1,939 matches
-
Mîncare-aș pîne cu nuci. 330 Mere rața pân tulei Ca și cum e rândul ei, Dar găina cîrcîea Că zicea c-a me și ea, Cucoșul cotcoreza Că zicea că n-a lăsa, Zicîndu-i că-i poruncește Ca și când o cocoșește. 331 Mere racul a peți La broscuța-n pipirig; Află broasca nevedind. - Bună ziua, roască broască! - Sănătos, race drace! Placă race la prânzit. - N-am venit ca să prânzesc, Ci-am venit să te pețesc. - M-e a dracu după tine, Că n-ai cap
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mă de mă du până-n pădure, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul țânțarilor. Făt-Frumos îl duse până în pădurea, prin care era să treacă. Eșind din pădure trecu iar prin pustiu de-a lungul mărei și văzu un rac atât de ars de soare, încît nu mai avea nici putere să se mai întoarcă-napoi... - Făt-Frumos - zise el - aruncă-mă-n mare, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul racilor. Făt-Frumos îl aruncă în mare și-și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de-a lungul mărei și văzu un rac atât de ars de soare, încît nu mai avea nici putere să se mai întoarcă-napoi... - Făt-Frumos - zise el - aruncă-mă-n mare, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul racilor. Făt-Frumos îl aruncă în mare și-și urmă calea. Când în spre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mănînce-l moartea! A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi până ce mijea de ziuă. Desperat era să iee lumea-n cap - când deodată vede răsărind din fundul mării cei șapte cai, mușcați de-o mulțime de raci. Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ți L-am făcut și eu". Era împăratul racilor. El mână caii-n spre casă, și vede iar o priveliște ca-n ziua trecută. Însă în cursul zilei roaba babii s-apropiă de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ziuă. Desperat era să iee lumea-n cap - când deodată vede răsărind din fundul mării cei șapte cai, mușcați de-o mulțime de raci. Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ți L-am făcut și eu". Era împăratul racilor. El mână caii-n spre casă, și vede iar o priveliște ca-n ziua trecută. Însă în cursul zilei roaba babii s-apropiă de el și-i zise încet strîngăndu-l de mînă: "Eu știu, că tu ești Făt-Frumos. Să nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l îndrume exact: Dacă vă grăbiți s-ar putea să ajungeți cortegiul funerar din urmă! Acu zece, cel mult cincisprezece minute a plecat de aici. În primele secunde crezu că invalidul din fața lui glumește, în următoarele se făcu roșu ca racul, apoi stătu puțin pe gânduri, flasc aruncă buchetul cu trandafiri tot roșii peste un gard, făcu stânga-mprejur ca în front și fuga spre locul indicat! Nu mai avea nevoie de explicații suplimentare. Abia acum a înțeles de ce nu a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cu doi ani în urmă ai cerut-o în căsătorie și te-a refuzat categoric! În timp ce Bidaru, rămas fără replică, și-a dat seama că orice ar spune, tot nu va fi crezut, soția lui, tremurând de mânie, roșie ca racul, făcu stânga-mprejur și se trezi în curte. Totuși, până la poartă au fost conduși de mama lui Mișu care, cuprinsă de îndoieli, nu reuși să rostească decât o propoziție: Nu știu, până la urmă, ce va ieși din toată tevatura asta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de mare era liniștea. Când a deschis gura, Olimbiada m-a dat pe spate: nu înțelegeam nimic, dar așteptam, dintr-o clipă în alta, să se producă vreo magie. Vorbea despre tot felul de ciudățenii: taur, leu, fecioară, balanță, pește, rac, berbec... Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a deschis calea către fericire. N-o văd. Aud doar foșnetul lovelelor, simt invidia mută a celorlalte. O altă ninetistă, Doamne ferește, zice că-i berbec, și i se recomandă onix; sau cam așa ceva. Pe alta o aud că ar fi rac și cumpără piatra soarelui. Pe Nineta am recunoscut-o, după voce, fără niciun dubiu. Am emoții. Oare ce animal periculos o fi și ea? Cade cerul pe mine. O aud pe Nineta: "Scorpion". Doamne, Nineta e scorpion! Ce dihanie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l ascunde în palma dreaptă, ca pe o comoară... Vreme în care eu mă ghemuiesc de tot pe sofaua care scârțâie, am inima cât un purice pirpiriu, mă tem ca nu cumva pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja raci, lei, scorpioni, tauri sau alte animale din astea foarte fioroase metamorfozate, de ochii