5,132 matches
-
pământ ÎN MARGINE DE BĂRĂGAN Pe cer bat stelele mâțanii, Și câmpul negru-i adormit, Somnul se zbate între gene, Luna-i un cui, de nouri ruginit. Cuprinsa-i noaptea de mistere, Iar frunzele speriat foșnesc. De undeva, dintre vâlcele, Răsună spart, glas cocoșesc. Pălit de ziua ce-o să vină, În negrul lui că de catran, Cerul spre roșu se înclină, În marginea de Bărăgan. Ziua se-aprinde și mai tare, Se-mbujoreaza feciorelnic. Soarele, da s-apara-n zare, Și țese zori
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
doar cântecul meu. Chiar și eu îl aud atât de rar și mereu pe neașteptate. Auzi și tu acele sunete în ritmul pașilor de dans, venind din depărtări nostalgice, de undeva din timpuri glorioase? Ele sunt crâmpeie din cântecul meu! Răsună dulce și melancolic, precum un tango. Dar nu e un tango. Nici vals nu e! Deși e avântat ca freamătul serbărilor de demult, nu e nici un tango și nici vals nu e! Cântecul meu favorit este peste tot în jurul meu
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
văd chipul Dunării, deși vântul bătea cu iuțeală. Să-i văd chipul maiestos de cum eram obișnuită când cerul era senin, afară cald, iar valurile ei dansau în soare îndemnând pescărușii și scufundătorii să-și dezmierde trupurile prin apă, cântecul lor răsunând în taoată suflarea umedă, până dincolo de mal. Dunărea curgea alene într-o melodie cadențată. Uneori ascultam cu atenție liniștea ei singuratecă să nu-i pierd înfățișarea cu valurile mereu în schimbare. De pe mal, supusă vântului ce-mi bătea chipul, vedeam
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Marioara Man Gheorghe originară din satul Arșița, comuna Hodac, provine dintr-o familie cu nouă copii, patru băieți și cinci fete. Toate fetele cântă pe scenă. De mică a avut pasiunea de a cânta. Când mergea la fructe, cânta de răsuna dealul cu ea și lumea spunea „Asta-i Maria lui Gheorghe de la Hodac.” Marioara a avut-o ca model pe sora ei, Violeta, care cânta la Ansamblul din Miercurea-Ciuc. A plecat să studieze la liceu, fără voia tatălui. A obținut
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
jale, regretă că părăsește muntele și se gândește că primăvara este prea departe până la întoarcere. În timp ce cobora el cânta un cântec de jale și valea îi întorcea ecolul. El este cuprins de un puternic sentiment de emoție (sustiros), toată valea răsună de cântecul lui de jale și întreaga natură trăiește starea lui de tristețe. În tot timpul desfășurării festivalului muzica bună a fost asezonată cu mâncăruri specifice Văii Gurghiului: sarmale cu păsat, găluște, scorușe, iahnie de fasole, tocăniță de miel, tocăniță
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
după vechi rețete, cu interioare bogat împodobites cu obiecte de uz casnic, păstrate cu sfințenie, cu ii, covoare și ștergare pe care cu migală și dragoste de frumos au fost revărsate toate florile câmpului, într-un spațiu în care a răsunat glasul cântecului izvorât din adâncul sufletului, al fluierului și al tulnicului, protejat de măreția codrului și a muntelui. Am dori ca aici pe Valea Gurghiului timpul să curgă veșnic în aceeași atmosferă de tihnă, armonie și voie bună și ușa
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 387 din 22 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Am deschis brațele, am ridicat privirea spre cer și m-am rugat! Mă aflu aici! O ființă...un punct în infinit...un om. Acordurile au răsunat ca o melopee, au picurat miere in inimile rănite de suferința, au alinat durerea celor de lângă noi. Un fulg de nea a poposit pe obrazul fierbinte, s-a topit ... s-a transformat într-un bob de rouă prelins pe covorul
UN PUNCT ÎN INFINIT... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360454_a_361783]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > REMEMBER - MIHAI EMINESCU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pantum poetului Eminescu Răsună bucium în Codrii Vlăsiei, la sărbătoarea culturii unui neam. Că îmbelșugat e ogorul gliei, când copacul vieții își înclină ram. La sărbătoarea culturii unui neam se-adună breaslă scriitoricească. Iar copacul vieții își înclină ram, cu glasul lirei s-o
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
