2,406 matches
-
fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute de metri, fac jumătate de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare, "necazuri multe"; cursa comandată pune la încercare rezistența convoiului. Într-un Discurs către mine însumi (intercalat în jurnal) considerații deloc amabile despre ofițerii de carieră; "domnul căpitan Holban, cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu", e un personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului critica manevrei, care pare a nu se mai sfârși; cu picioarele grele ne îndreptăm spre corturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îndeplinit menirea ca orice militar, adică după ce n-ai făcut nimica, acuma șezi în cortul tău, în căldura apăsătoare a verii, te gândești la căminul tău depărtat și te întrebi de ce Dumnezeu ai alergat trei săptămâni toate rătăcănile și toate râpile acestea? Ce-ai folosit? Nici domnul maior Ghelemè n-ar putea să ți-o spuie. El o știe tot așa de puțin ca și calul său. Ci stai aici, cumetre, și așteaptă ziua libertății. Această zi prin diferite semne se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la urmă înfricoșat că va pierde și pe această fată, că i-o va râpi târgul blăstămat, aproape îl alungă... Revolta lui Matei Dumbravă asupra târgului și pantalonarilor cari i-au nenorocit fetele. Vânătoarea în pădure, în munți, iarna. Izbucnirea de dragoste a Mariei, în sfârșit. Dumbravă și Stahu es în târg și se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nume latinesc. S-au dus toți și s-au dus toate pe o cale ne-nturnată. S-au dus ca apele. Se macină și stâncile; trebuie grija necontenită a meșterilor pietrari să adaoge ciment și a altor meșteri care sprijină povârnișurile râpelor, pentru ca să mai rămâie, pe câțiva ani și câteva clipe, pomenirea trecătoare a acelor măriri căzute. Când toate se vor nărui, va fi rămas totuși ceva, o imagine și un fir de lumină într-un vers ori într-o frază a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o primăvară ca și la noi, care evocă versurile lui Taras Șevcenko. Duminică suntem la Kiev unde vedem statuia poetului, a lui Bogdan Hmielnițki, și priveliștea măreață de deasupra Niprului. Castanii și liliecii înfloriți. Lume multă pe bulevarde și deasupra râpei fluviului. E de remarcat cu câtă îngrijire și cât de frumos sunt îmbrăcați copiii mici pe care îi poartă în brațe sau de mână părinții modest învestmântați. Luni, spre Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire și mai plăpândă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui e serioasă. Suntem găzduiți într-o veche casă gruzină. Chiar în ziua sosirii noastre, Vineri după amiază vizităm o parte din oraș și muntele, amenajat ca o clădire măreață, care domină orașul. Tbilisi e străbătut de râul Kura. Deasupra râpei lui, pe stâncile granitice, casele vechiului Tbilisi se țin încă, de o mie două sute ori o mie cinci sute de ani. Câteva mănăstiri chiar la malul nalt al Kurei; alte biserici și cetățui se înșiră pe coasta muntelui. Orașul nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care a legat casa de țărmul mării printr-un funicular. S-a făcut și la clădirea lui Ordjonikidze funicular din pisc la mare; dar el a voit să facă ceva mai mult pentru minerii săi: a suit marea în vârful râpei, creind casei de odihnă deasupra etajelor superioare un bazin mare de înot. Palatul acesta somptuos (acesta e cuvântul) are și o fântână țâșnitoare cu un spic de apă de douăzeci de metri înălțime. Am văzut la Adler, o gospodărie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din pricina unor boli criptogamice. Castanii noștri de la Tismana probabil că au fost aduși de aici de călugării de demult și au găsit în Oltenia un climat potrivit și un pământ mai prielnic. Poarta aceasta a Mării Negre deasupra căreia se înalță râpi abrupte a devenit o grădină încântată; toate grădinile se dezvoltă bine la adăpostul zidului de curenți; iarna e domoală și plantele subtropicale înfloresc. Eucaliptul în care silvicultorii își puneau nădejdea, a suferit până la distrugere din pricina gerurilor excepționale din ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
