1,849 matches
-
ceva la lista lucrurilor pe care le ascunsesem deja de ea. Restul serii s-a scurs de parcă ar fi fost învăluită în ceață. În timpul cinei, când eram cu toții la masă, copiii au recunoscut că se distraseră destul de bine la mall, răsfățând-o pe Jayne cu relatarea diverselor secvențe din filmul pe care îl văzuserăm, apoi a urmat o discuție lungă despre Victor (care nu mai voia să mai doarmă în casă, dar al cărui lătrat panicat din toiul nopții făcea imposibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a tinerilor profesioniști, și unica, îmi ascundeam, plus mal que bien, cum zice franțuzul, adică destul de stângace, „pulsiunile mele” ideologice. Mugur era un „comunist onest” ca și colegii lui de generație citați mai sus, făceau „corp comun” cu regimul, se răsfățau, cum spuneam, în paginile revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta și ei credeau în „noul romantism”, de altfel, așa s-a și chemat al doilea volum de versuri al lui Mugur, Romantism, de primul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
coadă de mâță sâtă de matasă nu se face. Surdului degeaba-i cânți de jele. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Bogatul se scarpină și saracul socotește că caută să-i dee. Surdul n-aude dar potrivește. Se răsfață ca un ban în două pungi. Capra râioasă își ține în sus coada. Lauda de sine pute. Se laudă oala, că are să spargă căldarea. Prepelița se ține că-i cu coadă. Caută acul în caru cu fân. Lupu-i gras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1467 și după executarea vornicului Isaia, a paharnicului Negrilă și a stolnicului Alexa nimeni nu a mai îndrăznit să cârtească pe față, deși ocaziile s-au oferit în timpul deselor războaie, care au avut loc până la moartea domnului. Neagu Djuvara se răsfăța, boier fiind, că Țările Române au fost conduse de marii boieri, de oligarhia boierească. În 1523, când s-au ridicat marii boieri împotriva lui Ștefăniță, nepotul lui Ștefan cel Mare, aceștia, scrie Grigore Ureche, “văzându că lui Ștefan vodă i-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împreună cu ceilalți demnitari români: Să trăiți, tovarășe vice prim-ministru, îl salutai, cu zâmbetul pe buze. Zi-mi, Andrei, că ăsta sigur îmi rămâne. Îmi răspunse la salut, în timp ce cu mâna stângă îmi ciufulea bruma de păr, ce se mai răsfăța pe capul meu. În locul domnului ministru, fusese numit un cadru didactic, Ilie Văduva, rector la Academia de Științe Economice din București, care nu avea nici un fel de pregătire diplomatică și, din nefericire, nici o adaptabilitate înnăscută care să-i ușureze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Grigurcu, Cistelecan, Mincu, Dan Cristea, Ion Pop sau Mircea A. Diaconu găsesc notabilă poezia mea. Au scris destui critici (unii chiar poeți valoroși, ca Pantea sau Ioan Moldovan) despre cărțile mele. Vorba unei comentatoare recente, "Nicolae Coande a fost întrucâtva răsfățat de critică". Întrucâtva-ul ăsta spune... ceva, pentru că să fim serioși, nu toți criticii pot scrie despre tine și nici unanimitatea nu e de dorit. Poeții plebiscitați sunt cumva suspecți. Cât despre ce s-a spus, s-a spus aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înșele atâția critici de autoritate. De-a lungul istoriei ei, literatura română a avut și are mii de nume de scriitori de calitate, dar numai unii intră în prim plan, ce-ar însemna să-i trecem pe cei mai puțin răsfățați de soartă, la ratați? E aberant, sensibilitatea e atât de diversă în poezia scrisă în limba română, încât n-aș arăta niciodată cu degetul pe un poet că e ratat poate fi mai puțin accesibil, sau mai neinspirat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