mare, ca de obicei? Nea Marmy mișcă din cap într-un fel care, în afară de faptul că transmitea o confirmare indubitabilă, părea să conțină și o ușoară apostrofare, de genul: „Dacă știi, la ce mă mai întrebi?”. -Bună dimineața, bună dimineața! răsună dinspre intrarea în cârciumă, salutul repetat al lui Bebe, tâmplarul, care se pare că iar era in criză de comenzi, altminteri el fiind un fidel client de seară al speluncii lui domn' Petrică. Cei doi îi răspunseră aproape în același
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
înmuiat în Ghiocelul Buneivestiri, i-a odrăslit crucea în Mugurele-nvierii. Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine- aduceți în vasul vechi arome,/ De jalea cui veșmântul și l-a cernit Salome/ Și plânsul pentru cine răsună în Chedron?/ Când miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit/ Și-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma/ Sub Cruce, prohodirea de ce-și varsă mireasma,/ Din ochii arși de lacrimi, din trupul istovit?/ De ce să-I strangeți
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nu va putea să sece/ Izvorul de viață ce curge prin pustiu./ Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine-aduceți în vasul vechi arome,/ De jealea cui veșmântul și l-a cernit Salome,/ Și plânsul pentru cine răsună în Chedron?/ Gătiți-vă mai bine cu sfinte bucurii/ În alb veșmânt de raze și-n flori de fericire,/ Gătiți-vă cu crinii ce-au dat Buna-Vestire/ Și-n aur de iubire topiți podoabe vii./ Pe harfe de lumină cântați
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Din suflete, făclie aprindeți-I în cale,/ Că-n veci Lumina lumii scapă de sub obroc./ În imn de biruință, copile din Sion, gătiți pentru-nviere în vasul vechi arome,/ Veșmânt de sărbătoare să-mbrace azi Salome/ Și stih de bucurie răsune în Chedron. (Prohodire). Radu Gyr, poate cel mai mare poet al Crucii, și-a purtat cu demnitate crucea Neamului întru Hristos, fiind condamnat inițial la moarte, iar apoi la închisoare pe viață. Toată detenția sa a fost dominată de suferință
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele pașilor lui, într-o strigare de colind. Focul mâniei i-a pictat în suflet Icoana iertării. Vigoarea sufletului vioară răsună în răvașul anilor albi, imnul tinereții. Nopțile albe ale crezului său, trec pe lângă el în straie de nuntă, urcând pe colinele codrului înverzit, împodobind turturelele cu cântecul privighetorilor, pregătind întâmpinarea Nunții Cerești. Duh drept, Duh sfânt, Atotstăpânitor, domnește peste mine
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și inima-mi greu geme./ Sunt țintirimul tragic,, cu morți ce n-au murit,/ ce-n cazne lungi și grele cu ei am zăbovit./ sub apăsarea morții ce stă să ne sugrume,/ în gropnițe commune ascunși de cer și lume,/ răsună-n piepturi stinse cantările de ieri,/ din stihurile sfinte, a Sfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui Christ!/ Te-mbrățișezi cu morții și ierți toți temnicerii.../ Și-n suflete se-așează lumina Învierii.(De
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii și Cucii, Pâinea și Crucea, Catapeteasma și Codrul, Viețuitoarele și Magii, Păstorii și Sibilele, Cireșii și Sfinții, Stelele și Ostașii, Albinele și Martirii, Rândunelele și Mărturisitorii..., Totul în Toate răsună de Imnul Luminii: HRISTOS A ÎNVIAT !/ ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Gheorghe Constantin NISTOROIU Paști 2011 Referință Bibliografică: CRUCEA ȘI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEȘTI / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 117, Anul I, 27 aprilie 2011. Drepturi de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
precum niște serafice voaluri peste sufletele fecioarelor ce-ascund timid taina iubirii... „S-aducă oare primăvara o viață nouă?/ Să fie ea simbolul cel sacru de iubit?” („Alai”); false liniști căutate în limpezimi de ape: „Ascult în liniște izvorul cum răsună/ Și susuru-i cuminte inima-mi anină/ E primăvară iarăși și apa ce se scurge/ Aduce prin vâltoare-i cuvinte și suspine”. Și vine deznodământul care rezidă în efemeritatea celor pământene și refugiul spre înălțimea albastră: „Iubesc și primăvara, dar tot
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o idee care năvălea din adâncuri și, apropiindu-se de cei doi, a rostit câteva cuvinte, ei au făcut semn că “da”, și altă melodie a răsunat în marea piață din centrul orașului. Omul s-a depărtat câțiva pași, până în centrul pieții, a ridicat un picior, apoi pe celălalt, oarecum ezitant, și a început să danseze, brațele s-au înălțat și ele, ca ale unei păsări îndrăgostite
