7,950 matches
-
ce-n paralele naturi se deschid n-ar trebui să ne trezească stări aerofobe, ci să ne facă să uităm al urii lied trăind și respirând oriunde-n spațiile anaerobe. 90. Reperaj: fereastra din coloanele de piatră, ascunde lumina ce răsare ca o siluetă de om, aprinsă, este misterioasa fereastră-antropolatră renegată fie că e de zăpadă arsă, sau de soare ninsă. 91. Reperaj: pe falia pe care-o crează-n cer sunetele, noaptea șireată, făcând cu ochiul ne spionează și ne
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
îmi fac semn să vin, în lumina lumilor să urc, ca în stare să nu mai am chin iar noaptea de aici, să n-o mai încurc. 97. Reperaj: aripile-stâncilor te inspiră-ntr-una, adevăruri multe să observi în cale, către orizonturi răsare acum luna, când te urci pe creste, parcă mergi la vale. 98. Reperaj: aripile-stâncilor curcubeic cântă în grădini cu îngeri și harfe de aur, ele-și acordează glasul întru' sfântă taină, crescută-n iubirea florilor de laur. 99. Reperaj: aripile-stâncilor
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
în priviri și atingerea în mărimi universale acolo doar ne va fi cel mai bine și vom avea de toate atingerea va fi măsura clipei și îmbrățișarea metafora din carte ne-om crește fericirea hrănind -o cu petale de floare răsărită în ambele priviri sfințindu ne căldura ieșită dintre palme cu mângâieri venite din zorile de zi ce vom atinge rămâne va al nostru lumii vom da doar poezii de dor să le citească seara când roua iubirilor virgine le piciură
MAI STAI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382536_a_383865]
-
rază, Pe malul mării ne plimbăm Și tainic noaptea ne veghează, Când noi cu drag ne sărutăm. Pe-aripa vântului de seară Iubirea noastră a venit, În noaptea frumoasă de vară, Sub cerul cu stele spuzit. Acum când luna sus răsare Și în argintul ei mă scald, Primesc a ta îmbrățișare, Iubitul meu cu zâmbet cald. Cu briza ei marea ne-alintă, Pe boltă stelele sclipesc, Iar valul său vesel ,ne cântă, Refrenul magic:„te iubesc!” Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PE
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]
-
chiar eu într-o fază a lunii, Iar în spatele ei întunecat, Să-mi debarasez starea contemplativă Și, împins de remușcare, să acționez, Să-mi duc la îndeplinire misiunea. Eu, cel de ieri și de azi, Înfășurat în perdelele norilor, Să răsar odată cu trecerea ploii și... Nestingherit, să luminez sub raze de har, Împăcat încă o dată cu mine însumi. Amintirea eșecului zilnic nu o revendic, O las pradă enigmaticelor eclipse, Iar eu, învăluit în cercuri de foc, Renasc odată cu trecerea timpului, Ca pasărea
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
Acasa > Poezie > Cantec > UN TEI DEGEABA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și unde-s verile de altădată cu iubite răsturnate-n lan luna răsărind precum o fată în brațe vânjoase de golan Ay iubite răsturnate-n lan fără frică vai de Dumnezeu să mă dau pe mine peste plan timpul este însă tot mai greu Fără frică vai de Dumnezeu luna răsărind precum o
UN TEI DEGEABA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382594_a_383923]
-
lan luna răsărind precum o fată în brațe vânjoase de golan Ay iubite răsturnate-n lan fără frică vai de Dumnezeu să mă dau pe mine peste plan timpul este însă tot mai greu Fără frică vai de Dumnezeu luna răsărind precum o fată vai de chica mea de derbedeu dar unde-s verile de altădată Cu iubite răsturnate-n lan și tăceri aprinse de alean Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Un tei degeaba / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UN TEI DEGEABA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382594_a_383923]
-
și scaune într-o pliantă în care viața se desface și se strânge pe o planetă în derivă... trăiesc printre generațiile care iau moartea cu iarbă bună și iarbă rea trăiesc într-un glob de sticlă în care un ochi răsare și altul apune trăiesc printre infern și glorii curg între zori și amurg printr-un timp ce se-ntoarce în sine trăiesc între tragic și sublim cu nevinovate vise având vârsta lui Montaigne fără noroc fără faimă pe margini de
