141,440 matches
-
trenul a fost deviat prin Cehia, și așa, drumul a ocolit mult, dar până la urmă am ajuns într-un lagăr la Dresda, după două săptămâni de stat în tren. Eram fericiți că aveam pat, mâncare și că eram departe de război. Am fost repartizați la lucru, eu într-o fabrică de încălțăminte, mama, la un spital, căci avea o școala sanitară”. După șase săptămâni, bărbații au trecut prin fața unei comisii militare care i-a controlat și repartizat după înzestrări. Johann a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
au fost tare lăudate de când mă ocupam eu de ele. Ofițerii germani erau tare mândri de cizmele lor. Așa am ajuns să intru în bunkerul în care lucra Otto și-n care s-a ascuns Hitler în ultimele luni de război. Nu știam eu atunci, în zilele acelea, mare lucru, mai târziu am înțeles ce s-a întâmplat, când mi-a explicat colonelul Otto. El m-a pus la curent cu toate. Mergeam în fiecare zi în bunkerul lui Hitler, luam
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
la tablă. Vorbește și, în primă instanță, parcă nu-mi vine să cred că ceea ce spune este real. Mă gândesc că ar putea fi doar teribilisme de pe front, așa cum povestesc toți cei care au participat la cel de al doilea război mondial care, de cele mai multe ori, le-a schimbat viețile cu totul. Fac rapid un calcul în minte, dacă acum are atâția ani, în ’45, când s-a înche-iat războiul, ar fi putut avea atâta..., da, s-ar putea, s-ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
povestesc toți cei care au participat la cel de al doilea război mondial care, de cele mai multe ori, le-a schimbat viețile cu totul. Fac rapid un calcul în minte, dacă acum are atâția ani, în ’45, când s-a înche-iat războiul, ar fi putut avea atâta..., da, s-ar putea, s-ar putea totuși ca omul din fața mea să spună adevărul și cred că-l spune, după cum este de atent, să nu uite niciun detaliu atunci când povestește... Așa, vasăzică: îl am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
mea să spună adevărul și cred că-l spune, după cum este de atent, să nu uite niciun detaliu atunci când povestește... Așa, vasăzică: îl am în fața mea pe omul care s-a îngrijit de cizmele lui Hitler în ultimele luni de război, pe care le-a petrecut în celebrul bunker din Berlin. De necrezut! Cum să nu tresar când îl aud cu câtă liniște povestește despre acele zile care au schimbat fața lu-mii? Cum să-mi înlătur tremurul vocii care ar putea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
și de tramvaiul care trecea pe pod. Și-mi mai povestește că în ’90, ’91 și ’92 a fost la Berlin, că s-a plimbat prin oraș și că a recunoscut unele din locurile pe care le știa din vremea războiului, dar că bunkerul nu l-a mai văzut. „Cred că e desființat, știe-l dracu’!” Și cum erau cizmele lui Hitler? îl întreb pe bătrânul Johann. „Erau cizme militare, din piele neagră, lungi, faine. Le lustruiam, de nu se putea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
povestit cum i-au schimbat pe toți ca să semene cât mai mult cu Führe-rul. El m-a pus la punct cu toate evenimentele, chiar și cu unele secrete, pentru că s-a atașat de mine și mi-a promis că după război mă ia cu el la Academia militară din Berlin, acolo unde era pro-fesor. Mi-a spus și de atentatul împotriva lui Hitler, de la München, care a eșuat, dar care a fost de fapt împotriva unei dubluri de-a lui, așa că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
că-i este drag să-și amintească de anii de demult. Ori poate că avea nevoie doar de un bun ascultător! Oricum ar fi, cea mai tulburătoare dintre amin-tirile lui este aceea despre plecarea lui Hitler din Berlin, înainte de termi-na-rea războiului. O poveste care in-firmă varianta sinuciderii lui înainte ca bunkerul să cadă în mâna rușilor. „Pe la sfârșitul lui martie 1945, eram în vestiar la Otto, acolo unde curățam cizmele. Eram curios să aud ultimele știri despre front și țineam radioul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
să cadă în mâna rușilor. „Pe la sfârșitul lui martie 1945, eram în vestiar la Otto, acolo unde curățam cizmele. Eram curios să aud ultimele știri despre front și țineam radioul deschis tot timpul. Voiam să știu până unde a ajuns războiul. Deodată, la radio aud: «Atențiune, la ora 7 Führerul va face un anunț important. Toată lu-mea să stea la radio să-l asculte». Anunțul s-a repetat de mai multe ori și abia așteptam să văd despre ce este vorba