realizat in vestiarul atelierului, la sediul firmei. Transcriere: Nicolai Dolghi Serinela Pintilie: - Ați spus că v-ați născut în 1958. Ce amintiri păstrați locului nașterii și familiei ? Anica Mititelu: - Amintiri foarte frumoase. Am fost primul copil la părinți, am fost răsfățată de părinți ca orice copil mai mare. După aia, greutăți, să am grijă de ceilalți, am fost cinci, suntem, de fapt. S. P.: - Unde ați urmat școala primară ? A.M.: - Școala primară, de opt clase, în satul Hilița, comuna Costuleni. S.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în fiecare an, la mare. Vă rog să mă credeți, da din ’90 încoace, acuma cinci ani, când l-am căsătorit pe ăsta mare, c-am făcut și-un împrumut în bancă, am zis: „atâța bani am împrumutat, să mă răsfăț și eu” și m-am mai dus la mare, dar, cred că de-acuma o să mor și n-o să mă mai duc... S. P.: - ...nu se știe niciodată. A.M.: - Da de unde bani, domnișoară ? Dacă viața-i așa de grea, nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ei, cu trei feluri de mâncare din belșug. Noi le povățuiam să-i ospăteze în două rânduri din atâtea provizii, dar nu s-a putut, odată pornite nu le-a mai oprit nici o considerație de prevedere, au voit să-i răsfețe cu prisos după atâtea suferințe. Le interziseră numai țuica. După ce însă garda a fost așezată singură la masă într-o odaie separată, Landowski a ieșit la maici și le-a spus: „Dați-le acum țuică, nu vă vede nimeni și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
poftă dulceața momentului; iar eu, tânăr cum eram plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
maiestuos al Alpilor acoperiți cui zăpadă veșnică, urieși ai pământului ale căror titve albe se profilează pe ceri cu formele cele mai neînchipuite. Apoi printre dânșii văile ce-i despart, strălucesc râuri, lacuri, sate, târguri unde se mișcă și se răsfață furnicarul omenesc, unde cresc flori și plante tropicale, pe când sus pe vârfuri totul e mort sub giulgiul cel de gheață. Iată acum soarele că se scoboară strălucitor pe scările ceriului, aprinzând în jurul lui fel de fel de lumini, care, reflectându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a primit premiul pentru că a făcut ceva de valoare. Ea crede că l-a luat pentru că libidinoșii ĂȘTIA din juriu și-ar fi dorit să se culce cu ea. Și, când îmi povestea, nu am avut deloc senzația că se răsfață. Aproape să o apuce plânsul. Că ea n-a luat niciodată un examen pe bune și că a îmbătrânit, s-a prostit, că aici dai doar de blazați care au bani și nu știu ce să facă cu ei și nu știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i se urca la cap și a-i veni să se mute de aici mai la „centru“, ca să-și Încheie Înalta lui misiune de excelent cârciumar și grataragiu - moștenită de la cumnatu-său, Cantilli, vestit și el
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui nea Liță, bunul cârciumar din spatele oborului de porci, [de la] La doi salcâmi, mustăcios, cu fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
taină cu aleasa inimii tale, tânără, frumoasă, inte ligentă, sensibilă la cuvintele tale, pofticioasă și cu stomacul bun. Pentru asta, nu-s chiar de lipsă decorurile ief tine, dar cos tând multe parale. Femeile de rând sau moftu roase se răsfață În plină lume la o masă scumpă, Într-o grădină pretențioasă de vară. Însă femeile de mare soi iubeț, cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al posesiunii de bunuri materiale și numai materiale. Găsesc că este cu totul reprobabilă această persistență zilnică a gân dului spre bătrânețile privite cu spaimă și cu grija absurdă ca să nu le lipsească nimic din cele cu care am fost răsfățați la tinerețe, deși Natura, În marea ei cumințenie, ne răpește Înseși posibilitățile de a ne bucura, sau [a