KorAP: Find »[drukola/base=rânji & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...81 >

2,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

triumfătoare, încântată să descopere o asemănare între ea și o persoană care fusese răpită. Numai că eu am patru surori urâte, a continuat ea gânditoare. Ei, nu contează. Nu sunt urâte, a spus mama indignată. —Mersi, mamă, am spus eu rânjindu-i satisfăcută lui Helen. Da, mersi, mamă, a zis și Anna. Nu voi, a sărit mama enervată. Mă refeream la surorile lui Brian Keenan. A, am spus eu spășită. Helen îi dădea înainte cu posibilitatea de a fi răpită. Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
al florilor. Și în același sens, mi se pare că penis îmi aduce prea mult aminte de lecțiile de biologie de la școală, când înlocuitoarea profesoarei, roșie ca racul, explică sistemul reproducător uman în fața unei clase plină ochi de adolescenți care rânjesc cu gura până la urechi. Nu e o descriere destul de umană. Dar cum altfel să-i spun? Știu că există sute de cuvinte, dar nici unul nu mi se pare potrivit. Ce ziceți de „sculă“? Ăsta e un termen foarte la modă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
nu dădea acestei ocazii marea importanță pe care o merita. Mi se părea anormal. Nefiresc. Era ca și cum un călău ar fi venit la muncă îmbrăcat într-o cămașă hawaiiană și cu o șapcă de baseball cu cozorocul întors la spate, rânjind cu gura până la urechi și debitând bancuri cu „Cioc-cioc! Cine-i acolo?“. James a sunat la ușă. Am inspirat profund și m-am dus să deschid. Inima-mi bătea să-mi sară din piept. Am deschis larg ușa și iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Probabil că mai crescuse cât îl neglijasem în ultimele două luni. — A, am zis încântată. N-am mai avut părul lung de la șaișpe ani. Helen și-a făcut de treabă cu tot felul de cleme și de agrafe, în timp ce eu rânjeam ca o nebună la propria-mi reflecție din oglindă. —Lui James o să i se facă rău, am anunțat. O să-i pară așa de rău că nu poate să aibă o gagică mișto ca mine. De cum o să apar în ușă, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Dumnezeule, nu aveam nici o șansă să câștig. —Relaxează-te, James, i-am zis cu răceală. N-o să fac o scenă. James a avut bunul-simț să pară rușinat. — Nu de asta îmi fac griji, mi-a răspuns el. Chiar așa? am rânjit la el. — Chiar așa, mi-a răspuns el ceva mai răbdător. Uite ce e Claire! Trebuie să vorbim. Nu mai e nimic de spus, am replicat automat. Hoopa! Iar începusem. Iar o luasem cu clișeele. Sincer, îmi venea să mor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a fost corect“, m-am gândit destul de confuză, dar n-am spus nimic. Am crezut că-ți plăcea spontaneitatea mea, am zis timidă. Am crezut chiar c-o încurajai. Păi, da, tu așa ai văzut lucrurile, mi-a replicat el rânjind. Presupun că așa vrei să vezi lucrurile, a continuat ceva mai blând. Un chelner zâmbăreț s-a apropiat de masa noastră cu pas țanțoș. Dar s-a oprit, după care a făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre o altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
