2,766 matches
-
Dong-dang! Dang-dong! Clopotul nu bănuiește când dă glas că nu el cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune o chemare lui neînțeleasă. Își va fi dând el seama că o putere de sus îl trage la răstimpuri de limbă și-l zgâlțâie până ce-l ia cu o amețeală asurzitoare, dar o pune pe seama inspirației poetice și se socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Laicatului, persoană sigură, atașată valorilor democrației și scopurilor statului multinațional. Favorabil. Să fie consultat la achiziție și Expertul Bunurilor pentru a se evita orice neplăcere. E bine cunoscută pungășia băștinașilor. Se recomandă expeditivitate. Achiziționați.” Pasărea fâlfâie din aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață, pânza unduiește în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
adevăr pe Hattie. Căsnicia, care a rezistat până la moartea lui Hattie în 1928, a fost o căsnicie fericită. De fapt, a fost un imperiu pentru doi atât de fericit, de împlinit, de satisfăcător prin el însuși, încât în tot acel răstimp Jones n-a mai făcut aproape nimic care să-i alerteze pe anglo-saxoni. Se pare că se mulțumea să-și limiteze remarcele privind problemele rasiale la ironii despre anumite cadavre făcute în camera de îmbălsămare, ironii care ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Lăsase și o cerere la prefectură, să fie sprijinit să-l întâlnească pe Tomnea când va veni în oraș. Avea vreo două duzini de acuarele și șapte pânze, toate din ciclul Dacica. Dăinuirea în mister, pe care le crease în răstimpul de când aflase că Tomnea revenise în țară. Toate erau ispirate de Cetatea Nouă, de la Obancea, unde Tomnea săpase cândva. Privi iar spre coada cealaltă. Aspasia parcă intrase în pământ. Au venit evenimentele din decembrie ’89 care i-au despărțit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și în capitală, la Santa Cruz. Știe la ce se pot aștepta yubani-i de la albi și nu cred că e de acord. Totuși, nu părea neliniștit. — Sunt aproape douăzeci de ani de când a plecat la ai săi și în acest răstimp nu s-a mai întors niciodată. Nu-și poate închipui cum stau lucrurile, dar își va da curând seama, sunt sigur. Era isteț tânărul ăsta, repetă el. Foarte isteț... — Un război ar însemna o catastrofă pentru partea asta a țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau regiunea într-o fortăreață de nepătruns. „Trebuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cherbel Lavinia Se sting clepsidrele arse de soare, Se sparg paharele pline cu timp, Se-nchin imensele bolte de sare, Se tulbură-n ape un alt anotimp. Mă uit în oglinda albastră din zare, Aud tărâmul, mă strigă-n răstimp, Te-aștept, trecător cu vorbe ilare, Căci pieptu-mi tresare ca valul în mare. Când roua lucește cu lacrimi de înger Și-n suflet simt cântecul mării, Eu las la o parte durere și temeri Și trec în regatul uitării. Dar
Sacrificiul uman. In: ANTOLOGIE by Cherbel Lavinia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/249_a_525]
-
de ușurat să-și vadă casa. Ședința de cumpărături din după-amiaza aia fusese lungă, plictisitoare, aglomerată și, alternativ, când sufocantă, când înfrigurată, în funcție de insistențele Amandei de a intra sau de a ieși din toate magazinele existente în oraș. În acest răstimp, Hugo se decisese că urăște Crăciunul, că urăște Bath-ul și, cel mai tare, că urăște să fie omul care îi cară pachetele Amandei, ceea ce însemna că trebuia să te străduiești să te ții după ea, încărcat cu o vitrină întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încet... Iorgu în urma carului, ar fi plâns cu inima, cu toată ființa lui, dar nu mai avea lacrimi și tare ar fi vrut să plângă...să plângă după Vasilica din toată inima. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri. Capul i se făcea un uriaș turn de biserică... Înlăuntrul lui aude nesfârșite dangăte. Strigă mintea lui după ceva care a murit în el... ! -Tot ce face Dumnezeu mai frumos pe lumea asta, mai bun, le face pentru El Lmurmura
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
