25,611 matches
-
mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea ! Și-acum ce sens plecarea ? până la zbor mistic: La cei răi nu-mi voi spune, nici la cei buni secretul. A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Pindar și Hölderlin și-au trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire cu răul uman sub cele mai variate fețe, apare în ultimele două piese Poveste de iarnă și Furtuna. Vrăjitorul Prosper își aruncă în mare cartea vrăjilor rele, iar Miranda "uimire și oglindă" a naturii descoperă cât de minunate sunt firea cea mare și firea umană. Teatrul antic și teatrul shakespearean ne fac să trăim poezia ca suprem adevăr uman exorcizând transfigurator tragicul vieții. "Puterea poeziei nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rău decât atât." Heinrich Heine scria că "în lume sunt mai mulți proști decât oameni", iar la plecarea sa din lume, Voltaire avea să afirme completeze concluziv: "Și acum când plec, am să las lumea asta tot atât de proastă și de rea, pe cât am găsit-o când am venit într-însa." "Amară și plicticoasă este viața, și nimic altceva: și noroi este lumea... De acum, inima mea obosită, disprețuiește infinita zădărnicie a tot ce există", va clama Leopardi, astfel că "E funesto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
jurnal, e și un fel de roman... sunt transcrieri ale unor convorbiri... unele destul de personale. — Da, am văzut și eu. — De-asta mă gândeam că sunt și lucruri care v-ar putea părea cunoscute și atunci părerea dumneavoastră e mai rele vantă ca a mea. Noi doar i-am publicat niște cărți. Îl cunoșteam, adică îl cunoaștem... — Nu vă faceți probleme. — ...adică vreau să spun că, din punctul de vedere al stilului, da, îmi sună a Alex Hriavu, dar cred că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
De unde să știu eu? Tu ești rusul din familia asta. Cum importul de biscuiți stagnase, Alioșa găsi cu cale să pro testeze împroșcând cu lingurița în restul de ciocolată. Fața de masă a lui Dominique, tapetată cu pete maronii, pă rea să le întoarcă o privire căpruie și austeră. — Uite ce-ați făcut! Niciodată nu ești atent la el când mânâncă... Mă gândeam, continuă Ivan nestingherit, îndepărtând lin gurița beligerantă din mâna copilului, să fie ca un fel de budincă... sau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ibn Nusayr, pentru aleasa inimii lui. Cadou de nuntă. Copilul și mama lui. Două suflete. Numai că, atunci când au sosit, nobilul senior a strâmbat din nas. Prietenul lui, prințul arab, își râsese de el, pasămite. Copilul avea buza despicată. Semn rău. Neștiind ce să facă nici cu el, nici cu mama lui, i-a lăsat liberi. Ar fi fost prea mare bătaia de cap să-i trimită înapoi. I-a lăsat liberi și, arși de sete, de oboseală, de spaimă, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asta a fost tot. Și din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase. Vocea i se răcise brusc. Tot sfârșită, dar dură. De femeie rea, gândi instantaneu. Banală și rea. Frustrată, probabil, de propria banalitate. Formularea i se păru foarte nimerită, ceea ce-i dădu o anumită mulțumire. — La ce te referi? — La schimbul de politețuri... o să facem asta și în conti nuare? Vocea i se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase. Vocea i se răcise brusc. Tot sfârșită, dar dură. De femeie rea, gândi instantaneu. Banală și rea. Frustrată, probabil, de propria banalitate. Formularea i se păru foarte nimerită, ceea ce-i dădu o anumită mulțumire. — La ce te referi? — La schimbul de politețuri... o să facem asta și în conti nuare? Vocea i se muiase din nou, ca și cum scurta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
imediat. Și nu împreună. Abd al-Aziz a fost decapitat public, la Damasc, la paisprezece zile după așa-zisa acuzație de trădare. Isabel la segunda a murit după doi ani de sechestrare în propriul palat... ...a sechestrat-o cine? ...Tariq, geniul rău al poveștii. ...și Musa a murit, în mizerie, pe treptele unei biserici. Înțeleg că rămâi la varianta inițială. Hamlet reloaded. Toată lumea moare ucisă de toată lumea. Nu. Nu? ...a existat un bătrân care a murit pe treptele unei biserici. A murit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
