2,464 matches
-
și continuă să zâmbească.Vasilica își lăsă capul în poalele mătușii, și îi săruta mâinile, care o mângâiau pe creștet. “-Voi fi, oare, fericită vreodată, spune-mi Tăntica, spune-mi..?!” o întrebă copila cu ochii închiși, așteptând răspunsul ei cu răsuflarea tăiată. “-Nu știu, draga mea fetiță... Nu știu!.. îi spuse ea cu blândețe, după o vreme. Asta depinde și de destin. Ce ți-e scris. Dar și de tine..!” “-Tare aș vrea să fiu fericită, Tăntică..!” abia scânci fata, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înainte... Iorgu nu se încumeta să i se arate în față. Ea, cu un zâmbet bun pe buze, pășea liniștit tot înainte. Când i-a aruncat o privire peste umăr, el prinse curaj... și, se apropie de ea, timid, cu răsuflarea tăiată. ”-Iartă-mă, Fata... iartă-mă, murmură el. Te rog, iartă-mă că am întârziat! ”. Ea l-a privit zâmbind, fără să-i vorbească. Iorgu a prins mai mult curaj; simțea iertarea cum vine din sufletul ei bun și iertător, și-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu pentru prima oară În viața mea cu adevărat. Nemaiștiind și nemaiînțelegând nimic, fărĂ inimă, fărĂ ochi, fărĂ plămâni, fărĂ auz, fărĂ răsuflare, fărĂ mâini și fărĂ suflet, În cea mai cruntă deznădejde, neiubind pe nimeni, am Început să iubesc. Pentru prima oară, În după-amiaza aceea În care ai mei, văzând că febra nu-mi mai scădea, se gândeau să cheme Salvarea, am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Deodată am simțit niște mâini mici bătĂtorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce În ce mai sus, pe glezne, pe burtă și În ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi În locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătĂtoreau mai multă zăpadă În jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit : te rog să nu mă săruți aici, de față cu copiii. Nene, pleacă de-aici, ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care mă mâncau groaznic. Ulterior am ales o metodă mai grosolană, dar sigură : să răcesc cobză, ca să fac din nou febră. Era o zi geroasă de Început de februarie. Când am ajuns pe faleză, vântul Îmi tăia Adina Dabija 20 răsuflarea. mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, În ideea de a-mi Înmuia picioarele În Dunăre, Însă malul era Înghețat. Doi Îndrăgostiți care se Încumetaseră să Înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau Înlănțuiți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu pentru prima oară în viața mea cu adevărat. Nemaiștiind și nemaiînțelegând nimic, fără inimă, fără ochi, fără plămâni, fără auz, fără răsuflare, fără mâini și fără suflet, în cea mai cruntă deznădejde, neiubind pe nimeni, am început să iubesc. Pentru prima oară, în după-amiaza aceea în care ai mei, văzând că febra nu-mi mai scădea, se gândeau să cheme Salvarea, am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit : te rog să nu mă săruți aici, de față cu copiii. Nene, pleacă de-aici, ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și în jurul gurii, care mă mâncau groaznic. Ulterior am ales o metodă mai grosolană, dar sigură : să răcesc cobză, ca să fac din nou febră. Era o zi geroasă de început de februarie. Când am ajuns pe faleză, vântul îmi tăia răsuflarea. Mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, în ideea de a-mi înmuia picioarele în Dunăre, însă malul era înghețat. Doi îndrăgostiți care se încumetaseră să înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau înlănțuiți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
polițiști vor debarca, instalând baraje, capcane și arestând pe absolut pe oricare imbecil care numai se va gândi să depună pe undeva fie și cea mai nevinovată hârtie. De aceea și sfârâie astfel aceste ibrice cointeresate, jandarmerești, parcă palmate, ținîndu-și răsuflarea și perpelindu- se sub ațîțîtoarea dilemă dacă fi va găbjit (sau nu) neglijentul ce împrăștie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?! 182 DANIEL BĂNULESCU Inculpatul Galopenția nu mai mânca, dormea puțin, descleșta fălcile, pentru a vorbi, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dublă. Era tot ca într-un tub de la Securitate, dar lipsea Gabrea, și și-au putut întinde și picioarele, când au halit conservă de pateu de ficat și aveau dependințe. Au stat ascunși o săptămână. Butuciți unul în altul, suflîndu-și răsuflare aburită nas în nas, deprinzîndu-și limbajele, croind planuri, băsmuind și ascultîndu-l pe Sinistrat, care, în prima noapte de văgăună, încă mai aiura, rostind cu șoaptă tare, dar din nou pe românește, scuturat de afazie, vorbele pe care le strigaseră prietenii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
familial Ne-a produs Consiliul Popular! Ah, dacă am ști autorul, să-i strângem mâna cu toată căldura Dar e indescifrabilă semnătura! Oricum sub litera hârtiei Strălucește Steaua Romîniei! Aș fi vrut să am un balon umflat cu ultima ta răsuflare. Să respir în fiecare an, de ziua mea, cîte-o gură. * În seara când te-ai prăpădit, mamei i s-au umplut sînii: unul cu vin celălalt cu țuică. Și de atunci ne dă să bem în fiecare zi cîte-un păhărel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei, aceeași subiectivitate mă îndemna să constat că nu eram decât de douăzeci, până la douăzeci și două de ori, mai valoros decât Cristi. Plesneam de obiectivitate și de modestie. De câțiva ani de zile, simțeam, în mintea mea complet nepărtinitoare, răsuflarea lui insistentă în ceafă. Nu-mi păsa că majoritatea celor ce chibițau fenomenul artistic părea să afișeze opinii exact contrare despre pozițiile și valorile noastre. Însemna că erau niște ageamii. Eu continuam să-mi văd de treabă și să simt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
