3,080 matches
-
și începu să se roage în taină: ,, Doamne, nu mă lăsa așa cum nu mai lăsat niciodată! Chiar și atunci când mi-ai luat primul prunc ai știut tu Doamne ce faci. Te rog Doamne, nu mă părăsi!” Un vulcan nebun îi răscoli toată ființa ei, îngenunchind-o, făcândo ca o oală sub presiune, iar de acolo din interiorul ei, cineva striga nebunește după ajutor. Se îndreptă în grabă spre o ieșire, coborând treptele scărilor cu inima frântă și bătându-i nebunește. Picioarele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte intense, era îndrăzneț în idei și tot ce-și punea în plan îi ieșea bine. De multe ori Alin purta pe chipul său o tristețe. Această stare era acumulată din copilărie, atunci când părinților nu le era bine. Amintirile triste răscolesc și sfâșie pe oricine, fie că ești adult sau adolescent. De cele mai multe ori se bucura de viață, o considera un unicat, iar sub ochii vigilenți ai minții, strivea de fiecare dată roua dimineții în priviri, căutând să savureze explozia de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se stinse o lumină, pentru totdeauna. Telefonul care o anunțase venise prea tarziu ca să poată ajunge la timp. Nu-i rămăsese decât să-i vadă mormântul proaspăt. Furia pusese stăpânire pe ea. Avea senzația că vântul îi suflă prin cap, răscolindu-i creierul, făcându-i o altă dimensiune și tulburând-o ca un taifun. Arăta ca un ascet sub o cascadă rece ca gheața. Însăși vocea și privirea ei îi erau ca gheața. Cât ghinion avusese. Omul pe care-l divinizase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umflat și-mi creează disconfort psihic, mai ales când trebuie să-l primenesc zi de zi, iar dacă nu-i am grija îmi crapă piciorul de durere. - Acum înțeleg mult mai multe, zise Carlina întorcând privirea vinovată cu care-i răscolise intimitatea. Se hotărâse din start să-l ajute să ajungă la cel mai bun medic dermatolog. Avea speranțe că medicina evoluase și era încrezătoare. Leon crescuse într-un orfelinat unde fusese adoptat de o familie din mediul rural. La vârsta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fiind destul de amar. - Vrei să-ți fac o listă cu motivele mele? - Toți avem motivele noastre. Asta ar însemna să fim cu toții niște epave de alcooliști și drogați? Ochii cenușii și împăienjeniți ai bărbatului se fixară asupra ei. Vântul îi răscolea părul în șuvițe mici care combinate cu starea și înfățișarea lui, îl transforma într-o ființă diabolică. În momentul acela Carlina ar fi vrut să-l pălmuiască, dar o forță mai puternică decât mânia o făcuse să înghită în sec
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dușmanii la o parte, de ei ne arde nouă acum? Eu trebuie să plec într-un loc. Ți-am spus că pun la cale plecarea mea dincolo. Poate diseară...când vin acasă o să mai vorbim. Nu îi plăcea să îi răscolească cineva viața, nici chiar maică-sa. Trecuse destul timp așteptând un prilej să îi vorbească. Când venea acasă intra direct în dormitor, iar dimineața renunța la micul-dejun plecând în grabă, cu aceeași placă: „Am o treabă, o să revin mai târziu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
l-ai trăit până atunci. - Ce idioțenii spui, tată!? Cum să îți vină așa să o iei razna prin viață? Poate fi mai degrabă un joc al destinului sau poate ești predestinat altei femei. Glasul lui deveni aproape șoptit, și răscolit de furtunile vieții, căuta un răspuns plauzibil. - Uneori vine o dorință în noi de a ne căuta dragostea și ce ne mai lipsește în altă parte decât în noi înșine. - Nu te înțeleg, tată! - Nici nu ai cum la vârsta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copiii”. Pentru moment lucrurile s-au calmat. Al doilea incident a fost în aceeași perioadă: rugându-ne în biserică, au dat peste noi patru indivizi, cerând să vorbească cu parohul; conduși la el, în cameră la paroh, au început să răscolească lucrurile de pe birou; văzând o biblie cu dedicația lui Carol al II-lea, au rupt prima pagină; apoi au cerut să li se dea dispozițiile primite la parohie de la Episcopul Durcovici, relativ la comportarea credincioșilor. Subsemnatul, avându-le asupra mea, li