enervat. —La ce te referi? l-am întrebat gândindu-mă cu ce mai greșisem acum. De ce te tragi de lângă mine? Te-am părăsit eu pentru altă femeie, dar acum crezi că sunt turbat sau ce? La glumița asta, James a rânjit nițel. Iar eu m-am străduit să schițez un zâmbet de răspuns. —Ăăăă, nu, am zis total nedumerită. Ce voia de la mine? Indiferent cum mă purtam, tot nu era mulțumit. Eram epuizată. Cât fusese un ticălos infidel și fustangiu, situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
că amândoi ați învățat din asta. Presupun că da, am admis eu. Iar faptul că James te vrea înapoi nu face decât să demonstreze că nu se poate să fi fost așa de rea pe cât te-a descris el, a rânjit ea. Însă mie nu mi s-a părut deloc amuzant. Încă îmi era foarte greu să cred că fusesem chiar așa de dificilă. Cine-a zis „Ai grijă ce-ți dorești, pentru că s-ar putea să-l obții“? Și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Lui James i-a fost foarte greu din cauza mea. Am fost foarte râzgâiată și infantilă. Iar el n-a mai rezistat. Așa că, din disperare, și-a căutat refugiu în altă parte. —Și tu crezi chestia asta? m-a întrebat ea rânjind dezgustată. Ești nebună. Și-așa a fost destul de rău că și-a tras-o cu alta, dar după asta să mai dea și vina pe tine... E nebunie curată. Tu chiar nu ai nici un pic de respect pentru tine? —Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
care ar fi râs cu gura până la urechi de o soție părăsită care își primea bărbatul rătăcitor înapoi, în sânul familiei, cu o grabă așa de recunoscătoare. Și aș fi fost o proastă dacă aș fi crezut că oamenii nu rânjeau, pe la spate, amuzându-se de voioșia demnă de milă cu care îl luam înapoi pe James. Dar nu-mi venea să cred că George își bătea joc de mine chiar atât de pe față. Eram foarte conștientă că James nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
tine și dacă n-ai fi avut un copil. Adam a zâmbit. Era superb. Of, Doamne! Mă topeam. —Sincer, mi-a zis el. — Te cred, i-am spus. Am zâmbit și eu. Nu mă puteam abține. Am rămas pe pat, rânjind unul către celălalt ca doi idioți. După o vreme, Adam a spus: — Deci, până la urmă, mi-ai urmat sfatul, m-a tachinat el cu blândețe. În legătură cu ce? l-am întrebat. A, te referi la James. Păi, nu m-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mai devreme, avea o erecție monumentală, m-a anunțat Helen și a izbucnit într-un râs zguduitor. Te-am păcălit în stil mare, așa-i? —Of, pleacă de-aici, i-am zis. Îmi ajunsese pentru o singură zi. —Scuze, a rânjit Helen. Nu, chiar cred, pe cuvânt. Chiar cred că te iubește. Sincer. Și, să fim cinstite, dacă e cineva expertă în bărbați îndrăgostiți, apoi aia sunt eu. Avea dreptate. Tu îl iubești? a vrut ea să știe. Nu știu, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