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
tu la cineva ce-ai auzit, și io, și tu, amândoi suntem morți, ne împușcă pe loc”. „Comandante, fii liniștit, că de la mine nimeni nu scoate niciun cuvânt, i-am spus, și așa a fost. Am tăcut până azi”. Sfârșitul războiului Cu caietul de amintiri După seara aceea, Johann n-a mai avut cui curăța cizmele în bunker. Rușii se apropiau tot mai mult și a fost trimis, împreună cu colonelul Otto, la lupte, în linia întâi, care ajunsese deja în Berlin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Austria, dar n-au mai ajuns, pentru că „dintr-o dată, s-or oprit ma-șinile, și văd că tăți ofițerii fug la ma-șina din față, care avea radio, și apoi s-or întors și ne-o spus că s-o terminat războiul. Fuga înapoi, că vin rușii și cădem la ei! Ne-am întors în mare viteză și așa am ajuns în lagărul de la Mauerkirsche, administrat de americani”. Acolo s-a înscris să plece acasă în România sau la Dresda, unde rămăsese
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
de pantofărie. Dar visul de-a se în-toarce acasă nu l-a părăsit, așa că, până la urmă, a ajuns în lagărul de la Linz, în care românii aș-teptau repatrierea. Acolo, mare bu-cu-rie, s-a întâlnit cu tatăl lui, care scăpase viu din război. Când s-au adunat mai mulți români, cu greu și vai, escortați de americani până la graniță, au plecat spre țară și au ajuns în gara din Dej. A vândut o pereche de pantofi pe care și-i făcuse pentru el
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
comunitatea săsească. Are prieteni în toate țările în care s-au stabilit sașii plecați din România. De-a lungul anilor, i-a vizitat de multe ori și a fost și prin locurile în care a trăit și luptat în vremea războiului. Dar de plecat, n-a plecat. Chiar dacă a avut de suferit după ce s-a întors în țară, chiar dacă aici încă nu merg lucrurile cum ar trebui, chiar dacă draga lui soție, Hetti, nu mai este lângă el de unsprezece ani, Johann
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
care vine din Est este o amplă pagină de istorie care începe prin 1953, în plină epocă stalinistă, cu puțin înainte de Festivalul Tineretului, evoluează în perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a Republicii Populare Române, vorbește despre glorioasa epocă ceaușistă, despre războiul rece și cum se petreceau lucrurile ,,dincolo de Cortina de Fier’’ (p. 223), comparativ cu aceeași perioadă a țărilor din Vest (Franța, Cehoslovacia, Germania, Canada) - Muguraș Maria Petrescu, Dan Ghițescu, revista Noua ProVincia Corvina, Anul XVI - nr. 64/2012, p. 84
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
pentru a susține examenul de la Școala de Marină. Am obținut-o, și am intrat primul, cu nota 10. Asta se întâmpla în 1947. Am ales marina pentru că îmi plăcea, încă de copil. Cunoșteam toate bătăliile navale. Știam fiecare navă de război. Tonaj, tunuri, calibru. După un an de facultate, unchiul meu, Gheorghe Cambrea, cel care avea să-mi fie mai târziu model pentru comisarul Moldovan, a venit la mine și mi-a spus că ar fi mai bine să părăsesc Armata
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
că mi-a părut rău. Fusese visul meu cel mai frumos. Întotdeauna mi-au plăcut uniforma, disciplina, spiritul militar. Păstrez niște amintiri extraordinare din perioada aceea. Noi am fost promoția care a preluat de la ruși “Bricul Mircea”. Era captură de război. Cât timp am fost elev, am locuit pe bric. Mâncam doar fasole și varză, dar eram mulțumiți. - Și primii pași în cinematografie? -I-am făcut în 1956, în calitate de operator de filmări sub apă. Debutul ca regizor, precum și primul meu succes, s-
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
casa de producție americană Columbia. Pe site-urile specializate în filme, pelicula e în topul majorității genurilor artistice, realizat pe baza voturilor spectatorilor de pe tot mapamondul: locul 3 la film istoric, locul 5 la biografic, locul 10 la filme de război și locul 17 la acțiune. De asemenea, într-un clasament al spectatorilor români, Nea Mărin miliardar, deține primul loc, cu 14.650.000 de spectatori, iar Mihai Viteazul, locul 3, cu 13.330.000 de spectatori. Sunt și regizorul cu
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
