2,050 matches
-
las impregnată de această uimitoare, fascinantă, răvășitoare emoție? 11. Tata s-a întors vineri și l-am studiat cu atenție, chiar de când a intrat. Nu am întrezărit mortăciunea aia suspectă care se interpusese între noi mai demult, înfiorându-mă. Am răsuflat ușurată în sinea mea. Probabil că închipuirea mea o luase ca de obicei cu mult înainte, deformând viitorul și prezentându-mi o falsă alternativă a realității, afectând cărarea subțire pe care mintea mea o trasa de obicei cu destulă dexteritate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i dau foc și să-l văd mistuindu-se în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât de mândră și atât de convinsă că poate schimba lumea - dacă nu lumea toată, măcar lumea din jurul meu -, printr-o simplă atingere? îmi spuneam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
transmit printr-o baghetă fermecată emoția de a trăi cu fiecare celulă, până la capăt, precum un băț de chibrit ars în întregime. Ce mare aiureală! De fapt, nu are ni meni nevoie de emoția mea. Doar aerul rece o așteaptă. Răsuflu din nou adânc, din rărunchi, să iasă toată din mine, o dată pentru totdeauna. Mai bine așa, mai bine să îi dau drumul în necunoscut, poate măcar ea nu se va prăbuși și va pluti, singură și liberă prin aer, înspre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
convingă să vină la casa bunicilor și poate, dacă se brodea ca mama lor să fie acasă, să se restabilească legătura dintre ei. Dar Bobo refuzase neclintit, așa că rămăseseră amândoi pe plajă toată ziua, asistând la golirea ei treptată. Marea răsufla din ce în ce mai ușor, eliberată. Eduard își mișcă picioarele amorțite pe pătura groasă și se întoarse spre Bobo, studiindu-l curios. Bobo ședea pe pătură, privind apatic spre mare, cu pleoapele lui pe jumătate căzute, fără s-o vadă. Vântul nu reușea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ccă în rest n-am schimbat nimic, mormăi Bobo. — Ei, lasă, dac-așa ai considerat tu, așa să fie! rosti Eduard, împăciuitor. Oi vedea când mă întorc. Deocamdată nu-mi arde de întors. Mai stau aici sigur până la iarnă! Bobo răsuflă ușurat. Luă din nisip un băț de chibrit ars pe jumătate și începu să schițeze un cap de om. Un cap de bărbat, cu ochi mici și cu gușă, cu păr rar și lung, strâns într-o coadă la spate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zilele următoare pe la ea, și îi ceru numărul de telefon al Georgianei. Apoi își luă rămas-bun de la Leni și se îndreptă hotărâtă spre raionul de porțe lanuri, să caute un set frumos de cafea. Imediat ce ajunse acasă, controlă bucătăria și răsuflă ușurată: totul revenise la normal în lipsa ei, nu mai vedea nici un ciob și nici o urmă de cafea pe jos. Puse mâna pe telefon să o sune pe Georgiana, dar o opri o strângere de inimă. Oare era bine s-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi fuseseră trezite din lunga lor letargie - , îi trezea ceva care se aduna clocotitor în ea și urca spre coșul pieptului, ca o lavă tăcută și din ce în ce mai consistentă. Domnul Neacșu o aștepta în bucătărie, cu ușa larg deschisă, și Clara răsuflă ușurată când văzu că totul era repus în ordine, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic mai devreme. Dar, deși se simțea privită insistent de domnul Neacșu, nu se putea uita la el. Avea un nod în stomac și simțea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își aruncă privirea mirată împrejur, văzu că urca pe o potecă jilavă de munte. Crengile copacilor o loveau înțepător, le simțea împunsătura ascuțită în tot corpul. Pășea din ce în ce mai anevoios și mai nesigur. Urca simțind cum aerul se rarefiază în jurul ei. Răsufla din ce în ce mai adânc, inspirând cu nesaț. Ce rul era jos și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și trecut de ea, de sută? Încât moșneagul a scos iar luleaua din gură cu dreapta, și-a netezit musteața cu stânga și a răspuns, privindu-l dintr-o parte Zicând: d-apoi care să fie secretul? Că numai am răsuflat și iar am răsuflat, toată viața