3,048 matches
-
să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre.Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag.Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea.Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
tril, ,,mereu pribeag, drumeț spre alte zori”, adumbrind cu nonșalanță, uimire, plăcere și dor popasul inimilor noastre, aducând un omagiu etern și nedisimulat femeii, iubirii ca cea mai înaltă și minunată trăire umană, pătrunzând cu alese cuvinte în intimitatea cititorului, răscolindu-l... Poetul trăiește profund clipa, fiind într-o permanent căutare și împăcare cu sine. Mereu tânăr, poetul Mugurel Pușcaș, vrea “... aripi să zbor peste timp, / Să fiu iarăși prim-anotimp./ Pe veci, tânăr să fiu aș vrea, / Cu ochi de
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
-i cucerească grădina și fiica mult îndrăgită? Răcni ca o fiară rănită, țipătul lui transformându-se într-un tunet, amplificat de hăurile văzduhului. - Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse și mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscolești mânia? De ce mă faci să explodez și să ard tot Universul? Dă drumul lacrimilor tale să curgă șiroaie, să-mi stingă furia și să mă liniștesc! Se porni o ploaie torențială care stinse pârjolul și inundă grădina. Slujitorii reveniră la
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
Versuri > Ipostaze > EU SPER ÎN OFTAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Otrava o simt în laringe este frig și afară tot ninge, se joacă destinul, se joacă tăcerea norii au răscolit durerea. Hai soare, hai soare în dungă adună-ți prin lancea de foc, căldura și mila și vrerea adună-mi un gram de noroc, o undă din lumea ta bună în lumea ce eu... cu ochiul stâng, cu ochiul meu
EU SPER ÎN OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374275_a_375604]
-
plecarea lui Mircea la Galați, Săndica parcă pierduse ceva. Tot căuta acel ceva și nu-l găsea. Își pierduse liniștea. Oare chiar se îndrăgostise de acest tânăr sau doar i-a plăcut cum au decurs cele două partide de dragoste? Răscolise în ea toată pasiunea de care era capabilă și acum, după plecarea lui, parcă intrase în alertă. Dacă nu se mai întoarce? Spera să primească telefonul care să o anunțe că promisiunea de a petrece câteva zile la munte se
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CÂND AI PLECAT Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când ai plecat Când ai plecat vântul se tânguia într-un arțar- și doina frunzelor îl răscolea mai tare-, o pasăre chema prelung,dintr-un lăstar, cu ochii căutând atent în zare. Se însera încet și de departe venea un cântec trist și nefiresc, simțeam că întreg pământul ne desparte și nu aveam puterea să te opresc
CÂND AI PLECAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362192_a_363521]
-
întâlnire dintre cer și pământ, capăt al ascensiunii Omului: „Tăcerea, ca o femeie mută stă la pândă! În templul ei păunii rostesc ultima rugăciune a inimii. Prin fața ei, cohorte de bărbați defilează întruna! Ca un nor în derivă, coapsele ei răscoleau așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei Eterne e ea!” Muntele, semnul verticalității, al fermității, al neschimbării, al înaltului, este, de fapt, axis mundi: „Inima Oceanului se va preface în munte, luna Câmpia va
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
gravat Pașii către împlinire, Pentr-un pic de fericire Răstigniți pe cruci toride Nu renunț la nemurire Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele șiroind Mă devorezi în nopți de mai.! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Izgonirea mea din rai / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IZGONIREA MEA DIN RAI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362211_a_363540]
-
lăutarului, cu dealurile și văile, cu ploaia și cu vânturile, cu Dumnezeu și cu Duhul Sfânt. Este o taină sfântă și unică care te ține drept în viață. O taină ce te cheamă oriunde ai fi, O taină ce te răscolește , O taină ce îți arată calea dreapta și îți limpezește gîndurile. Este rădăcina care te ține drept în calea furtunii! -Adica cum, Grișa?,întreba fetiță uluita...Tu ai rădăcini, ca un copac? -Adică, draga mea, eu de mic am fost
SATUL CU PROFESORI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377732_a_379061]
-
în neliniști, neliniștile în furtună, iar furtună în revoltă! Știam că aduci cu tine adevărul, un adevăr prea crud și prea tîrziu aflat. Vorbele tale erau pentru toți, dar parcă le spuneai doar pentru mine. Din acea noapte, m-ai răscolit, m-ai schimbat, m-ai răvășit și m-ai chemat! Trebuia să vin și eu la tine, să intru în casa ta, să stau la masa ta, și să îi mulțumesc lui Dumnezeu că încă exiști. Trebuia....dar la casa
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
luciditatecu moartea așteptată ca verdele semaforului... XXVI. COMEMORARE, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 213 din 01 august 2011. de te-am iubit cândva îți cer iertare să te urăsc de-aș fi putut acum această tristă întâmplare ne răscolește ca un început -------------------------------------- erai frumoasă ca o duminică de paște cu mirosul de cozonaci în priviri și sânii plini de vinul împărtășaniei surâsul ți-era încondeiat așa ca un ou de pus în vitrină iar tălpile păreau să te poarte
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
vinul împărtășaniei surâsul ți-era încondeiat așa ca un ou de pus în vitrină iar tălpile păreau să te poarte ... Citește mai mult de te-am iubit cândva îți cer iertaresă te urăsc de-aș fi pututacum această tristă întâmplarene răscolește ca un început--------------------------------------erai frumoasă ca o duminicăde paștecu mirosul de cozonaci în priviriși sânii plini de vinul împărtășaniei surâsul ți-era încondeiatașa ca un ou de pus în vitrinăiar tălpile păreau să te poarte... XXVII. , de Păpăruz Adrian , publicat în