erau pietroși și fără vegetație. În vecinătatea mării vegetația e susținută și bogată. Poalele Caucazului au pământ bun cărat de apele ce vin de sus din omăturile piscurilor. Munții cătră care mergem deși nu întrec 2000 m. au zăpadă în râpele coastelor. Într-un loc ghețarul a ajuns până la marginea șoselei. E tare ca o stâncă. Într-un loc găsim un pârău care coboară din munți, având ieșiri și prin alte tuneluri pe care le-a sfredelit apa. La un pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din ghețarele de sus. Stânci de omăt sunt și-n marginea drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni foarte înalți (60 m.) tinzând din râpă spre lumina de sus. Pretutindeni în lungul șoselei care duce sus, spre Vathara, am recunoscut lucrarea iernii trecute. Viscolituri mari (8 m.) au dărâmat case de adăpost, și clădiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drumului ici-colo. Priveliștea e pitorească prin sălbătăcie; deoparte și de alta a șoselei păreți abrupți de stâncă; și în prăpastie tunetul apei. Șoseaua e tăiată în coasta muntelui deasupra râpei. Pe-alocuri, brazi bătrâni foarte înalți (60 m.) tinzând din râpă spre lumina de sus. Pretutindeni în lungul șoselei care duce sus, spre Vathara, am recunoscut lucrarea iernii trecute. Viscolituri mari (8 m.) au dărâmat case de adăpost, și clădiri ușoare pentru popasul drumeților. Stâlpii de beton pentru lampioane au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai pământului. Atunci au izbucnit și puștile și ce-a fost frumos a căzut între lucrurile stânse și moarte. În viața popoarelor tot ce-i ambiție și forță, legat cu clipa, urmează legea obștească a distrugerii. Pulberile muritorilor merg la râpă. Amintirea vieților și organizațiilor colective o păstrează numai operile cugetătorilor și artiștilor. Acest adevăr trebuie să-l mai afirm o dată, pentrucă se pare că epoca noastră are nevoie să-l cunoască. L-a uitat și se orientează iarăși cătră barbaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atât de aprigă, încât turcii au fost nevoiți să fugă pe drumuri pe care nu le cunoșteau. „Când călăreții (turci), venind iute ca vântul și cu iuțeala unui torent, s-au îngrămădit în groapa aceea (este vorba, probabil, de o râpă de pe malul Siretului) cei care au dat primii peste ea au rămas împotmoliți, devenind astfel punte pentru cei care au sosit după ei. Cetele care veneau unele după altele s-au răvășit ca valurile. În groapa aceea s-au împotmolit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
permite, ne mărginim să precizăm că a colaborat la această publicație permanent, aproape în fiecare număr, până la încetarea apariției (1944). Un alt învățător strălucit, Vasile Tomegea, lăudând activitatea lui Gheorghe Rădășanu scria că "a reușit ca dintr-un sat cu râpi și ponoare să facă un sat de grădini și gospodării frumoase"76, iar Grigore Sturzu, tot cu o remarcabilă activitate, preciza: "Dacă vestitului sat pomicol Rădășeni i-au trebuit generații întregi ca să ajungă azi o grădină imensă de pomi roditori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
i-am spus mamei: "Mamă, Bușmei când taie cucoșul cel mare umple o covată de carne, nu ca mata, o strachină ". Apoi de, a zis mama Bușmei îi chiabur ". Gavril Veleșcă De la deal de casa lui Bușmei, sub o mare râpă, era o căsuță foarte mică. Și cu ferestrele cât îi băga pumnu. Era lipită cu lut dar nu era văruită. În ea trăia Gavril Veleșcă. Cine era acel Gavril Veleșcă și de unde vine el în Bogata și și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cunoscut doar surorile, mătușile mele: Iustina Bogdan și Sofia Chisăliță; ambele locuiau În Suseni; și Maria (Mia) Bogdan văduvă de război, cea mai apropiată de noi, care locuia la circa 300 m, pe ultima uliță din partea nord-estică a comunei "sub râpă". Avea o fată Mărie și un băiat, Ioan (Ioniță), ambii, la nașterea mea erau În fragedă adolescență. Mătușa Mia s-a stins după câțiva ani și Tata a devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
astfel, la o unitate din Piatra Neamț, situată la capătul dinspre Roman, al orașului. Printre tinerii sublocotenenți ai unității l-am Întâlnit și pe consăteanul Chisăliță Aurel, care Îmi va deveni curând nepot prin căsătoria cu Mărioara, fata leliței Maria de Sub Râpă. Prin el și camarazii lui mi-am găsit o cameră mobilată În apropierea unității, pe malul Bistriței, pe atunci purtătoare a zeci de plute, conduse În strigătul specific al țapinarilor. Cuvintele nu mi sunt capabile să reproducă atmosfera de farmec