și nici o clipă nu m-am oprit, de a răsufla și iacă-așa, că am trecut răsuflând de suta de ani... Atunci, Bade Pamfile, din această pildă a lui Tata-bătrân zic și eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sută? Încât moșneagul a scos iar luleaua din gură cu dreapta, și-a netezit musteața cu stânga și a răspuns, privindu-l dintr-o parte Zicând: d-apoi care să fie secretul? Că numai am răsuflat și iar am răsuflat, toată viața și nici o clipă nu m-am oprit, de a răsufla și iacă-așa, că am trecut răsuflând de suta de ani... Atunci, Bade Pamfile, din această pildă a lui Tata-bătrân zic și eu că avem ordin de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și-a netezit musteața cu stânga și a răspuns, privindu-l dintr-o parte Zicând: d-apoi care să fie secretul? Că numai am răsuflat și iar am răsuflat, toată viața și nici o clipă nu m-am oprit, de a răsufla și iacă-așa, că am trecut răsuflând de suta de ani... Atunci, Bade Pamfile, din această pildă a lui Tata-bătrân zic și eu că avem ordin de a răsufla, fără de contenire, ca să o scoatem la liman, chiar de-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a răspuns, privindu-l dintr-o parte Zicând: d-apoi care să fie secretul? Că numai am răsuflat și iar am răsuflat, toată viața și nici o clipă nu m-am oprit, de a răsufla și iacă-așa, că am trecut răsuflând de suta de ani... Atunci, Bade Pamfile, din această pildă a lui Tata-bătrân zic și eu că avem ordin de a răsufla, fără de contenire, ca să o scoatem la liman, chiar de-ar fi să piară dracul Iar atunci, Pamfil Duran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toată viața și nici o clipă nu m-am oprit, de a răsufla și iacă-așa, că am trecut răsuflând de suta de ani... Atunci, Bade Pamfile, din această pildă a lui Tata-bătrân zic și eu că avem ordin de a răsufla, fără de contenire, ca să o scoatem la liman, chiar de-ar fi să piară dracul Iar atunci, Pamfil Duran, căruia tot îi mai curgeau lacrimile, în urma cumpenei prin care trecuse, s-a săltat într-un cot și a cuvântat: tu, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rupte, nu mă mai stârnea, Doamne iartă-mă! Doamne, iartă-mă, Doamne, ajută-mă! Scoate-mă din urâciunea asta vlăguită! Coboară-ți privirea asupra mea! Și uită-te și la târfa de colo. Fă-mă să simt măcar ceva-ceva, să răsuflu, să palpit, să se vadă! Dă-mi măcar o inimă mai mare, fiindcă de penisul meu n-are cum să-ți pese. Deși, să știi, Doamne, că de-ar fi să-mi recapăt zvâcnirea, ar fi ca și cum mi-ai dărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Înfrângerea, i-a trecut prin cap că Mile Spătaru, candidatul acela misterios, Îi furase din voturile care i s-ar fi cuvenit. De fapt nu știu ce-o fi fost În capul lui când a Început investigațiile. Poate că ceva răsuflase, nici noi nu fuseserăm prea discreți, oricum a Început să aibă suspiciuni, să facă legătura cu această organizație intitulată Celebrul animal. Ca de obicei, ca pe vremea când Îl năpăstuia pe Bej, prietenul meu din copilărie, Pârvu a chemat poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Păi, are noroc domnu' ofițer. Nu mai departe de ieri a venit la noi în sat un spital de campanie românesc, chiar lângă biserică. În timp ce vorbește, bătrânul aruncă peste lemnele cotigii o pătură decolorată. Mulțumescu-ți Ție Doamne de așa veste, răsuflă ușurat Marius. Ce baftă pe capul nostru, zâmbește Felix cu toată gura. Se ridică și cu pași împleticiți se apropie de căruță, unde se lungește cu un oftat pe spate. Ce ne-am mai putea dori acum când avem tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la capătul patului ține un pahar pentru setea nopții. E aproape gol dar pe front se bărbierise cu mult mai puțin. Înmoaie fața cu apa clocită, se săpunește îndelung cu pămătuful, apoi, atent și precis, trece cu briciul peste obraji. Răsuflă ușurat când termină. Reușise să nu se taie. Numai în chiloți, își încropește un mic dejun. O roșie și câteva bucăți tari de brânză. Pe fundul unei cești din chiuvetă găsește resturile cafelei surogat băută