3,432 matches
-
vedea privind-o sever, fără să-i surâdă, din colțul salonului, În care el nu era. Aris, pe care nu l-am mințit niciodată, care mă cunoaște cu adevărat. Singurul În fața căruia m-am arătat așa cum sunt, În monstruoasa mea răceală. El care acum poate că mă urăște și mă disprețuiește. Aris - ce tânăr curajos, plin de utopii, intransigent, măcar dacă ar rămâne mereu așa cum e, dacă timpul nu l-ar transforma Într-un individ arid și meschin, și dezamăgit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochelarii de soare În fiecare anotimp. Cum, de altfel, Își schimba gențile, pantofii, coafura și toate celelalte. Acum avea părul tuns scurt, cu breton, și părea mai tânără. Antonio nu schiță nici măcar un surâs, nici nu reuși să zdrobească impenetrabila răceală a Majei, care o asculta distrată pe mama Carlottei, În timp ce un surâs gol Îi plutea pe buze. Din bâțâiala ritmică a degetelor ei pe farfurioara din poală, Antonio deduse că de fapt ea nici măcar nu o asculta pe femeie - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i dea Încredere, și continua să pară liniștit, chiar dacă nu era. Doar că nu voia să se Întrebe unde era. Nu acum. Avea s-o Întrebe mâine. Avea să-i spună că fusese de neiertat din partea ei - fusese observată răceala cu care Îl Întâmpinase, atunci când el apăruse la Palazzo Lancillotti. Lumea vorbește. Imediat vede răul. Iar limba nu are os, dar te rupe la fund. Însă lumea trebuia să rămână În afara problemelor noastre, noi trebuie să părem fericiți. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea obosit, în palatele sale, cei doi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
templului, i s-ar fi dat acest post. Dar în loc de asta, a fost ales unul dintre rivalii lui Nakht-re. Cea mai mare parte a personalului rămânea pe loc, iar bucătăreasa mi-a spus foarte hotărâtă să rămân și eu. Însă răceala din ochii noii stăpâne care a venit să supravegheze ceea ce avea să fie noua ei casă, m-a făcut să nu-mi doresc nimic mai puțin. Meryt era și ea în fața unei schimbări. Fiul ei cel mare, Menna, îi oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de veselie. - Să-mi aduci înapoi niște povești pe cinste, a strigat și râsul ei m-a urmărit în jos pe stradă. Benia nu m-a petrecut cu râsete. El și fiul meu s-au uitat unul la altul cu răceală; Benia și-a lăsat capul în jos în fața scribului, iar Re-mose a dat din cap în fața autorității unui maestru tâmplar care conducea un atelier așa de important. Nu aveam cum să ne luăm la revedere așa cum ar fi trebuit, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la toate astea, prefăcându-mă că nu observ nimic. Cele două sticle de bere erau atât de reci că-mi înghețase mâna pe gâtul lor, într-un minut degetele mi-au amorțit, de-abia le mai puteam ține, simțeam numai răceala ca de gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe stradă, ceilalți se evaporaseră de mult, eu am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adevăr nenorocirea și-a ales ca țintă familia noastră? În două cuvinte, ea Îi povestise ce se petrecuse pe șantier. - În cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o de aici! Îi replicase el cu răceală. Ea aruncă o privire spre valurile care se spărgeau cu putere de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii și se clătină pe picioare. Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far, poate că ar fi și căzut. - Ai Înnebunit? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu comisese nici o indiscreție. Jeanne se Întoarse auzind zgomotul mașinii parcate. Rămase nemișcată și, cu chipul lipsit de orice expresie, Își fixă cu privirea fata care se Îndrepta spre ea. Marie simți nevoia de a o strînge În brațe, dar răceala și duritatea privirii o opriră, se mulțumi să-și arate tandrețea În tonul vocii. - Mamă, n-ar fi trebuit să vii să muncești... - Dacă aș fi putut sta de veghe la căpătîiul fratelui tău, n-aș fi aici. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe insulă Înseamnă moartea prăvăliilor care Își fac cifra de afaceri În timpul sezonului, protestă cu putere Gwen. Nu aveți dreptul să luați o asemenea decizie de unul singur, consiliul municipal... - ... n-are nici o putere, eu, da, o Întrerupse el cu răceală. Să ne Înțelegem bine, doamnă Le Bihan, epoca În care vă Încheiați socotelile Între voi s-a terminat și, fie că vă place sau nu, va trebui să vă supuneți directivelor mele, În caz contrar vă veți pomeni În arest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să-și facă bagajele. Lucas Își ascunse uimirea pe care i-o pricinuia această veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără să se ostenescă să se uite la Bréhat, nu va ține mult. Mai sînt cîteva puncte obscure de lămurit. Marie apăsă ușor mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea soției lui, fratele ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care se suprapuse peste suferința ei, se clătină pe picioare. Jeanne Își strecură atunci brațul pe sub cel al fetei ei și o luă blînd de mînă. Surprinsă și bulversată de gestul afectuos pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse spre Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu se simțea cu nimic implicată. - Gwen nu-ți va ierta asta niciodată. Niciodată! Preț de o secundă, Lucas simți că stăpînirea de sine a acelui monstru de răceală avea o fisură și că argumentul Mariei nimerise În plin. Yvonne nu tăgădui nimic, dar refuză să-și explice gestul. - O să fii cercetată pentru tentativă de crimă, Îi repetă Lucas. Iar dacă Pierric nu scapă cu viață, ai să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la