erau încă departe, iar luna, ascunsă după nori, nu lumina decît în răstimpuri. Aici a fost casa lui. Nu avea să mai fie. Aici era familia lui adoptivă. Pleca acum s-o găsească pe cea adevărată. Lăsa amintirile, bune și rele, și se-ndrepta către viitor. Ești pregătit, Lupino? Era Arus. Șeful haitei apăru din întuneric, chiar cînd puiandrul se hotărîse să se desprindă. Acum, ori niciodată, Mare Arus. Rămîi cu bine și nu-ți fă griji pentru mine. Am să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu înfrigurare nivelul apei din borcane. În momentele rare de relaxare îi sună în ureche, de undeva, de departe, un cuvânt: murături, pe care îl alungă repede, ca pe o piază rea. Și se afundă din nou în studii, în calcule și formule, confruntând hărți și diagrame, adunând meticulos datele oferite de presa de specialitate și chiar de oficiosul local, Făclia moldavă. Cercetând atent, cu foarfeca în mână (decupează tot ce-l
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să zică), calculând în secret ce s-ar putea obține „pe chestia asta”. Dar... „de unde atâta entuziasm?”, intervine uneori, clipind cu subînțeles? tovul Cornel Constandache, vechi reporter la Făclia, a cărui rubrică permanentă intitulată Fișier este arhicunoscută în județ. Gurile rele spun că acesta ar avea acasă un fișier „absolut real”, că întrebarea de mai sus vizează ceva din biografia lui Radu Mercea, care nu ar afișa decât un „entuziasm de compensație”, pentru că, se știe, dacă tatăl a mâncat aguridă, fiul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mea?, jos războiul!, există o logică..., există o logică?, este drept dacă..., personalitatea? unica religie!, Dumnezeu este Omul!, nu renunța!, da, adaptarea..., trăiește-ți clipa!, Goethe?, nu aștepta sfârșitul: vine oricum... Sfârșitul... Hm! Mă trezesc vorbind de unul singur... Semn rău! „Care sfârșit, tovarășu' Guță? Cel de încoronează opera? Parcă te dădeai latinist?! Frânge un vers din Horațiu și ia de colea o vodcă apostolicinaia! Noroc!” Un șip cu binecuvântata etichetă îmi poposește în dreptul gurii, o mână având un ghiul masiv
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
el prin multe, dar cu o asemenea situație sunt convinsă că nu fusese pus să se confrunte) la o pereche de pantofi din piele albă, prea puțin uzați, ce zăcea chiar în fața porții încuiate care-mi refuza, până la urmă, intra rea în raiul cotidian. Și-apoi, chiar așa, cum să-ți explici de unde se năzăriseră dintr-odată pantofii aceia cu toc cui, înăltuț, în stil clasic, lipsiți de identitate, identitate pe care ai fi putut eventual să o bănuiești grație gurilor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
își ia inima-n dinți și receptorul în mână. — Tovarășe director, să trăiți... Sunt pompierul de serviciu... Mă scuzați că vă sun în concediu, dar e aici, lângă mine, redactorul-șef de la Informația de București... Și i s-a făcut rău... Zace pe jos. Directorul cugetă. Redactorul-șef e un om important. Păi, sună, domne, la Salvare. Să vie să vadă ce are. Că dacă se trezește și scrie cine știe ce porcării despre teatrul nostru, ne-am dus pe copcă... Pompierul închide
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Aplici acest tratament doar cu tine. Ești mult prea critică. La ceilalți cum poți vedea calitățile chiar și atunci când sunt ascunse în spatele unor mizerii de care mulți nu sunt în stare să treacă?” Cum putea? Știa că oamenii nu sunt răi, nu se nasc răi. Ei devin așa datorită unor traume în urma cărora au suferit îngrozitor. Pe unii durerea îi face mai umani, pe alții mai răi. Știa acest lucru, sau cel puțin așa voia să creadă și de multe ori
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu tine. Ești mult prea critică. La ceilalți cum poți vedea calitățile chiar și atunci când sunt ascunse în spatele unor mizerii de care mulți nu sunt în stare să treacă?” Cum putea? Știa că oamenii nu sunt răi, nu se nasc răi. Ei devin așa datorită unor traume în urma cărora au suferit îngrozitor. Pe unii durerea îi face mai umani, pe alții mai răi. Știa acest lucru, sau cel puțin așa voia să creadă și de multe ori i se confirma ipoteza
