8,590 matches
-
în poem, lacrimile-mi curg - eu gem nu mai văd a ta chemare, și privirea ta mă doare... Gândul tău - gând otrăvit, mă zidește în zenit sunt ca Ana lui Manole, pe tărâmul fără stele.. Gândul tău - un gând hoinar, rătăcește-n calendar; ți-am dat sufletul în dar, tu l-ai pus într-un sertar... Gândul tău - un gând furat sapă-n mine un păcat, mi-e durere și mi-e leac, dacă taci eu stau și zac... Gândul tău
GÂND CĂLĂTOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383567_a_384896]
-
ploi ruginii Și-apoi oriunde-ai fi, să-mi vii. Să nu mă lași să te aștept, Să nu îmi faci rană în piept, Să fii al meu oriunde-ai fi, Să ne iubim noapte și zi. Iar de vei rătăci prin nopți Din al tău gând să nu mă scoți, C-am să te fur cu-al meu sărut Și-am să te gem în freamăt mut. Și-n șoaptele-mi fierbinți cu dor Te voi păstra pân-am să
CU UN SĂRUT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383565_a_384894]
-
răgazul necesar pentru a se elibera în cele din urmă din sacul de dormit și a se îmbrăca în grabă mare. În timpul acesta asculta alertată vocile de afară: - Ticălosule! Bețivane! E cortul tău ăsta? Iar ți-ai băut mințile și rătăcești ca un bezmetic prin corturile altora, că nu mai știi pe ce lume ești? - Sc...scuzzămă Vvvictor! Ăsta e ccortul meu și nnu știu ccine doarme accolo! Ccred că e o fată! - Cretinule! Ăsta nu e cortul tău! În acel
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
fost ca niciodată Doi nebuni ce s-au iubit Într-o dragoste curată Ce urca spre infinit Lasă-mă mândră mă lasă La marginea gândului Simt de mine cât îți pasă Și-n nisipul timpului, Stau la margine de lume Rătăcit în gând curat, Vreau să dau iubirii nume Să mă feresc de păcat Cânt la margine de mare Să vă spun că am iubit, Să audă fiecare Că dragostea n-a murit ... Citește mai mult Veșnic îndrăgostitLasă-mă mândră mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
de cuvinte, În ea numai un înger va încape, E drept că nu-s acolo toate sfinte Și purgatoriul s-ar putea să scape. Dar astăzi ard în voi atâtea ruguri, Atâtea lucruri care nu le-ați spus Și-ați rătăcit cu ele printre gânduri Purtând pe frunte spinii lui Isus. Voi ați lăsat prin nopți să-mpungă luna Cu pintenul de piatră și argint Și în hățiș să crească mătrăguna Cuvintelor care acum vă mint. Vă las un pumn de
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
Articolele Autorului O pagină velină Iubita mea din foi veline redecupată în sublime forme ale începutului din care orice vis își ia izvorul și unde lumina învață culorile să ducă dorul de soare răsărit și de fior în chipul mângâierii rătăcit Iubita mea din depărtări nemăsurate mărime a tot ce logosul împarte descrierea în amintiri și așteptarea în iluzii reîncarnate la ceasu atingerii când mâinile întind și tot ce are lumea mai bun și mai senin stă cuibărit în gândul meu
O PAGINĂ VELINĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382889_a_384218]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ALBASTRU AMAR Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă strecor printre oameni când pe străzi rătăcesc. Mă privesc. Îi privesc într-un mod arbitrar. N-am nici vlagă în oase, de păcate mustesc Și regrete tardive, de-un albastru amar. Îi aud cum prin spate șușotesc grobian Dar mă pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
sau de cruce, de pom sau de cuvânt ce va rămâne veșnic subscris pe-acest pământ. Tăișului din coasă nu-i pasă, are-un gând și-așa ne ducem toții...ca frunza: Rând pe rând. Vis Legat la ochi am rătăcit în munți Pe o cărare-ngustă și pustie Și tălpile-mi gemeau de carne vie Din frunze moarte-mi făcea vântul punți. Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