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
nu știi ce putere formidabilă are cuvântul! Voi începe de aici, din satul nostru. Voi căuta prin lăzi de zestre și poduri de case, voi căuta povești de viață și vise uitate, voi afla obiceiuri vechi și datini străvechi, voi răscoli inimi și vieți pentru a scoate la lumină diamante uitate! Și toate vor fi așternute pe hârtie! Și de câteori oi obosi și nu știu încotro să o mai iau, o să vin mereu la Crucea Eroilor din sat, să mîngâi
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
o presiune a timpului exterior asupra timpului interior, ca o scurgere a vaselor comunicante, care se influențează reciproc ca o "totalitate care se cuprinde pe sine". Astfel, ruina de afară produce o ruinare a lumii dinăuntru: "Stăpân geniilor pieirii! Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărâmate A lumii din năuntru" (Andrei Mureșanu) Iar pe alt plan, deșertul / pustiul de afară creează un vid interior: "Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustit" (Scrisoarea IV) "Viața-mi se scurge ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cosmic nu ar naște în noi nici un fior dacă Eminescu nu s-ar include pe sine într-un principiu al "clepsidrei"12, în care rezonează și comunică un spațiu exterior (universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii!... Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cărților vechi" iubite de Eminescu cu biblioteca lui Borges este detectat exact. Biblioteca tatălui în care se cufundase micul Jorge Luis, va fi însăși persoana acestuia, destinul lui marcat de "profundele etajere ale trecutului". Nu altfel studentul de la Viena, care răscolea pe uliți vechiturile fantastice la câte un "anticvar", va fi fascinat pe viață de labirintul lecturilor. George Vulturescu abordează tematica centrală "cartea, labirint", exemplificând cu magul eminescian, cu Dionis, cu regele Tlà, intervenția oglinzii și a cifrului, obsesive la Borges
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
hazard, cînd și cînd, cu binefacerile așezării de sine și ale aspirației la celelalte zări ale continentului. După o Yaltă criminală, cu urmări dintre cele mai dezastruoase pentru fibra noastră, a urmat o Maltă dubioasă și perfidă, care ne-a răscolit, permanent, somnul și trezia, iată, acum, un alt coșmar, de data asta, colorat în septentrion, cu griuri care ne dau frisoane pe șira spinării. O Americă hipercivilizată n-are-ncotro, este nevoită să țină cont de o Rusie turbulentă (dar cînd a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în 2000: Schimbarea! Schimbarea! Și tot așa... 29 noiembrie Întrebat în legătură cu disputa scriitorilor ieșeni, am răspuns, într-un firesc subsidiar, că ar fi bine ca și în tagma plasticienilor, a "fraților care văd" (Paul Eluard), să existe voci care să răscolească un pic relieful local, atît de marcat încă de un mandarinat pe cît de prăfuit, pe atît de discreționar.. Și sugeram implicarea vocilor tinere. Aseară, ieșind din clădirea atelierelor din Armeană, pe lîngă mine au trecut cîțiva juni spre atelierele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
știe, de fapt, că impecabila ținută a motanului e întreținută aproape exclusiv cu frișcă: fără frișcă, zice fata, Gipsy s-ar jigări. Ajuns afară, Gipsy se repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile, o pestriță arhivă (oarecum și sentimentală) a primilor ani ai revistei "Cronica", am tresărit la momentul în care nou înființata galerie din agora orașului trebuia să poarte și un nume. Cupola a fost cel ce-mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
promiscuitatea! Îmi mai băgasem nasu-mi bergerac și în alte asemenea sclipicioase gale și știam cam ce-i de văzut în mai toate.) Producătorii înșiși, prezenți în gală, băieți drăguți, îmbrăcați oț, păreau destinați mai degrabă unor chermeze galante, decît peliculelor răscolind orduri ale unei societăți ce-i drept cam buimace în trena ei comunistă, dar, mă rog, nici chiar atît de programatic damnate. Or mai fi, cerule, și oameni realmente frumoși în țara asta (tristă, plină de umor), or mai fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fecioare. Și ar avea în vedere, juxtapus, o cu totul altă vitejie, una ce se consumă chiar sub ochii noștri, nu atît de pretabilă madrigalului cavaleresc, oricum consemnabilă. Se petrece în artele vizuale eufemism larg tolerant un fenomen, defel regional, răscolind straturi adînci ale ființei tinere cu precădere aduse cu perseverentă îndîrjire la suprafață pentru a atrage pur și simplu atenția. A provoca. Explicabil freudian, fenomenul nu are însă și relevanță în plan creator. Pentru că efectele lui sînt bătător la ochi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-i este frică de tristețea iernii, La fel, pe-ale mormîntului tărîmuri, nimeni întunecatul seamăn nu-și cunoaște Deși se-mpărtășește dintr-ale lui îngrozitoare chinuri și înapoi i-întoarce suferință, Zvîcnetul, durerea, spasmul, în chinuri ce sufletul îl răscolesc. 100 [Nu astfel ferecat, Prințul Luminii-acum întunecatu-s-a, rătăcind printre Spiritele Ruinate, cîndva Copiii lui și-ai lui Luváh Copii: Căci Urizen privit-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști ale chinului în temnițe ce ard și-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu se-asemuiește cu acest plai ce arde. Cu siguranta te-mbăiezi în rîuri de-ncîntare, pe cîmpuri înverzite Umblînd cu bucurie, prin luminoase-Întinsuri dormind pe nori strălucitori 65 Cu viziuni de încîntare, atît de gíngașe, încît turbarea înzecit Ți-o răscolesc cu groaznică dorința lanțul să ți-l smulgi și furios să urli Și-n beznă ca să uiți de chinul tot și părăsit de orișice nădejde repaosul să-l afli. Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură196
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]