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mulți nu sunt în stare să treacă?” Cum putea? Știa că oamenii nu sunt răi, nu se nasc răi. Ei devin așa datorită unor traume în urma cărora au suferit îngrozitor. Pe unii durerea îi face mai umani, pe alții mai răi. Știa acest lucru, sau cel puțin așa voia să creadă și de multe ori i se confirma ipoteza. Căldura îmbrățișării dispăru treptat. Trupul gol, acoperit doar parțial de părul lung, îi crea repulsie. Ce să iubească la el? Vocea tăcu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai târziu. Rătăcirile prin hățișurile vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele se împlinesc și toate cele devin limpezi, vine rândul tainelor.. Nu dispera când te-a părăsit o iluzie. Vine alta cât de curând, că viața-ntreagă nu-i așa, este și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
este un dar făcut omului ( nu se știe precis de către cine...) din naștere. Această „componentă” conduce pe om („homo sapiens”...) spre înfăptuirea de fapte bune. Partea proastă e că nu întotdeauna. De aceea, poate, oamenii se împart în buni și răi! Mintea e locul în care omul își cerne gândurile, năzuind a separa tărâțea de făina cea bună pentru pâine. Că și tărâțea servește la destule alte preparate asta-i altă mâncare de pește... Enervarea indică acumularea unui flux de energie
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
durerea copiilor când părinții au ajuns la capătul anilor. Nu tăia copacul din grădina casei tale, pentru că el face parte din viața ta! Banii bărbatului și gustul bucatelor pregătite de femeie dau trăinicie căsniciei. Unii dintre noi sunt atât de răi, că pământul abia îi rabdă! Alții ar dori să plutească prin aer numai să nu-și supere semenii. Oameni și oameni... Ciocârlia o sfârșește cântând, stingânduse încetul cu încetul; bogatul scheunând și văicărindu se! Democrația ar trebui să însemne libertate
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Cartea, știința de carte deschide căi luminoase în lunga ta călătorie prin viața ta șia lumii. Zici uneori: „lumea asta m-a înrăit, de felul meu sunt un om bun”! Dar uiți că și ea, lumea, este și bună și rea; din ea facem parte fiecare dintre noi; mai curând ar trebui spus că lumea-i ca noi și noi ca lumea, buni sau răi, răi sau buni...! Apa întreține viața. Otrava o administrează oamenii! Sunt nenumărate „cazuri” când nu contează
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
felul meu sunt un om bun”! Dar uiți că și ea, lumea, este și bună și rea; din ea facem parte fiecare dintre noi; mai curând ar trebui spus că lumea-i ca noi și noi ca lumea, buni sau răi, răi sau buni...! Apa întreține viața. Otrava o administrează oamenii! Sunt nenumărate „cazuri” când nu contează ce, cât și cum faci, important e să faci... Parfumul primei iubiri (sau... primelor iubiri!) te urmărește mult timp de-a lungul vieții; depinde
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
meu sunt un om bun”! Dar uiți că și ea, lumea, este și bună și rea; din ea facem parte fiecare dintre noi; mai curând ar trebui spus că lumea-i ca noi și noi ca lumea, buni sau răi, răi sau buni...! Apa întreține viața. Otrava o administrează oamenii! Sunt nenumărate „cazuri” când nu contează ce, cât și cum faci, important e să faci... Parfumul primei iubiri (sau... primelor iubiri!) te urmărește mult timp de-a lungul vieții; depinde și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de căsătorie și-n luna de miere dragoste și poezie; cu timpul, după ce apar ăia mici - griji și astenie... Ne asemănăm după vorbe (nu întotdeauna!) dar ne deosebim după fapte (întotdeauna!) Mâța blândă zgârie rău. Omul blând zgârie bine!... Mâța rea este mai bună decât omul rău... Orice femeie este, în felul ei, o ispită! Dar nu toate ispitele sunt femei.... Când unui bărbat îi place o persoană de sex feminin, e bine să-și evalueze cu precizie „argumentele”, și cele
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]