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
într-o cușcă și să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de cer, n-am văzut nimic. Clericul, care urmărise cu interes toată scena, se apropie de cavaler și-i șopti ceva la ureche. Se Înfiripă o discuție destul de Însuflețită, În urma căreia slujitorii fură trimiși să cerceteze pădurea. Fiecare colțișor fu răscolit cu atenție. Oamenii se apropiară de marginea prăpastiei și priviră jos, În hăul tulbure. Dar nici un semn, nici un strigăt care să fi anunțat că s-a des coperit ceva deosebit nu se auzi. După un timp, Hugo se apropie și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și giuvaere n-a găsit. Înfuriat, a amenințat-o cu moartea, dacă peste două zile nu-i pune banii toți în sertarul de la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
eu cu Oltea jucam volei în curte, dânsa a pătruns pe furiș în livada de pomi. De acolo, a sărit gardul în grădina de flori, a ajuns în gang și văzând ferestrele larg deschise a pătrund în dormitorul părinților. A răscolit peste tot, a deschis o ladă de zestre, unde într o despărțitură mama ținea bijuteriile, mărgele, coarne, hurmuz și multă mătase colorată. Când tocmai își încerca un colier la gât, privindu-se în oglindă, Oltea, sora mea a intrat în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
caii și s-a apropiat de apă, să și dea seama ce se putea petrece. Privind atent albia râului a observat că ceva se mișcă în salturi, chiar în locul cu pricina. A luat biciușca din căruță și-a început să răscolească apa în rotocoale. Deodată, de necrezut... de biciușcă s-a prins un șarpe de apă, lung cam de jumătate de metru și subțire ca o panglică verde-albăstrie. Având prezență de spirit, a pocnit o dată biciul de pietre, șarpele s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mobilierul existent și dacă se impunea, se lăcuiau. Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și cotețe. Și aici se dădea cu var și se făcea ordine și curățenie. Curtea se mătura cu măturoiul de mesteacăn și se răscoleau toate cotloanele. Mai rămânea podul casei și pivnița, care nu trebuiau deloc neglijate. Curățenia presupunea o dezinfecție totală. Dacă timpul permitea, se trecea la grădină și livadă, unde de obicei, gospodarul se pricepea mai bine. Pomii nu se curăță oricum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
revista și editura cu același nume. În 1993 organizează simpozionul "Miorița" și primul Colocviu "Al. Bogza"; în 1996 contribuie la organizarea Simpozionului Miorița de la Soveja; în 1991 editează revista Bucovina ilustrată. Prozator dotat cu har și poet original. Cercetător neobosit, răscolind arhive și colindând localități rurale în căutarea urmelor unor creații originale sau a unor biografii încă nedescifrate. Contribuții originale la biografia poetului Mihai Eminescu, dovedindu-se un redutabil eminescolog. Îngrijitor de volume. Premiul Eminescula festivalul M. Eminescu, Drobeta Turnu Severin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
moșiile ei ca să fie metoh sfintei mănăstiri Trei Sfetitelor.” Ai băgat de seamă cred că voievodul vorbește de „toate moșiile ei”. O să vedem mai la vale că acestea nu erau de nebăgat în seamă.Neliniștit cum mă știi, mărite Spirit, răscolind printre zapise, am dat peste cel al lui Constantin Duca voievod, din 16 dec. 1701 (7210), care spune: „Dat-am carte domnii mele boieriului nostru, Pilat vornicul de poartă, ca să fie volnic...a merge aice, împregiurul târgului, la mănăstirea Copoului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Au apărut doar niște pasarele, care înlocuiesc acele bariere peste liniile ferate care odată lăsate uitau parcă să se mai ridice... Vom ieși pe calea prea bine știută - ulița Socolei - transformată acum în bulevard. Cu voia ta, am să-ți răscolesc oleacă sufletul, amintindu-ți de tramvaiul cu timonă și clopot. Doamne, ce mai zdrăngănea din toate încheieturile! Da’ până în cele din urmă te depunea întreg și nevătămat în mocirla - până la gleznă - de la bariera Socolei. Noi, fără să știm spusele lui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