a dus Marea Britanie în situația în care e azi. La fel și în America. În august 1969 jumătate de milion de tineri americani s-au adunat la Woodstock, în Pennsylvania, pentru a celebra, vreme de patru zile, „pacea și muzica”. Războiul din Vietnam, pacifiștii, anarhiștii, frustrații revoluției sexuale din anii 60, intelectualii și academicienii socialiști ai anilor 60, toți s-au adunat împreună pentru a schimba America. Și într-o oarecare măsură au reușit, cu toate că generația Woodstock în mare parte a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
joace un rol constructiv în lupta împotriva Isil”, adăugând că NATO este în solidaritate puternică cu Turcia. Serios? NATO, datorită laureatului Nobel pentru Pace, Barack Obama, nu mai contează nici în ceea ce privește dinamica raportului de forțe în Afganistan, un teatru de război în care este clar că retragerea aliaților va genera avântul talibanilor contra guvernului de la Kabul. Cât timp va fi actualul președinte al SUA la Casa Albă și omologul său la Kremlin, întâlnirile miniștrilor apărării din cadrul NATO, vor fi simple... ...exerciții
NATO? O iluzie… SUA? Singura certitudine Citeste mai mult: adev.ro/nvx5h2 [Corola-blog/BlogPost/93917_a_95209]
-
DROMIHETE, HORIA, EMINESCU și... „Războiul româno-român” Poporul nostru multimilenar, a avut și încă mai are o istorie pe cât de interesantă pe atât de marcată de diferite evenimente contradictorii. O istorie plină de multe și interesante momente critice, dar și cu altele spectaculoase. Începând cu DROMIHETE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
împotriva dualismului austro -ungar, împotriva Germaniei hitleriste, împotriva ciumei roșii rusești; Peste tot, înaintașii noștri au ieșit victorioși, dovadă fiind existența noastră pe aceste meleaguri, chiar dacă nu în totalitate; ne lipsește: Basarabia, Bucovina, Transnistria, Durostorumul, Cagliarii. Dacă am trecut peste războaie crâncene, în care am pierdut milioane de frați de-ai noștri, de un sânge, uneori, poporul nostru multimilenar și eroic, nu poate învinge un război care, la prima vedere pare mult mai ușor decât precedentele: RĂZBOIUL ROMÂNO-ROMÂN! 1. Cronicarii antici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
chiar dacă nu în totalitate; ne lipsește: Basarabia, Bucovina, Transnistria, Durostorumul, Cagliarii. Dacă am trecut peste războaie crâncene, în care am pierdut milioane de frați de-ai noștri, de un sânge, uneori, poporul nostru multimilenar și eroic, nu poate învinge un război care, la prima vedere pare mult mai ușor decât precedentele: RĂZBOIUL ROMÂNO-ROMÂN! 1. Cronicarii antici (Plutarch, Polybius, Diodorus) au consemnat victoria geților, conduși de Dromihete împotriva lui Lysimah, Regele Troiei. Acesta organizează în anul 300 î.d.Hr. o expediție
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
Dacă am trecut peste războaie crâncene, în care am pierdut milioane de frați de-ai noștri, de un sânge, uneori, poporul nostru multimilenar și eroic, nu poate învinge un război care, la prima vedere pare mult mai ușor decât precedentele: RĂZBOIUL ROMÂNO-ROMÂN! 1. Cronicarii antici (Plutarch, Polybius, Diodorus) au consemnat victoria geților, conduși de Dromihete împotriva lui Lysimah, Regele Troiei. Acesta organizează în anul 300 î.d.Hr. o expediție împotriva lui Dromihete, care sprijinise lupta coloniilor elene de pe litoralul Mării Negre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
meșteșugit atent nebunia eminesciană. Totul era o minciună; În aceeași lună era la Iași, împreună cu Petre Grădișteanu, la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, unde a ținut un discurs fulminant, cu caracter național-patriotic, încât era aproape Von Bismarck să declare război României. A fost nevoie ca Grădișteanu împreună cu D.A. Sturdza să plece la Viena să îi ceară scuze împăratului. Și parcă acestea n-ar fi fost de ajuns, Alexandru Macedonski, publică în „Literatorul” o epigramă prin care va arunca în aer
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
dorințelor sale pentru neamul românesc. „DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU, IZBĂVEȘTE ȚARA NOASTRĂ, ROMÂNIA, TOATE ORAȘELE ȘI SATELE, DE FOAMETE, DE CIUMĂ, DE CUTREMUR, DE POTOP, DE FOC, DE SABIE, DE VENIREA ASUPRA NOASTRĂ A ALTOR NEAMURI ȘI DE RĂZBOIUL CEL DINTRE NOI. AMIN! Text alcătuit de Ionuș Bălaș și Cezarina Bărzoi cu unele considerente personale. „1001 CUGETĂRI” vol. XII Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]