o parte pentru ca Jeanne să poată face același lucru. Oricît de imperceptibil fusese gestul, Lucas băgase de seamă scurta Încordare a Mariei și se Întrebase oare ce putuse Ryan să-i spună care să justifice din partea ei o asemenea răceală față de maică-sa. - Ți-am pregătit patul În vechea ta cameră, anunțase aceasta, impasibilă. O să te lăsăm să te odihnești. În mod limpede Îndemnat s-o ia din loc, Lucas Își luase rămas-bun. Marie adormise buștean, dar, foarte curînd, somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat. - Te credeam plecată În voiaj de nuntă! lansă el cu răceală. - Ascultă, Lucas, n-aș vrea să crezi... - Ce? Că te-ai culcat cu el? o Întrerupse el, glacial. Cu toate astea, este exact ceea ce cred. Și nu trebuie să te justifici. - Nici tu nu crezi ce spui. - Am treabă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul blond pieptănat cu grijă, cu privirea albastră și hotărîtă. - E cam tîrziu pentru o depoziție, rosti polițistul cu răceală. - Nu asta mă aduce aici. - Ce vrei de fapt de la mine ? Iertarea de păcate sau binecuvîntarea? - Vreau să-ți mulțumesc, i-o Întoarse Christian pe același ton. Că ai avut grijă de Marie În timpul absenței mele. Acum sînt aici, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș pe pereți. O carte de matematică era deschisă pe birou. „Ce-i asta? Întrebă ea. — Ecuații diferențiale”, răspunse el cu răceală. Janine Își pusese În gând să discute despre viața lui, să-l invite la ea În vacanță; era clar, nu se putea. Se mulțumi să-i anunțe viitoarea vizită a fratelui său; el consimți. Trecuse aproape o oră, tăcerile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
integreze ecuații Lagrange, funcții de undă, descompuneri spectrale, operatori Hermite; viața lui, de-acum Înainte, avea să curgă În acest univers. Încrucișându-și brațele pe piept, lipindu-le de trup, nu reușea totuși să alunge o impresie de tristețe, de răceală interioară. Walcott Îi oferi o cafea de la distribuitorul automat. Pe ferestre se vedeau pantele verzi ce coborau În apele Întunecate ale lacului Loug Corrib. Coborând spre Rosscahill, o luară de-a lungul unei pajiști În pantă lină unde păștea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o atitudine umoristică practic până la capăt; dar În fond viața Îți sfâșie inima. Oricât curaj, oricât sânge rece și oricât umor poți avea Într-o viață, Întotdeauna sfârșești cu inima sfâșiată. Atunci nu mai râzi. Până la urmă, rămân doar singurătatea, răceala și tăcerea. Până la urmă, rămâne doar moartea. Porni ștergătoarele, porni iarăși motorul. — Mulți sunt catolici, aici, mai zise el. Dar lucrurile se schimbă. Irlanda se modernizează. Mai multe Întreprinderi cu tehnologie de vârf s-au instalat aici profitând de reducerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
profesie), dar e „magică” În toate celelalte privințe. „Vela”, soție la timpul trecut, e la fel de sexy și de disponibilă (poate fiindcă naratorul narcisist are acest efect galvanic asupra oricărei femei), dar sideralitatea ei (sugerată marginal de profesiunea „Minnei”) este doar răceală manipulatoare și șantajistă, calcul carierist și factor distructiv (profesional, e specialistă În teoria haosului). 14 Nu e locul să redeschid aici pe larg dosarul politic al lui Mircea Eliade, mult discutat În România În ultimii ani. Cititorul poate găsi textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe care o simțim prin gâfâiturile și frecvența cu care se ciocnesc uneltele; din când în când câte o unealtă este aruncată afară din groapă sau apare câte o mână, care culege vreo unealtă trebuincioasă.) VOCEA LUI BRUNO: Uooo... Ce răceală! VOCEA LUI GRUBI: Taci! Prinde mai bine. VOCEA LUI BRUNO: O mai fi umblat careva pe aici? Eu nu cred c-a mai umblat careva pe aici. VOCEA LUI GRUBI: Tu nu vezi urma câinelui? VOCEA LUI BRUNO: Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de sticlă. A invitat-o acum două luni să meargă împreună la un restaurant, să-i arate ce-i de văzut, totuși orașul își avea farmecul lui, chiar viața lui anume, secretă ca orice viață, dar fusese refuzat cu atâta răceală încât, o clipă, s-a simțit ca împăratul Cioc-de-sturz. Nu, n-avea chef de rolul ăsta. S-o ia toate alea. Și-o găsi ea nașul pân’ la urmă. Cele patru sedanuri argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că te poți întoarce la cuibul tău și te poți destăinui partenerului (căci, nu-i așa, nimic nu e mai prețios ca împărtășirea gândurilor și grijilor cu omul pe care-l iubești și pe care îl respecți). În nici un caz răceala asta din ultimii ani - datorată, pe cât se pare, numai lui -, secarea lentă, dar sigură, a afecțiunii, transformarea reciprocității într-o relație de dominație/supunere, toate fără nici un motiv aparent, din moment ce Margareta nu s-a schimbat aproape deloc și îl iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rolul altcuiva. Nu Tabithei. Și Tabitha știe? —Me5 îndoiesc. Ridică aparatul meu MIG de sudură și începu să înfășoare firul în jurul lui. — Sunt sigur că au unul exact ca ăsta la teatru, observă el. — Nu, n-au, îi răspunsei cu răceală. Deși poate părea același lucru pentru cineva care nu se pricepe. Sally urmase cursuri de sculptură la colegiu, perioada minimă cerută; s-a concentrat imediat pe fabricarea unor modele la scară ale schițelor lui cu scenografii, tăiate perfect cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
muzica, târșindu-și picioarele. Nu că acest gest de politețe ar fi fost necesar. Philip Cantley fusese actor aproape toată viața și avea o voce ascuțită ca un diamant; ar fi putut tăia sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]