ne] folosi măcar, de cele mai multe dintre bunu rile vieții, la care, vrând-nevrând, vedem cum trebuie să renunțăm zi după zi. [...] În sanatoriu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în timp ce ardeam vreascuri și frunze, priveam cerul și muntele Saleva, beam bere Feldschlossen la sticlă de 33 mililitri și mă gândeam cât de frumoasă poate fi uneori viața. Uneori mai și citeam, ascuns printre ierburile înalte... La începutul verii eram răsfățat de doi cireși enormi și bătrâni ce se încăpățânau să mai producă niște cireșe mici, dar dulci ca mierea. Toamna îmi făceam provizii de mere, nuci și gutui. Madame Cuendet era vizitată periodic de o armată de nepoți și strănepoți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne despărțeam, ne scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El îmi compunea și versuri în limba franceză. Mi-a scris odată un acrostih foarte frumos, pe literele numelui cu care mă răsfăța. Îl iubeam pătimaș, nici nu concepeam viața fără el. Îl iubea și mama, pentru că-l iubeam eu. Și a venit sfârșitul războiului. Ne-am dat bacalaureatul la licee de stat și ne-am pregătit să plecăm la studii la București
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aceste cuvinte ca să nu? mă mai gîndesc la ele și să nu simt timpul. Ce-i pasă unui măslin că Îmbătrînește și Într-o zi va fi smuls de vînt din rădăcini? El se bucură acum de lumina care Îi răsfață crengile, de ploaia care-i udă rădăcinile și de vîntul care-i mîngîie frunzele seara. CÎnd va fi doborît, se va usca, asta e tot. Asta e ce caut În poiana unde mă duce zeița. Stăm acolo În iarba luminoasă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acest lucru cerea mai multă afecțiune. Mama ei ar fi fost singura impresionată și dezamăgită de înfățișarea ei, dar din păcate mama nu mai exista. Totuși, își păstrase același zâmbet și aceeași căldură în privire. Cu o grijă meticuloasă, se răsfăța cu o ceașcă de cafea ce părea mai fierbinte ca de obicei și cu cele câteva raze de soare ce se reflectau în ceașca acoperită cu multă frișcă. Un vis firav, prematur, se ivi în mare depărtare și totuși îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Flacăra iubirii trebuie să fie comună și să trăiești omenește fără minciună. Abia atunci cunoști gustul adevăratei vieți pe Pământ. Așa văd eu viața, iar Dumnezeu stă în preajmă aproape de fiecare dată. După ce murise mama biologică a Carlinei, toți o răsfățară... La rândul ei îi dăduse dreptate maică-sii întro oarecare măsură, dar când se întâlni cu Valentin, se aruncară unul în brațele celuilalt și se sărutară ca în ziua de Dragobete. Erau tăcuți amândoi, lăsând visele să hoinărească nebune pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dintre mamă și fiică. Mo nica Lovinescu a spus-o răspicat: „Era prietena mea cea mai bună de joc și de serios, dublul meu înnobilat, conștiința mea cea mai înaltă. Profesoara din ea nu glumea însă cu educația. Nu mă răsfăța, mă crea. Încrederea ei mă obliga să mă mențin, cât de cât, la înălțimea imaginii pe care și-o făurea despre mine“ (La apa Vavilonului, p. 17). Latura ma joră era, după cum a dovedit-o evoluția în timp a Mo
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și îți va plăcea melodia „Pentru tine, draga mea“, pe care o vei auzi poate sub fereastra ta din strada St. Jacques... Le-am telefonat tuturor celor din consiliu; ultima muzică a fost vocea acrișoară a doamnei Post., care se răsfăța în pat și făcea „socoteli“ albastre. Sanda Movilă și Aderca voiau să vină la gară; au fost foarte mirați auzind că ai plecat. Căci chiar ai plecat, draga, draga mea. E aproape unspre zece. Toată lumea din casă doarme. Îți scriu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]