În element atractiv pentru sexul opus”. În special dacă-s amplasate pe organism și nu În spațiu. Dragoste durdulie, ceva nou. Din care nu rețin decît trimiterea la obeza durdulie din tramvai care-mi ocupă În fiecare dimineață scaunul. Și rînjește. Un tur aproape vizual al emisiunii aproape televizate „15, 16, 17, 18” Încearcă să mă convingă că generațiile tinere sînt aproape imbecile. În chip neașteptat, nota maximă a luat-o femeia reporter, cu Întrebări de genul: care-i cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

Îi Întărîtau pe oameni. Stens ajunse la celula cu numărul 4, gesticulînd furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz, mînjit cu sînge, rînjea. Jack Vincennes lîngă biroul șefului de tură - locotenentul Frieling sforăia la pupitrul lui. Bud dădu buzna Înăuntru. Încasă niște coate În plin. Oamenii văzură Însă cine este și Îi tăiară pîrtie. Stens intrase În celula 3. Bud Își făcu loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
bărbat traversă În goană aleea. Jack Își goli Încărcătorul. Omul sări peste un gard. Strigăte de pe trotuar: jucătorii de barbut ovaționau. Jack puse alt Încărcător, sări gardul și ajunse Într-o curte. Un doberman se repezi la el, mîrÎind și rînjind. Jack Îl Împușcă pe loc. CÎinele Începu să verse sînge. Jack auzi Împușcături și văzu gardul explodînd. Doi polițiști În uniformă intrară alergînd În curte. Jack lăsă pistolul să cadă, dar ei oricum traseră, făcînd praf niște stîlpi din gard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Perkins aruncă pistolul și scoase la iveală un cuțit. Bud Îi văzu inelele de pe degete. Dublu Îl Înjunghie. Bud simți cum i se despică pieptul. Încercă să strîngă pumnul, dar nu reuși. Dublu Își aplecă fața spre el și Îi rînji. Bud Îl lovi cu genunchiul În vintre și-i smulse nasul dintr-o mușcătură. Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
coborî treptele spre ușa boilerului. SÎnge pe clanță, o lumină aprinsă Înăuntru. Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere era foarte cald - omul nădușea, năclăindu-și hainele pline de sînge. Își rînji dinții la el și gura i se strîmbă Într-un țipăt sinistru. Ed Îi aruncă pastilele. Acesta le Înhăță și le Înghiți, Înecîndu-se. Ed ținti spre gura lui, dar nu putu să apese pe trăgaci. Mertens se uita țintă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să stăm de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani“, rânji. „Bani să facem tot ce vrem cu ei. Chiar și să plătim femei.“ Continua să rânjească de parcă ar fi spus o glumă bună, dar ceilalți îl priveau cu nedumerire. Răsufla greu, dar avea o privire vioaie. „Să stăm de vorbă“, a zis, dintr-odată serios. „Mie îmi place să stau de vorbă cu oamenii.“ A întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

grațios scările. — Bună! m-a salutat ea, cu o ușoară prelungire a lui „u“. Tu trebuie să fii Andrea, noua asistentă a Mirandei. Nouă ne place la nebunie să o vedem pe la noi, așa că bun venit În echipa ei! A rânjit. Am rânjit. Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Bună! m-a salutat ea, cu o ușoară prelungire a lui „u“. Tu trebuie să fii Andrea, noua asistentă a Mirandei. Nouă ne place la nebunie să o vedem pe la noi, așa că bun venit În echipa ei! A rânjit. Am rânjit. Ea a scos o imensă pungă de plastic de sub o masă și i-a deșertat conținutul pe podea. Avem aici jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ha? Îmi venea să-i astup gura cu o minge de tenis ca să-l Împiedic să vorbească, dar mi-a zâmbit, așa că m-am dus la el și l-am Îmbrățișat. O fi vorbind el În sughițuri și o fi rânjind el prea lăbărțat, dar făcea săracul tot ce putea și o adora la modul absolut pe sora mea. Mi-am propus să fac un efort sincer și să nu mă strâmb chiar vizibil atunci când vorbește. — Nu e un loc tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
really want, I wanna... I wanna... I wanna... I wanna... I really, reallly, really wanna zigga zig aaaaahhh“, am cântat cu umilință, Într-un jalnic tribut adus hitului din anii ’90 al grupului Spice Girls. Și, din nou, Eduardo a rânjit și a apăsat pe buton ca să pot intra. — Hei, nu uita: șaisprezece iulie! a strigat el În urma mea. — Știu, șaisprezece iulie, am strigat eu. Era un apropo la ziua noastră comună de naștere. Nu știu cum aflase care e ziua mea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
our hearts is the only sou-und!“ S-a fandosit și și-a avântat un braț În sus. I-am făcut un semn aprobator și am auzit declicul de deschidere al ușii metalice. — Poftă bună, Andy! mi-a strigat el, Încă rânjind. — Și ție la fel, Eduardo, și ție la fel. Drumul cu liftul a fost liniștit și lipsit de evenimente și abia când am ajuns la ușa biroului nostru am decis că nu-mi puteam da demisia. Sigur, era Înspăimântător să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de urechea prietenei mele celei mai bune nu mă făcea să Îl plac mai mult. — Ei, ce atâta grabă? a Întrebat el cu voce plângăreață, nazală. Prietena ta și cu mine suntem pe cale să ne cunoaștem mai bine. Lily a rânjit și a dat din cap, după care a Încercat să mai tragă o dușcă, nedându-și seama că paharul ei e gol. — Foarte frumos, dar acum trebuie să plecăm. Cum te cheamă? — Stuart. — Încântată de cunoștință, Stuart. Ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]