radicală și mai profană, cu atât mai bine. Post-creștinismul sondează adâncurile subconștientului și scoate la suprafata țițeiul nerafinat al instinctelor atavice, ale coșmarelor obscure ale conștiintei individuale și colective. Odată scăpată din cușca leului însă ființă individualistă, subiectivă, necontrolată, se rătăcește în jungla fără de reguli și fără de stăpân a babilonului lingvistic și cultural global. Trăim așadar în mijlocul unei masive transformări culturale cu privire la „sine”, la profan și la sacru, a unei avalanșe de curente spirituale, dar de un etos nu în perspectiva
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
pe-o masă cu pietre/ și-acum stâncile-mi rănesc trupul. (Regizorul/ pag. 29) Poeta surprinde lucrurile, limbajul, într-o continuă metamorfoză, atribuind adesea alte sensuri: chiar și aici/ amiaza are trup de cruce/nici rug măcar/ poate un gând..., rătăcește prin templul subfebril/ ce-n nopțile curând brumate/va rugini exuberant/inutil. (Rug/ pag.41) Dacina Dan folosește tehnica ingambamentului care dă o notă mai personală poemelor. indicibilă e sâmânța cuvântul un copac în care atârnă strâmb două inimi albastre
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
fluierînd, în tomberoane, romane prăfuite, nedeschise vreodată de nimeni. Se prea poate să umble liliecii apusului cu picioarele goale prin cenușa caldă a satelor părăsite, se prea poate ca șeful gării, după o sticlă de țuică, să-și închipuie femei rătăcite prin vagoane, dar revoluțiile adevărate se fac tot pe bază de listă, nimic nu te poate compromite în istorie mai mult decît un strănut semnificativ la momentul nepotrivit. Ce să mai inventăm, cînd de mici ne cunoaștem evoluția propriilor buzunare
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
întuneric am pășit --în tăcere-- spre o lume a iluziilor. Din glasul suferinței, m-am pierdut în orizonturi limpezi și m-am convertit în liniște, căzând într-o amorțeală blândă. Mintea nocturnă încă mai declanșează emoții. Nu contează! În șoaptă, rătăcesc, --zâmbind mecanic-- învăluită în bezna unei amintiri. Gândul mi se înalță în zborul păsării de flori, ascunsă un timp în umbra norilor. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1791
ÎN ZBORUL PĂSĂRII DE FLORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383000_a_384329]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > A NINS MĂICUȚĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A NINS MĂICUȚĂ A nins și ninge iar măicuță și-n suflet mi-au crescut troieni, Cu gândul abătut rătăcesc pe uliță Cu pași de timp prin cerdacul unei ierni. Fără tine acasă nu-i ca altădată Plâng gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă-n
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... Și nu mai știu dacă visul s-a risipit la porțile dimineții ori dimineața mea s-a rătăcit în vis și de-atunci, ca un abis mi-e viața fără Tine, cum noaptea fără Lună mi-e pustiu și sorii toți îmi par cu gheare și cu dinți - flămânzii - ce-mi sfâșie, mărunt, mantia de liniște a singurătății
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383005_a_384334]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DORURI MARȚIALE./ POEME/ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine, Iar fulgi nevinovați, plutind, se rătăcesc, Te caută, cu disperarea lor în mine, Să-mi te aducă ca un dar divin, ceresc. Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine... Pe fruntea cerului un soare se ivește, Cu razele-i albastre, cristalizate... -mi vine- Să
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
Acasa > Poezie > Credinta > OMAGIU DIVIN 17 Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu ți-am vorbit! Eu ți-am vorbit în multe feluri Când rătăceai ca frunza-n vânt Dar tu în goana ta nebună N-ai ascultat al Meu Cuvânt! Te-am ridicat cu braț puternic Când, ostenit de-al vieții drum Te străduiai să cauți lumina Prin nori de amăgiri și fum... Ți-
OMAGIU DIVIN 17 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383008_a_384337]
-
imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-nghețate/când fâlfâie pe lume violetul”(Plumb de iarnă). „o pictură parfumată cu vibrări de violet”(Primăvara).”și „voi lua din cer/ceea ce nu mai găsesc prin stele/de când rătăcesc”(Vreodată). „adio,pică frunza/și-i galbenă ca tine”(Pastel). Mă opresc, ca nu cumva șuvoiul de „picături”să se transforme într-un torent. Trebuie să mai subliniez cum se prezintă Bacovia, fără referințele critice ale altora: „un suflet delicat
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
Ioana, fosta adolescentă salvată de el, ajunsă și ea medic Și toate astea, spre bucuria și liniștea sufletească a bătrânilor învățători năsăudeni, Iacob și Ana Scurtu, veritabile modele de viață, creatoare de modele de viață pentru neamul românesc, atât de rătăcit și derutat de agresiunile mediatice cotidiene. Un roman scris cu deosebit talent și gingășie, care merită a fi citit de orice pasionat al literaturii, pentru revigorarea sufletului și creșterii dorinței de viață. Năstase MARIN Galați, iulie 2015. Referință Bibliografică: MODELE
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce ar putea fi completată cu observația că niciun copac nu va folosi în noul ciclu de viață vreo frunză rătăcită pe crengi. Respectiva va fi eliminată din sistem. Cam așa ar fi una dintre rânduielile tainice ale lui Dumnezeu, pe care ar dori s-o respecte și oamenii în societate. Poate nu facem suficient efort s-o pătrundem și nici
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului EMOȚII Cuminciori ca niciodată Stau copiii în odaie Și prin geam în noapte cată: „Vine Moșu’ Nicolae?” „Nu mai vine, nu mai vine! S-o fi rătăcit, săracul”, Spune unul în suspine, „Și greu i-o mai fi și sacul!” „Și-am pus pe prichici afară Papuceii, sper să-i vadă; Bezna asta te-nfioară, Uite, bre, câtă zăpadă”, Zice altul crăpând ușa, „Fulgii, Doamne, cum sclipesc! E
EMOŢII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383094_a_384423]
-
i-a adus nuiaua și i-a spus băiatului: -Dacă asta vreți cu toții, poți să pleci, măi! Nu mai răspund de tine în condițiile astea. Dar, să nu pleci pe drumul de peste deal, chiar dacă este mai scurt. Poți să te rătăcești sau să cazi pradă lupilor! Drum bun și Dumnezeu să te păzească! Tudorel s-a oprit din plâns și, a zâmbit: -Mulțumesc, nea Ghiță! Apoi o zbughi pe ușa atelierului. Însă neamțul s-a repezit după el: -Ai auzit, mă
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
din 13 martie 2017. Singuri, străini și fără călăuză Am căutat izvoare în pustiu, Pământul făgăduințelor, Patria fără de hotare a viselor, Piatra de la temelie, filozofală. Dar tot singuri cum am venit Ne întoarcem în noapte. Și cum să umblăm noi rătăciți Pe acest drum fără de întoarcere, Fără măcar de o candelă Care să ne lumineze calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
noapte. Și cum să umblăm noi rătăciți Pe acest drum fără de întoarcere, Fără măcar de o candelă Care să ne lumineze calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
urgent tov director și mi-a șuierat, scrâșnind din dinți: de ce nu mi-ai spus până acu’, idioata dracu’? Ce mă fac eu acu’? Eu eram foarte calmă și mă miram cât era de furios și țipa ca un pui rătăcit de cloșcă. După atâtea zile și nopți de suferință, petrecute în acest coșmar al capcanei plăcerilor interzise, mă resemnasem. Am devenit imună la rânjetele calvarului care mă aștepta să mă sfâșie. Nu mă mai gândeam decât cum să-mi iau
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Acasa > Strofe > Atasament > RĂSFĂȚ DE FULGI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului După drum lung și strașnic zgribulit, Am ațipit pe canapeaua veche Și rătăcesc prin lumi fără pereche, Purtat de vis, mă simt parcă vrăjit. Mă ia în brațe vântul jucăuș, În horă printre nori apoi mă-mpinge, Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge Și-i fur un fulg în palmele căuș
RĂSFĂŢ DE FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383117_a_384446]