prea mult la vorbă, tu, dragă prietene, mă vei ierta și îmi vei face plăcerea de a-mi comunica părerile tale referitoare la locurile călcate în această drumeție. Cu bine și pe curând . XVI Nu știu dacă eu aș fi răscolit atâtea documente, dacă tu nu ai fi insistat s-o fac. Dar ce frumos știe să poruncească prietenia... Faptul că ceea ce îți scriu este un balsam pentru sufletul tău, mie îmi este răsplată cu asupra de măsură. Deajuns însă cu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
temple de un baroc tropical, dar mai cu seamă ale cărui chipuri khmere, reproduceri după sculpturi din Musée Guimet din Paris (vizitat de mine abia în 1968, când m-a dus acolo și mi le-a explicat Petru Comarnescu), îmi răscoleau simțământul misterului uman: Luang Prabang, Cao Nguyen și altele, care mi-au sugerat pe cel de Ramon Ocg (combinație de ironie și extravaganță - cu referire la actorul larmoaiant Ramon Novarro). Le descoperisem probabil tot prin intermediul revistei L’Illustration, care, ea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lumină calea. Cu cat pătrundem mai adânc, bolțile galeriilor sunt mai năruite, dând o senzație generală de nesiguranță vizitatorilor. Facem cale-ntoarsă pe acelaș drum, însetați de lumina soarelui. Odată ajunși la suprafață, trebuie să ne odihnim trupul, dar și sufletul răscolit de cele văzute în adâncuri. Vizităm expoziția în aer liber a instalațiilor și utilajelor folosite de-a lungul timpului la extracția și prelucrarea minereurilor. Impresionante sunt șteampurile - imense trunchiuri verticale de stejar, prinse în cercuri metalice, care erau ridicate și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o rară noblețe sufletească, pentru că, grație lui, sunt aici. În Japonia, m am redescoperit, m-am străluminat, mi-am aflat și o altă menire pe acest pământ. Sublimul nu-l pot exprima în cuvinte, doar îl văd, îl admir, îmi răscolește toate simțurile... Oare de ce metamorfoza mugurelui florii de cireș o asemui cu o „călătorie” a omului pe Pământ?! Mugurele... să fie oare copilul fragil și inocent?! Bobocul de floare... să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger și intemperii?! Splendida
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ne-a îmbrățișat a plâns, spunând că îi place familia noastră, admirându-mi copiii și respectându-mă pe mine. M-a impresionat mult această dragoste venită de la un om ce trăiește pe „planeta” numită Japonia. Am adormit cu greu... fiind răscolită de tot ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta. Asakusa-Narita Vineri, 05. 09. 2008 Ne-am trezit în zori, am servit cafeaua fierbinte, iar în holul hotelului ne-am luat „la revedere” de la Dimi, care trebuia să plece la școală
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe toate! Săptămâna trecută, a trebuit să îndur o viață grea și aspră; astăzi sunt mai calmă, fără motiv, poate fiindcă azi știu din scrisoarea ta, incompletă, o parte din ceea ce nu știam. Fragmentul de jurnal de călătorie mi-a răscolit toată ființa. Mi-am închipuit tot, am văzut tot și mă gândesc că eu stăteam tolănită comod sub soarele mangaliot, savurând dulcea căldură de toamnă care părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a fost darul tău de ziua mea, de ziua ta: atâtea cuvinte s’au împrăștiat în cuprinsul casei, că am circulat beată și am trăit. Nu mai trăesc de mult, ci hibernez în așteptarea ta. E săptămâna noastră, Monica. Se răscolesc în mine toate amintirile zilelor tale aniversare; le retrăiesc, trăiesc în trecut: e singurul fel de viață uman ce-mi mai este îngăduit. Trăesc în panică; s’ar putea să nu te mai văd, s’ar putea că însăși această
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]