2,083 matches
-
amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce părea a fi o mare durere, ca un junghi. Deja, de câteva minute bune, ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acasă. În fine, după multe ezitări, iată-mă la aeroport. Încurcătură, la îndeplinirea formalităților de îmbarcare. Numele de pe bilet nu se potrivește cu cel de pe pașaport. Lucrurile se lămuresc, însă, repede. Gabriel Dimisianu avea biletul meu, iar eu biletul lui. Răsuflăm ușurați. Și, mai ales, el. Căci dacă eu nu mă decideam să vin, n-ar fi putut pleca! Trebuia să se întoarcă de la aeroport acasă; ghinion oribil pentru un "grec" care va vedea pentru prima oară, acum, Grecia. Atmosferă febrilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ca de stihiile naturii, fără să învățăm nimic de la ei. Căci turcii nu duceau cu ei nici o idee. Și nu lăsau în urmă decât fum și pustiu. Ne-am istovit, așadar, în bătălii care nu ne-au stimulat decât să răsuflăm ușurați când se terminau. Palatul e o imagine destul de sugestivă a Evului Mediu oriental. Lene și lux. Viciu și aur. Vase scumpe, aduse de peste mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
viitorul său. Spuse: - Fata care mă servește? - Vorn? Leej scutură din cap și zâmbi fetei care stătea dreaptă, foarte palidă. - Este prea de tot pentru nervii lor. Îți voi spune viitorul ei, mai târziu, între noi doi, dacă vrei. Fata răsuflă. - Nava de război galactică din Crest? zise Gosseyn. - Trebuie să fii legat de ea, fiindcă există bruiaj. - Acum? Asta o surprinse. - Chiar dinainte de a ajunge acolo? - Da. Ea dădu din cap. - Asta nu este un răspuns la întrebarea dumitale, hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zid și pe munte în jos, asta să nu cumva să fi rămas vreun limax sau vreun mormoloc viu, să se poată reface, arunci din rafturi, cufere, ulcioare și cutiuțe de os toate rezervele militare ale dușmanilor tăi la ghenă, răsufli ușurat, te întinzi pe o poieniță exte nuat, adormi, dormi cu sforăituri groase. nouă deasupra: visezi că, într-o bună zi, prințesa inimii tale va ajunge unde ești tu acum și se va bucura foarte de acțiunile tale curajoase. visezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
N-are decît!" Dar curând am fu-git pe scări să o caut. Am strigat-o zadarnic. Am încuiat camera, ca nu cumva să-și ia geamantanul lăsat aici, și cu prima trăsură m-am dus la gară. Negăsind-o, am răsuflat ușurat, dar mereu am fost atent ca nu cumva să fie ascunsă, până ce va pleca primul tren. Am așteptat trei ore în șir, ducîndu-mă de la un capăt la altul al peronului. M-am reîntors tot cu o trăsură la hotel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timpul să puie doliu! Poate s-a întîmplat ceva de curînd!" Și când, în sfârșit, doamna Axente, totdeauna prima la întîmpinare, ca și cum ne-ar fi văzut că venim, ne anunță spunîndu-ne: "Viky e la fel. Temperatura a fost 40 grade", răsuflăm ușurați. Totuși, moartea posibilă a lui Viky nu ne-ar apărea ca ceva cu totul neașteptat. De la timpul când ne temeam să ne gândim la așa ceva până acum, când facem chiar unele aluzii, a trecut mult. Când sunt numai cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
taie în franjuri cu foarfecele, răsuciseră puțin marginea hârtiei și marginea se ondulase într-un chip încântător. Dar încântarea trebuia amânată. Nu se mai auzea vuietul îndepărtat de glasuri ce venise până atunci dinspre sală, surd și cumva ostil. Lucian răsuflă ușurat, însă deodată își dădu seama că n-avea niciun motiv să-i fie teamă de acea rumoare. Îl trecu totuși un fior rece la gândul că ridicaseră cortina. Dar lor încă nu le venise rândul. De partea cealaltă, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care rămânea cu această senzație? 19 Într-o bună zi un milițian și-a făcut apariția în cadrul ușii camerei noastre de la cămin, lătăreț mai c-ar fi fost nevoie să se deschidă pentru prima oară după mulți ani ambele canaturi -, răsuflând greu de parcă abia i-ar fi ajuns aerul și i-ar fi fost silă de ceea ce era nevoit să respire aici, într-un loc atât de respingător, printre fandosiții ăștia de studenți, fără să-l intereseze niciun amănunt din jur
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ăsta nebun, iată acum ușa închizându-se singură în urma mea, făcându-mă captiv în camera aceasta fără început și fără sfârșit, la placul acestuia, spre care nu îndrăznesc nici în cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar răsuflarea hidoasă pe care o emană măruntaiele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
necurățiile cu miros urât și urina a curs abundent din trupurile lor; și la foarte mulți urina devenise groasă ca mierea de albine; urina altora era aproape roșie sau neagră și aproape la fel de tare ca nisipul râurilor. Și mulți au răsuflat duhori din intestinele lor, asemănătoare cu respirația diavolilor. Și mirosul urât a devenit atât de greu, încât nimeni nu-l mai putea suporta. Și când s-au botezat, îngerul apei a intrat în trupurile lor și din ei au curs