ZORBA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360735_a_362064]
-
brusc loc înăuntru, smulgându-i clanța din mână, aruncând în interior o masă semnificativă de fulgi mărunți și sclipitori de zăpadă și agitând aerul înnegrit de fumul de țigară și îmbibat cu vapori puturoși de rachiu ieftin. - Închide ușa, Fănică! Răsună o voce iritată, de undeva din mijlocul speluncii. - Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca haioasă stârni hohote de râs printre comesenii săi, care știau cam ce fel de „whisky” consumă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
brusc loc înăuntru, smulgându-i clanța din mână, aruncând în interior o masă semnificativă de fulgi mărunți și sclipitori de zăpadă și agitând aerul înnegrit de fumul de țigară și îmbibat cu vapori puturoși de rachiu ieftin.- Închide ușa, Fănică! Răsună o voce iritată, de undeva din mijlocul speluncii.- Fănica, fir-ar a dracu'!... îmi puseși gheață-n whisky, strigă cineva de lângă ușă, iar remarca haioasă stârni hohote de râs printre comesenii săi, care știau cam ce fel de „whisky” consumă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
operațiunii, spre surprinderea sa, se trezi în palmă cu un cercel ... o sferă galben-aurie, murdară, cam de mărimea unui bob de mazăre ... Mintea lui începu să lucreze febril. Ea-i „furniză” rapid imaginea cercelului din caseta bunicii. Imediat apoi îi răsună în creier vocea lui nea Jurcan care, de dimineață, după ce toată echipa se îmbarcase-n microbuz, îi strigase șoferului: „Dă-i drumu', Mariane! Tot la Drăgaică!...”. „Nu se poate! Nu s-a mai văzut așa ceva!” strigară uimite, neîncrezătoare și aproape
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
aș vrea să mor. Ca suflet pereche să ne pierdem în zbor Singuri prin lume că un călător. Sub cerul cu stele să ne ținem de mână O rază de soare să ne fie cunună... Ecoul iubirii pe chip ne răsună, Praful de stele ne-aduce-mpreuna. Un cântec suav cheamă șoptit Chipul divin prea mult iubit. Imaginea ta e o lumină ... Citește mai mult Focul mă mistuie de al tau dor,Alături de tine, totu-i usorSi orice e trist e trecător,Cu
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
în brațe aș vrea să mor.Ca suflet pereche să ne pierdem în zborSinguri prin lume că un calator.Sub cerul cu stele să ne ținem de manaO rază de soare să ne fie cunună... Ecoul iubirii pe chip ne răsună,Praful de stele ne-aduce-mpreuna.Un cântec suav cheamă soptitChipul divin prea mult iubit.Imaginea ta e o lumină... XVI. O ADIERE, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 501 din 15 mai 2012. Un eșec e de-ajuns ca să crezi
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
printr-o lovitură puternică dată cu podul palmei, dintr-un anumit unghi, în încuietoarea acestuia, așeză cu grijă înăuntru sacoșele și sticlele aduse și lăsate lângă perete de nevastă-sa, apoi îl închise la loc, cu un pocnet sec, care răsună ca o mică explozie înfundată, pe fondul zumzăitului constant al motorului. Trecu apoi la partea din față a autoturismului și închise capota, care se lipi de restul caroseriei cu un zgomot similar. Acum totul e pregătit de plecare. Doar Ralița
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
Cândva, cineva va uita să uite, să nu privească, să zdrobească frumusețile primite întâmplător sau nu, într-o adâncitură de pas sau pe vârful degetelor prelungi, strânse în așteptări. o floare și o baghetă în formă de semilună... în timpane răsună piatra lunii miroase a argint și frunză de nuc arsă ceaiul din dar așteaptă să fie băut buzele răsfrânte-n așteptarea sunetelor colorează apatic un val... 17iulie2012 Referință Bibliografică: mușcătura vorbei nerostite / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
cuvântului o dă lumina harului său. Cuvântul ales al Limbii noastre se cuminecă în har și lumină tuturor, ca pâinea, vinul și jertfa sfântă. Cuvântul trebuie să fie pentru om o liră care să-i încânte sufletul, nu să-i răsune-n buzunar. Cuvântul ca și creștinul trebuie să ardă în spiritul lui, ca să lumineze. Cuvântul frumos înflorește într-o simultaneitate de miresme. Cuvântul ales este o onomatopee a frumosului. Cu cuvântul creștin trebuie să avem o legătură, nu superficială ci
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]