singurul ei iubit. Și mie mi s-a frânt inima de durere, fiindcă simțisem că fata aceea fusese cât putuse ea de amabilă, că se temea și că ar fi fost mai corect, din partea mea, să nu-i fi întețit răsuflarea prin nimic. Iar acum, deși se temea și mai mult, eu am continuat cu îmbrăcatul și mi-am pus și pantofii. Iar ea, jignită, a încetat să-mi arate până și faptul că se teme. Iar eu, folosindu-mă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poet, gazda sa îi va procura și lui o iubită, mai mult pentru a avea ce să-i fure, atunci când va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult pentru a avea ce să-i fure, atunci când va preda poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ondulează pietrele de râu de sub el, tovarășe X... Cântă de ți se face pielea de găină pe tine", a răspuns pe teleimprimator, fără să stea prea mult pe gânduri, tovarășul de la municipiu. "Grozav rapsod!" se arătă impresionat, aproape făcîndu-și simțită răsuflarea, cel care folosea terminalul telexului din Comitetul Central. "Grozav. E tot ce se putea rosti mai nimerit despre dânsul, că-i un rapsod neobișnuit de grozav." 382 DANIEL BĂNULESCU Veiozele pâlpâiră, izbucnind în strigăte mari de lumină. Madam Magherușan fusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru nu schiță o grimasă, nu-l învrednici pe mutilatorul său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa era suavă și parfumată, făcîndu-te să te gândești că ar putea semăna cu cea a îngerilor, dacă îngerii ar fi căpătat handicapul de a avea răsuflare. Trăsăturile i se îndulciră și i se albiră până către primele înfățișări ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa era suavă și parfumată, făcîndu-te să te gândești că ar putea semăna cu cea a îngerilor, dacă îngerii ar fi căpătat handicapul de a avea răsuflare. Trăsăturile i se îndulciră și i se albiră până către primele înfățișări ale transparenței. Aducîndu-ți aminte de textele (și medievale și contrariante) despre fecioarele acelea într-atît de cristaline, încît li se puteau zări, alunecând prin vitrinele ciudate ale gâturilor subțiri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei, Vărzaru, ștampilîndu-l și cu sărutul lui Iuda), depărtându- se apoi tustrei, slalomând printre pâlcurile tot mai îndesite ale turnătorilor și ale gurilor cască, împînzind nu numai ulicioarele dimprejur, ci și întregul labirint al stradelelor, încolăcindu-se, blocîndu-se, tăindu-și răsuflarea și, abia într-un târziu, deschizându- se într-un mănunchi către limanul calm, dar încă incomplet domesticit al Parcului Tineretului. Doru Sinistratul dormi neîntors toată seara de vineri, noaptea de vineri către sâmbătă și întreaga zi și noapte de sâmbătă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că tuspatru bagajele erau lângă scaunul, deja răsturnat, al Secretarului organizator, Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cățărîndu-i-se pe piept. Gabi cel Norocos și Relu Înmiresmatul, luptând, îl obligau să-și mențină brațele în prelungirea trupului. Pe când, cu răsuflare hârjâită de dragon misterios, Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj. Aspirând în măruntaie trunchiul cilindric al scundului propagandist, din care, o secundă înainte de ultima îmbucătură, rămăsese afară doar frizura albită, bogată, tunsă scurt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintre ei până nu i-a mai zărit. Nu mai raționa, doar își spunea în gând: - Am pierdut- o pentru totdeauna, dar am avut-o vreo clipă? Fantasmele trecutului i-au trecut rapid prin minte. Fiecare mișcare a lui, fiecare răsuflare avea o motivație, Gabriela, însă își dădea seama că acum totul este în zadar iar dacă într-un moment, ar fi avut o șansă, numai el este de vină că a ratat-o. De-acum nu o să-i mai pese
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
vine soțul. Nu îmi mai dă voie să lucrez, însă acum, în seara asta eu vreau să mă plimb cu tine, restul sunt nimicuri, nu mă interesează! Și deodată, grăbindu-se nepermis de mult, îi spuse întinzându-se dintr-o răsuflare: - Dacă ai fi aflat ce mult te-am visat când eram mai mică! Și, hotărâtă, adăugă precipitat. Nu mai mergem în oraș, ne este suficient parcul! Lui nu îi venea să creadă când o auzi destăinuindu- se. Bucuros de această
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
simțea reținerea când o săruta. Peo bancă mai sunt două umbre întruna, însă departe de-a lor, la distanță incomensurabilă, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a lor, la distanță incomensurabilă, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice. Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține cont de nimic. Nerăbdarea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]