limba. ”-Iartă-ma, Fata...iartă-mă !” Ar fi vrut să-i spuie dar, o mână nevăzută îi ținea limba în puterea ei. Lacrimile începură să-i curgă pe obraji, singure, fără să plângă. Doar, câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri... Primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător...auzindu-i căzând, lui Iorgu îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul: Atâta timp cât n-ai auzit acest sunet, nu crezi că cineva a murit. Dar, odată ce l-ai auzit, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o pribegie de copil al nenorocului, o poveste tristă... un apus de viață... Si ne iartă nouă greșelile noastre... Era în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel... A doua zi dupa înmormântarea Vasilicăi Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie slabă de vânt. O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i pacea... Într-un vârf de copac, înalt, o ciocănitoare își scutura râsul sacadat... Soarele aluneca încet pe cer cu norii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se trânti în pat, așa îmbrăcat, cu fața în sus. Noaptea căzu repede... Gândurile năvăliră în mintea lui ostenită, ca niște năluce învălmășindui-o cu întrebări fără nicio noimă. - Există timpul?!... se întrebă el, și tot el își răspunse. Există!... Însăși răstimpul dintre naștere și moarte... Uite, că există!... Nici eu nu-s acum ca la naștere, și nici omul de azi nu-i același cu strămoșul care a ieșit din pădurea tropicală și, s-a ridicat pe picioarele inferioare ca să privească
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acum si ea este aici!... Vorbea el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si crucile. Totul părea într-o încremenire, ca de piatră... Doar câte un foșnet în iarbă, în răstimpuri, frângea tăcerea adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se clintească se privi în ochi cu mica minunăție... Și, un simțământ
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la cimitir, la Vasilica, să aprindă candela și să roage la mormânt pentru iertare și pentru liniștea ei veșnică. Nimic nu l-ar fi putut împiedica să se ducă într-o zi la cimitir... Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie de vânt... O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i liniștea. Către amiază, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Înspre seară, după ce a mai rătăcit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rugase niciodată până atunci. ”Sfântă Fecioară... Doamne,Dumnezeule, îndurăTe..!” începu să se roage liniștit, pentru iertarea păcatelor, pentru sufletul ei curat și bun. Din când în când își ștergea lacrimile de pe obraz cu dosul palmelor. Și, câte un suspin în răstimpuri îi scutura umerii. Pe fața-i suferindă, care păstra urmele unor frământări adânci, i se prelungeau, vizibil tulburat, aducerile aminte. Trecutul i se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-si mai amintește decât rareori. Nopțile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
observară. Dialogară: bă, ăsta, ori a furat, sacoșa aia, și nu știe ce-i În ea, ori, are, acolo, cine știe ce mare bogăție, și caută s-o ascundă, cine-l poate ști, de cine. Da, măi, s-ar putea. În acest răstimp, Cocuz Cocuz făcu doi pași Într-un tufiș de arbuști ornamentali, și, după ceși puse sacoșa cu bani la picioare, se zmuci, la bieții și nevinovații pantaloni, să și-i dea, repede, În jos. Când era cam pe la jumătatea acțiunii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
devenea tot mai așezat, nu avea cum să nu sfîrșească Într-o căsnicie; orice femeie dorea, de cînd lumea, un cuib. Mergeau În mici excursii, se Întorceau În garsoniera lui, făceau sex protejat; erau, de fapt, niște oameni liberi În răstimpul În care nu se vedeau, nu erau excluse cine știe ce legături ocazionale, bolile rușinoase bîntuiau mai mult ca niciodată: una, trimisă, poate, chiar de Dumnezeu, pentru a mai potoli dezmățul, Însemna moarte. După ce, la facerea lumii, orice Împreunare dintre bărbat și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea curse speciale spre Japonia sau Argentina; una spre Lună, dacă ar fi fost, i-ar fi lăsat timp suficient pentru a se dezmetici de tot, stricînd culcușul pe care, neabătută, Ingrid se tot străduia să Îl Încropească. Dar, În răstimpul cîtorva zile de respiro, Thomas nu lua nici o hotărîre, lăsa totul În seama timpu lui, simțea că acesta lucrează pentru el. Poate se Înșela, pentru că nu se Întîmpla nimc. În fond, nu o ducea rău. Ba o ducea chiar bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