ieri dimineață în grabă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plece după locotenentul Rădulescu. E crunt de frig și fulgii sunt transformați în cristale cu margini tăioase care-l izbesc violent peste față. Are impresia că fiecare bucățică de piele neacoperită crapă sub asaltul gerului. Aude cum soldatul din spatele lui răsuflă din greu. În ciuda vârstei juvenile, are un aspect voluminos și asta face să-i fie foarte greu să țină pasul cu cei din fața lui. Aruncă îndărăt o privire scurtă și vede cum acesta sare greoi peste o groapă după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
durerea pe care o mai simte doar confuz, calmată parcă cu o doză puternică de morfină. Târâș, se apropie de mort. Înșfacă un colț al pânzei aspre și trage către el. Pipăie atent să vadă dacă siguranțele grenadelor sunt neatinse. Răsuflă ușurat. Sunt la locul lor. Într-o grimasă de durere, agață de perete un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câteva adevăruri zise în Cameră ctitorului său, vestitului d. Boerescu, de către d-nii Maiorescu și Alex. Lahovari. Marele om de stat a cam fost pus la locul său și, fiindcă Adunarea Pătărlăgenilor nu-i ajunge pentru a-și scoate focul, mai răsuflă și în spirituala foaie care-i servă de organ. Prețiosul d. Lahovari (nu înțelegem hazul epitetului) ar fi vrut să atragă atențiunea asupra sa atacând în Cameră cu violență (? ) pe marele om de stat. Vedeți ce cutezanță!! D. Boerescu își
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sămânță de pe fața pământului nostru, când pătura de cenușeri, leneșă, fără știință și fără avere, va fi împinsă de acest popor în întunerecul ce cu drept i se cuvine, atunci abia poporul românesc își va veni în fire și va răsufla de greutatea ce apasă asupra lui, atunci va suna ceasul adevăratei libertăți. Dar suna-va acel ceas?. Oare tinerimea care astăzi își uită limba și datinele prin cafenelele Parisului și care se va întoarce de acolo republicană și îmbuibată cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
seamă, apucai sacul cu var și mă îndepărtai fără grabă cu Vintilă după mine. Ion Micu ne însoți. În raza vederii mele îmi dădui seama că fostul meu prieten se îngrășase foarte tare și că, deși noi mergeam încet, el răsufla greu. Ne oprirăm și Vintilă puse gălețile jos. Eu înmuiai bidineaua în laptele de var și începui să albesc cu mișcări calme scoarța copacului. "Eu nu-mi aduc aminte, reluă Ion Micu reflexiv și simulând o candoare senină, să te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inaptă de a-și păstra brevetul de ofițer secund al flotei comerciale. Dacă unii din judecătorii ei se așteptau s-o vadă pe Ripley reacționând, fură dezamăgiți. Ea-i privi nemișcată și sfidătoare, cu buzele strânse. Dar fără îndoială că răsuflară ușurați. Orice izbucnire ar fi fost consemnată în procesul verbal. Van Leuwen continuă enunțarea verdictului, neavând de unde să știe că acuzatul ii și pusese o capă și o glugă, negre. ― Brevetul menționat este prin urmare suspendat, până la o nouă examinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-mi inspiră încredere-; aș prefera să văd toată lumea în plină formă la sosire. Și aș vrea să beneficiez și de sprijinul puterii de foc al VTT-ului când vom intra. ― Exact așa mă gândeam și eu, locotenente. Apone păru că răsuflă ușurat. Era gata să facă aceeași propunere și era fericit că nu fusese nevoit să-și impună punctul de vedere. Alți doi infanteriști dădură din cap, și ei vizibil satisfăcuți. Gorman era lipsit de experiență, dar nu și de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu' se-ntâmplă? (Hudson modifică reglajele aparatelor lui, descumpănit.) Dar te se-ntâmplă, unde sunt? ― De necrezut, făcu Ripley răsuflând. Au renunțat. Au bătut în retragere. Santinelele i-au oprit. Înseamnă că sunt destul de inteligente pentru a stabili relații de cauză-efect. S-au hotărât să se replieze. ― Mda, ia privește. Hicks bătu cu degetul pe plasticul dintre două contoare. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]