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a propus desfacerea contractului meu de muncă. Dar, un scriitor cu adevărat de suflet nu aveam. S-a rezolvat însă. Prin 1975-76, străbăteam la deal și la vale Strada Lăpușneanu din Iași cu Nichita Danilov, sau urcam Copoul, sau coboram Râpa Galbenă, disecând pe Dostoievski, pe Tolstoi, pe Cehov, desigur. Dar, Nichita tot încerca să-mi vorbească de unul Bunin și eu tot nu voiam să aud de el, deși nu știam nimic, reticent parcă dintr-un fel de gelozie față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
confruntă. Nici un răspuns nu primește de la nimeni. Ce fel de creștini ne mai conduc? Este foarte dureros. Înaintașii noștri au făcut multe pentru noi cei de azi. Iar cei de azi nu se mai satură ei și ne duc În râpă pe noi și pe cei care vor urma după noi. Ce modești trăiau Înainte conducătorii și ce donații mari și de valoare au dat ca ajutor la Sfintele Locuri. Ierihon - Nou așezământ Ortodox Român Acum nici români nu sunt prea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
satul Novaci, apoi pe teritoriul orașului Huși, și se varsă în pârâul Huși. Râșești. Comună în sud-estul plasei Podoleni, așezată în valea râului Prut; vecini: la nord - com. Drânceni, la sud - com. Duda, la est - Basarabia, la vest - Drânceni și Râpile. A fost proprietate a lui Teodor Cerchez, deputat și prefect. La 500 m de sat se află movila Răbâia. Sărata. Numele este destul de răspândit și poate să fi fost dat de depozitele saline subterane; sunt mai multe sate și pâraie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au stabilit hotarele satului Plopeni, care aparținea Episcopiei Hușilor: casa lui Drăgan, Letea, cărarea Roșcăi, Recea, Valea lui Ivan, Valea lui Dod, Movila Păscarilor, Coada Topilelor, Coada Lungului, Unghiul Stejarului, Pruteț, Drislavăț, Gura Văilor, Fântâna lui Jirăbie, Piscul lui Vrabie, râpa Voloseni, Valea lui Roatăș, hotarul Spăriați, hotarul Cârligați, locul lui Bivol. La scurt timp, târgoveții hușeni au împresurat hotarul satului Plopeni. Ca urmare a plângerii episcopului Ioan, la 27 august 1673, Ștefan Petriceicu întărea Episcopiei stăpânirea asupra satului, având aceleași
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
septembrie, de Ziua Crucii, pe platoul numit Dric, în afara orașului, pe imașul târgoveților, „pentru a putea înflori negoțul”. Prin cererea din 28 august 1861, Mihail Kogălniceanu s-a adresat Ministerului de Finanțe, solicitând aprobare pentru înființarea târgușorului Drânceni pe moșia Râpile, ocolul Podoleni, din ținutul Fălciu, cu „zile de târg în fiecare duminică și opt iarmaroace peste an”. La 15 septembrie 1861, Mihail Kogălniceanu trimitea o nouă cerere, din care aflăm dorința de a se înființa zi de târg și iarmaroace
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se vor rezolva, în mare parte, în favoarea proprietarilor. În cursul anului 1846, au fost înregistrate cazuri de violență, în care reprezentanții autorităților locale, oamenii boierului și arendașul au fost amenințași și chiar molestați. Vornicul satului Epureni-Fălciu, deplasându-se în satul Râpile, pentru a încasa birul de la fugari, relata că „un căpitan ... s-au pus împotrivă ... care m-au și bătut ... pe urmă au ridicat țiganii boierești ca să mă ucigă ... și noi de frică am fugit”. În 1847, locuitorii satului Boțești (ținutul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Isprăvniciei Fălciu, arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii fiind înspăimântați) din partea posesorului moșiei, Toderașcu Burghele. Isprăvnicia ordonă o nouă cercetare. Vornicul Ilie Kogălniceanu, în jalba din 2 iulie 1848 către Isprăvnicia Fălciu, redactată la moșia familiei, Râpile (comuna Arsura), reclama că unii locuitori au împrumutat bani și s-au sustras de la lucru: „ei umblă dosindu-se de-ai putea lua în lucru”, încât „pâinea se scutură pe pământ și iarba se usucă ... rămâind necosită”. Postelnicul Iancu Costache
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]