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum. Hamsterii s-au așezat pe iarbă să se odihnească, iar Ghidușa și-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
gura i s-a deschis, credeam că va zâmbi, dar fața-i era de parcă ar fi vrut să țipe sau să urle sau de parcă ar fi fost foarte furioasă sau foarte îndurerată, rânjea, ochii i se îngustaseră, am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la o parte părul căzut peste față, a întrebat suspinând, tu ești, copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în antreu, la măsuța de telefon, s-a oprit în fața ei, o auzeam răsuflând din greu, apoi a apucat receptorul și a format repede un număr, nici n-a așteptat ca discul să revină de la sine, ci l-a tras înapoi cu degetul, făcând să țăcăne telefonul, apoi s-a așternut liniștea, mama parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se aduce la cunoștință) un alt defect capital al Fiasco-ului. Pot să suport o farsă, mi-am spus eu, chiar dacă farsa e propria mea viață, sunt chiar eu. Adesea simt nevoia să râd din plin. Dar gluma asta se răsuflă, cu toate celelalte lucruri. Când am descoperit că viața mea avea formă și contur, am fost primul care s-a tăvălit de râs. Dragă înțeleptule, mi-am zis eu. Liniile și contururile vieții par nostime, până când să aibă înfățișarea capcanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și putu înfrânge curiozitatea secundul. - Nu, recunoscu simplu Angir. - Și niciodată nu ți-ai dorit? N-ai vrut să vezi cum e acolo, afară? N-ai mai fost în nici un alt loc în afară de Sagius II? îl bombardă secundul fără să răsufle. - E un interogatoriu cumva? se răsti Angir către secund. Căpitanul interveni pentru prima dată, împăciuitor, făcându-i semn secundului să-și vadă de treaba lui: - Nici pe departe. Este doar curios. Nu ni se întâmplă prea des să avem pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era format din copii de școală. Stăteau adunați în preajma unei vitrine și din mij locul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a tușit În timpul lecturii, nimeni nu și-a ridicat ochii În tavan, În afară de bătrânul Tronaru. Mai toți fumau țigară de la țigară, scrumând pe jos. „Dacă nu voi găsi fericirea“, se intitula ciclul poematic al bardului, iar la sfârșit cu toții au răsuflat ușurați, au tușit, și-au dat coate. Ionela a pus deoparte chitara și i-a cerut lui Spiridon o țigară, iar Spiridon i-a dăruit-o prompt, cu gesturi largi, de parcă ar fi invitat-o În alcov. — Așadar, domnul Ionescu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de la lenea cugetării / / și de la încrederea prea mare în idei străine, o deprinde a cerceta lucrurile în mod genetic și a cumpăni fiecare cuvânt înainte de a-l așeza într-o teorie. Dar a-și suge degetul cel mic și a răsufla sisteme metafizice, precum le poate întocmi oricare ciubotar, înseamnă a abuza de cele 50 de dramuri de creier pe care natura, cam zgârcită în această privință, le-a dat omului ca să se hrănească printr-un meșteșug cinstit. Adevărații avocați* ai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe măgariul său și să-l trimită drept la prăpastie, pentru că-l face atuncea făr' de cuviință, un dobitoc, o fiară cu patru picioare sau, să zic mai bine, făr' de picioare și făr' de cap. Gura lui afumată și răsuflă vorbe păgânești și neînfrînate, ocărând toată lumea; răsuflările lui - râgâituri, hazurile lui - borâturi, dragostele - lovituri de pumni, căutătura - nebunească și încredințările - urâte și grețoase. Gândind la toate aceste necuviințe, mă plec a lăuda oprirea care Mehmet au făcut pentru băutul vinului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de sintaxă, nu greșea timpul sau modul vreunui verb. Își înălță capul cu păr castaniu ondulat elegant pe frunte, așa cum avea să-l poarte toată viața, și promise: Nimeni n-o să știe că am vorbit despre asta. Și așteptă. Tribunul răsuflă adânc, cum făcea întotdeauna înainte de a ordona un asalt, și zise: — Tu te duci la Roma, iar eu trebuie să-ți spun acum o poveste pe care, până acum, nimeni n-a avut voie să ți-o spună. Tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cădea mereu pe frunte. Lui nu-i plăcu, se îndepărtă de ea. — Spune-mi, te rog, de ce mama ta Julia a murit în felul acela. — Uite, zise Agrippina, călătoria aceea în Aegyptus, când eu n-am putut veni cu voi... Răsuflă adânc, și Gajus înțelese cât de mult o durea faptul că Germanicus își petrecuse ultimele luni de viață departe de ea. — Călătoria aceea ți-a dezvăluit totul despre familia tatălui tău. Însă despre partea mea, despre felul cum sângele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
totul despre familia tatălui tău. Însă despre partea mea, despre felul cum sângele lui Augustus trăiește în tine tu știi numai ceea ce au putut și au vrut să-ți spună niște oameni care nu au trăit în timpurile acelea. Mai răsuflă o dată, dar vremea tăcerii trecuse. Pentru început, trebuie să-ți spun că, pentru a se căsători cu Maștera, Augustus i-a trimis scrisoare de divorț soției sale Scribonia chiar în ziua când ea a adus-o pe lume pe Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]