puf, ochii, da, ochii, În lumina asfințitului, nici albaștri, nici verzi, nuanța lor fusese hotărîtă de cei ai mamei, căprui, după cîte Își amintea Thomas, o privise și pe ea atent, seara trecută, atît cît se putuse, În acel scurt răstimp În care aceasta Își strigase fiul. Juan era șaten, dacă ar fi avut o mamă negresă ar fi fost mulatru, asta nu ar fi Însemnat nimic, un fiu și pe jumătate chinez sau aborigen tasmanian tot al lui ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a mai inventat și sintagma asta? -, ce limpede era totul, aveam gașca mea, nu omoram oameni, nu furam, alergam pe motociclete, nebuni - nu eram nebuni -, ne mai Încăieram cu alții ca noi, culcam fetele care se vroiau culcate, coboram În răstimpuri În barurile de sub pămînt, erau cîteva, un fel de iaduri-raiuri, vroiam să uităm de tot de lumea asta, să nu o mai vedem nici pe fereastră din crîșmele de la suprafață, sub pămînt, tot mai adînc sub beton și asfalt, aveam
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Da, m-am simțit imediat, în acele clipe, pe o planetă familiară. eram, în sfîrșit, înconjurat de oameni avînd aceleași probleme insolubile ca și mine... Cred că barmanul rămase nemișcat în spatele tejghelei mai bine de cinci minute. Cam acesta fu răstimpul necesar pentru ca sinapsele sale să iasă din blocajul provocat de complicata mea formulare „bună ziua, o cafea și un pahar cu apă minerală, vă rog”. Fața barmanului începu să se destindă, pleoapele începură să-i acționeze cu un fel de febrilitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai mare și mai util miracol pentru viața Bisericii, spre slujirea umanității. Ba chiar s-ar putea lăsa, deocamdată, la o parte canonizarea, însă ar fi frumos să i se ceară papei Francisc să-l considere pe fratele Charles profetul răstimpului Bisericii în care trăim și suntem datori să-l trăim mereu, tot mai intens și mai profetic. SPRE ÎMPĂRTĂȘIRE LIBERTATEA MAI ÎNAINTE DE TOATE INTERVIU VIDEO LUAT FRATELUI MICHAEL DAVIDE Frate Michael Davide, orice vocație este o chemare la viață, la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și Felix aavut o combinație cu Georgeta, fată faină, mie-mi spui?! Pascalopol bătu palmele a mirare, râse, apoi se prefăcu adâncit în examinarea cărților de joc, ca să nu mai stârnească o discuție, pe care o ghici primejdioasă. După un răstimp de tăcere, Aurica, luîndu-și fizionomia seducătoare, vorbi lui Pascalopol: - Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori? - Nu mi-a venit ceasul! glumi moșierul, ca să scape deinterogatoriu. - Dumneata, un bărbat așa elegant! N-ai avut niciodată o pasiune mare, nu te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gât salba cumpărată de el și în urechi îi jucau cerceii de argint. - Pleci la Cepari? - Da, plec, a îngînat femeia cu sfială. - De ce nu m-ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie în glas. După un răstimp, Voica a ridicat ochii la el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în fiecare zi... Cârciumarul a scuipat cu obidă-n țărînă: - Curvă! Să-mi dai salba și cerceii de ți le-am luat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numărul locuitorilor și nici pe frecvența evenimentelor extraordinare, ci pe destinul spiritual și politic prin care ele se individualizează specific în lume. O țară, care o mie de ani a fost un organism național în devenire, dar care în acest răstimp nu și-a putut defini destinul ei spiritual și politic, suferă de o deficiență organică, chiar dacă acel mileniu i-a servit numai unei constituiri biologice. Din punctul de vedere al istoriei, biologia este o substructură, care, în sine, nu dovedește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]