TRĂIESC... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382639_a_383968]
-
sufletu-mi nu plânge, ci tot timpul strânge rodnice pulsații din mari constelații ce par de pursânge. Simple înțelesuri, dar adânci, mă ară. Par o primăvară pe-nsorite șesuri. Nu sădesc eresuri, nu-mi mai fac sahară, las rod să răsară și aștept culesuri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Deschizând fereastră / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DESCHIZÂND FEREASTRĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382649_a_383978]
-
conține doar sâmburii tangențiali realității, însă cu o inimaginabilă forță de a panorama spațiile necesare evadării din cotidian, în care orice slăbiciune a trupului este convertită în atu al sufletului. O întreagă lume, cu siguranță, mai bună... Poete,/ fă să răsară/ mărgăritare/ pe câmpia inimii mele/ însetate!// Întinde-ți/ dulceața slovei/ pe pâinea sufletului meu/ flămând de tine!// Te-aștept/ la marginea înserării/ în fiecare anotimp/ să-i culegem roadele!... CĂLĂTOR PRIN SUFLET reprezintă o subtilă invitație pentru călătoria în imaginar
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
-o. O mulțime de cuvinte mi-au săgetat chipul. Nu, cartea ce am deschis-o nu era asemenea unui elefant, indiferent cât de voluminoasă îmi părea, ea semăna cu o junglă, o junglă a cuvintelor din care primul cuvânt ce răsărea în vârful piramidei era leu. Bătrânul mi-a spus că țin în brațe un dicționar. Pentru mine cartea aceea era o junglă. Era o pădure deasă în care cuvintele te agățau cu literele lor și tu încercai să străbați împidicându-te
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
cu raze de luna! “Iată, fântână nopții se duce la culcare (...) și așa fereastră fiind dată la o parte/ poemul intra tiptil”, prin simbol și metaforă. “Respectuos întinzând mâna înspre imaginea vieții”, poetul știe să deschidă dimineață cuvântului” și va răsări soarele în vers. Începe o luptă interioară dinspre noapte înspre zi, intru poezia unei lumi că o floare deschisă, în care “numai Dumnezeu este liber”. De aici încolo poetul pășește pe lumină dincolo de spațiu - timp, acolo unde “vârful verde al
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
Iubiți-vă și faceți flori din muguri! Dorință Aș vrea să fiu un Dragobete, Să vin în prag de primăvară La tinere femei și fete, Ce-s singure la ceas de seară... Să dau sărutul de iubire Din care dragostea răsare Și drum deschis spre fericire Pentru un an de sărbătoare... Să rup din luncă ghioceii S-anin femeilor în plete, Pentru băieți frumoși ca mieii Duc ramuri, brâu să dea la fete... Din nea de mărțișor femeii Să-i dau
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
de te-apleci, un glas ce vine de departe, acolo e un suflet ce se zbate cuprins fiind de fiorii reci. Frumos, tu pune mâna pe o daltă și din înțeleapta ta pornire, cu suflet cald și cu simțire va răsări o operă de artă. E sufletul pietrei din vremuri străbune, tu scoate-l afar’, el trist va apune! Referință Bibliografică: Poți auzi în pietre (unui sculptor) / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016
POŢI AUZI ÎN PIETRE (UNUI SCULPTOR) de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383972_a_385301]
-
cer, Din ziua-ntunecată ai făcut lumină! Se va topi și ultima ninsoare Și, în curând, din lacrimile ei, Sub mângâierea razelor de soare Se umple câmpul cu ghiocei. Copacii vor înmuguri în soare Și fir de iarbă crudă o să răsară Iar cântul păsărilor călătoare Ne va vesti o nouă primăvară. Și-n roata timpului ne învârtim, Natura moare și reînvie Iar noi, în primăveri ne rătăcim, În drumul nostru către veșnicie. Referință Bibliografică: Spre primăvară / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN
SPRE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383999_a_385328]
-
rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni sud și invers, iar răsăritul și apusul se schimbară între ele. Își scutură capul ca să-și reamintească ce-l învățase cândva doamna învățătoare, că după mușchiul copacilor te poți orienta care-i miazănoapte și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
din eternitatea fiecăruia. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă, până în 1866, a pus bazele României moderne, iar Unirea Principatelor Române a fost primul pas spre Marea Unire din 1918. Când nepăsarea va fi scuturată de pe ochii fiecărui român vor răsări flori și pe stâncile sterpe, iar libertatea, fericirea, demnitatea națională vor lumina în ființa fiecărui vlăstar al țării. Referință Bibliografică: Din iubire pentru glia străbună / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
Toate Articolele Autorului Ai plecat departe printre stele, Și singură în viață m-ai lăsat. Plâng singurătatea sorții mele, Și-mi amintesc iubirea ce mi-ai dat. Tu m-ai iubit,și fericiți am fost... Iar din iubire flori au răsărit. Sunt mari acum, și-n viață au un rost. De ce-ai plecat, de ce m-ai părăsit. Eu azi privesc cu drag la poza ta, Și în noapte îmi apari aievea. Dar tu ești sus pe cer, o blândă stea
ÎN AMINTIREA TA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384107_a_385436]
-
printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine întârzie o liniște suspectă, cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte și din oglinda goală răsar culori de orgă; se scaldă-n bruma dealurilor zarea și eu măsor cu ochiul depăratarea, tăcere e ca la-nceputul lumii, fior rotund ce moare ca un dor, eu îmi aștern în mine pat de taină ca să visez în el
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mielușelul cel isteț Alergând un fluturaș, mielușelul cel poznaș se trezi lângă pădure, printre tufele de mure. Tocmai pe când se gândea să revină-n turma sa, în față i-a răsărit un lup cam pipernicit. - Dragul meu, să știi că eu n-am fost niciodată rău! Este o exagerare că îmi caut de mâncare printre turmele cu miei drăgălași și... rotofei. Dacă ai să vii cu mine, am să îți arăt
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
George Călinescu scria: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. Constantin Noica îl considera etalonul
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
cândva, cine mai știe, Cănd pentr-o primăvară timpurie, Era nevoie de-un sărut de soare Din care sa rasară câte-o floare. Și după cum ne spune chiar cuvântul, Când soarele a sărutat pământul, Pe locu-acela gol și mititel A răsărit atunci un ghiocel. Plăpând, dar și vioi nevoie mare, Și-a ridicat privirea către soare, N-a mai avut răbdare nici să crească Și caută cuvinte să vorbească. Voia să spună, micul ghiocel, Ca primăvară vine de la el. Dar s-
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
-atâta de grăbita, Prea multe guri în jurul ei se-agită. Vă-nchipuiți, plăpândul ghiocel, Cât l-a durut,,, când au ajuns la el. A plâns din greu, cu lacrime de roua. Hăinuța lui s-a despicat în două. De-atunci răsare foarte rușinat Ținându-și căpușorul doar plecat. Și peste toate, timpul a pus cheie Sub care a-ngropat orice scânteie Din care-ar mai începe un război, E primăvară... de la amândoi. Eu nu mai scriu povești cu primăvară, Dar asta
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
sentimentului iubirii este redată însă, în poeziile „Lacul”: „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă;/ Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă./ Și eu trec de-a lung de maluri,/ Parc-ascult și parc-aștept/ Ea din trestii să răsară/ Și să-mi cadă lin pe piept...” și în poezia „Lasă-ți lumea”, în care natura se însuflețește alături de cei doi îndrăgostiți (dragoste în mijlocul naturii... minunat!): „Lasă-ți lumea ta uitată,/ Mi te dă cu totul mie,/ De ți-ai
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
cea rece,/ Și nici pe buze nu-mi mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă! [...] Și poate că nici este loc pe-o
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]