebuiesc considerați liberi de vechile determinări, chiar dacă în practica vieții sociale cutare burghezi izolați ar putea turbura noua societate prin încercări de restabilire a vechilor rânduieli. E necesară pentru asta ideea de dictatură? Ar însemna că ea se va institui nu asupra burghezilor, puțin numeroși, ci asupra poporului, asupra chiar a propriei clase care înfăptuiește revoluția, fiindcă burghezia singură nu poate "unelti"- practic nimic împotriva majorității
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cărei nume trimite explicit către o formă sau alta de naționalitate înțeleasă în sensul modern al conceptului, este departe de aceasta. După cum notează și P. Cornea (1973), noțiunea de patriotism desfășurată în paginile manualului publicat de Iancu Nicola presupune "sanctificarea rânduielilor existente" (p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și recunoștință
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestui patriotism civic pre-naționalist au fost postulate încă din Regulamentul școlilor din Țara Românească, adoptat în 1832, care solicita la modul imperativ învățătorilor să inculce în spiritul copiilor "cucernicia către cele sfinte, respectul către pravile și stăpânire, iubirea de bună rânduială și dragostea către patrie". Iar în Moldova, într-un document emis în același an, scopul educației a fost trasat de autoritățile statale ca rezidând în modelarea de "creștini evlavioși, credincioși cetățeni și patriei folositori" (cf. Murgescu, 1999, p. 40). Îmbinarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Halbwachs, prin care evenimente disparate sunt așezate în aceeași locație geografică. De data aceasta avem de-a face cu o înșiruire de eliberări rusești ale Bucureștiului, ca prefigurări ale marii eliberări de la 23 august 1944, devenit momentul fondator al noii rânduieli politice comuniste și piatra unghiulară a ordinii mnemonice construită în perioada comunistă. Centralitatea decisivă a datei de 23 august 1944 în memoria națională turnată în tiparul comunist este relevată și de faptul că aceasta a fost ziua națională a României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
respondenți), ponderea celor care doresc statu quo ante manifestă o adeziune tenace față de idealul societății comuniste. Mai mult decât atât, dacă ținem cont și de ultimele rezultate raportate de sondajele de opinie, ponderea "restauratorilor" (a celor ce doresc revenirea la rânduielile din vremea lui N. Ceaușescu) se află pe o pantă ascendentă. De exemplu, sondajul "20 ani de la evenimentele din 1989" realizat de Biroul de Cercetări Sociale în perioada 15-19 octombrie 2009, pe un eșantion reprezentativ de 1.222 persoane cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dintre cei intervievați au răspuns "Nu știu" sau "Nu răspund". Fără să fie o categorie dominantă statistic, indivizii care nutresc aspirații restauratoare a comunismului constituie un element deloc neglijabil în opinia publică românească. Aceasta deoarece indivizii care doresc revenirea la rânduielile din vremea comunistă constituie categoria populațională ce poate fi numită a "fundamentaliștilor nostalgici". Termenul de "fundamentalism", utilizat aici ca descriptor pentru atitudinea de a prefera revenirea în trecutul comunist, solicită o clarificare semantică. După cum punctează P. Berger și A. Zijderveld
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cu toate că n-ar fi vrut s-o facă, lacheului îi era imposibil să nu susțină această discuție atât de afabilă și politicoasă.) — La Petersburg? Aproape deloc, am fost doar în trecere de câteva ori. Nici înainte nu știam nimic din rânduielile noastre, iar acum se-aud atâtea lucruri noi, încât chiar și unul care le-a știut trebuie să afle iarăși totul, să le învețe pe toate din nou. Acum aici se vorbește mult despre tribunale 7. — Hm!... Tribunalele. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar fumați cât mai repede. N-aș vrea să nu fiți aici când o să vă cheme înăuntru. Uite, sub scară este o ușă. Intrați pe ușă, în stânga e o odăiță; acolo puteți fuma, numai să deschideți ferestruica, pentru că la noi rânduiala... Însă prințul nu mai apucă să fumeze. În vestibul intră un tânăr cu niște hârtii în mână. Valetul se repezi să-i scoată blana. Tânărul se uită pieziș la prinț. — Gavrila Ardalionovici, începu valetul confidențial și aproape familiar, dumnealui zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ruble în caz de câștig procesul și numai cinci dacă îl pierd, explică deodată Lebedev, vorbind cu totul altfel decât mai înainte, ca și cum n-ar fi țipat niciodată. — Și, firește, a făcut-o de oaie, doar nu mai sunt rânduielile de altădată, așa că și-au râs toți de el. Însă dumnealui a rămas grozav de mulțumit de propria-i persoană; luați aminte, nepărtinitori domni judecători, că un bătrân trist, fără picioare, care trăiește din munca lui cinstită, rămâne fără ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
existentă? Nu-i așa? Ei bine, argumentul meu constă tocmai în faptul că liberalismul nu este o ofensivă asupra stărilor existente de lucruri, ci o ofensivă chiar împotriva esenței lucrurilor noastre, a lucrurilor înseși, nu doar împotriva ordinii, nu împotriva rânduielilor, ci chiar a Rusiei. Liberalul meu a ajuns atât de departe, încât neagă Rusia, adică își urăște și își bate propria mamă. Fiecare realitate rusă nenorocită și ghinionistă îi provoacă râsul și aproape că-l entuziasmează. Urăște obiceiurile poporului, istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în sine, această idee nu este prea generoasă). Dar fie! Admit că astfel, adică fără devorarea neîntreruptă și reciprocă a ființelor, lumea nu a putut fi nicidecum concepută; sunt chiar de acord să admit că nu pricep nimic din această rânduială a lucrurilor; în schimb, iată ce știu cu siguranță: de îndată ce am fost lăsat să conștientizez că «exist», ce mă privește pe mine că lumea a fost concepută cu greșeli și că altfel nu poate rezista? În consecință, cine și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
N. și Evgheni Pavlovici, bătrânul moșier-angloman, care îl întreținea pe „demnitar“ într-un colț povestindu-i ceva cu însuflețire, rosti deodată numele lui Nikolai Andreevici Pavlișcev. Prințul întoarse repede capul în direcția lor și începu să asculte. Era vorba despre rânduielile actuale și despre niște dezordini în privința unor moșii din gubernia X. Probabil că povestirile anglomanului conțineau ceva hazliu, deoarece, în cele din urmă, moșul începu să râdă de elanul veninos al interlocutorului. Acesta vorbea lent, lungind cuvintele într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că povestirile anglomanului conțineau ceva hazliu, deoarece, în cele din urmă, moșul începu să râdă de elanul veninos al interlocutorului. Acesta vorbea lent, lungind cuvintele într-un fel cumva morocănos, cu accente gingașe pe vocale, relatând motivele care, tocmai din pricina rânduielilor actuale, îl siliseră să vândă o moșie admirabilă din gubernia X.; chiar, neavând prea mare nevoie de bani, fusese nevoit s-o vândă la jumătate din preț și să păstreze în același timp o moșie părăginită, nerentabilă, încurcată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]