lumii, în niște muieri pătimașe, vorbărețe, motiv pentru care mama, om normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de tot pe sofaua care scârțâie, am inima cât un purice pirpiriu, mă tem ca nu cumva pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja raci, lei, scorpioni, tauri sau alte animale din astea foarte fioroase metamorfozate, de ochii lumii, în niște muieri pătimașe, vorbărețe, motiv pentru care mama, om normal, nu voia să vină la reuniunile lor științifice. A fost prima oară când am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nenea milițianul cu burta aceea de toate zilele, a ajuns și la noi în casă, și-o tot întreba pe mama dacă s-a întâlnit cu vrăjitoarea aceea vânzătoare de pietre, care vorbește, de parcă ar avea draci în ea, despre raci, scorpioni și berbeci, răsucește minți și păcălește lumea. Pentru că mama n-a recunoscut nimic, omul s-a simțit dator să ia din casă "o probă a întâlnirii cu periculoasa Olimbiada"așa o numise el, triumfal o piatră de vreun kilogram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru distrugere până-n rădăcini, a fostului stat comunist român, lupta. În fapt, lupta pentru putere și în avuțire, sub orice formă, a celor din tagma lui. Deci, calicul, își ducea viața numai pe cai mari, în timp ce țara, poporul avansau ca racul! La un moment dat, cineva, cu minte mai aprinsă decât alții, a propus: domnului primministru, să i se acorde o diplomă de merit. Dar pentru ce, pentru care merit? Ce merit deosebit are el? Este fiul Bocului celui mare, al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
n-ar fi fost destul, femeia pe care o adoră se distra cu altul. Se simțea teribil de nefericit, de aceea își caută consolarea printre stele, singurele capabile să i-o ofere. Dată fiind oră, calcula că în curând Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a Rairateei, ale cărei forme se puteau ghici în depărtare. Mai întâi aveau să se ivească cele două mici stele care conturau vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ivească cele două mici stele care conturau vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1 avea să se ivească, la rândul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai multe ori din cap. Îți cer scuze pentru atitudinea mea de ieri. Acesta e omul pe care l-ai înfruntat? — Nu l-am înfruntat nici o clipă, recunoscu Tapú Tetuanúi, într-o adevărată demonstrație de sinceritate. Am fugit că un rac, dar am reușit să-l atrag în cursă. Nimeni nu se deranja măcar să-i răspundă, aplecați cum erau deasupra sălbaticului, iar cei mai în vârstă se străduiau să curețe noroiul care-i acoperea trupul, pentru a încerca să descopere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte bine că nu era un Om-Memorie specializat în materie de stele, căci aceștia nu făceau altceva decât să repete de nenumărate ori ceea ce alți Oameni-Memorie le povestiseră despre mișcările astrelor pe cer, dar nu erau în stare să deosebească Racul de Cei Trei Palmieri, pe când el, Tapú Tetuanúi, cunoștea fiecare constelație aproape la fel de bine ca si sfârcurile Maianei. I-ar fi plăcut atât de mult să alerge până la Punta Rofau și să-i povestească, cuvânt cu cuvânt, discuția pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de asemenea. Vetéa Pitó își puse palmă mâinii drepte pe nisip, iar Chimé și Tapú Tetuanúi și le puseră deasupra. Ramaseră așa câteva clipe, în liniște, conștienți de solemnitatea momentului. În cele din urmă, Tapú propuse: Primul care prinde un rac va petrece cu ea noaptea asta, al doilea, pe cea de mâine, iar al treilea, poimâine... De acord? —De acord! Țâșniră în picioare și o zbughiră către stânci. Sosise momentul să lanseze Marara la apă. Ceremonia de lansare a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de bere foarte rece. Foarte rece! E atât de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă și îmbietoare ca și cea dinainte. Și ca să le țină tovărășie, un ceviche cu raci, și niște creveți la grătar, și niște gustărele cu șuncă slabă, și niște feliuțe de brânză... — Spuneți ceva, părinte! — Taci din gură, fiule, ca n-am mai mâncat ca lumea de când am plecat de la Misiune. Afurisitul ăla de metis de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
programul evoluției iubirii celor doi. Trec pe la tine sîmbătă. Te rog, am program de curățenie, știi doar că sînt singur. Tocmai de asta voi veni. Facem curat împreună, mîncăm și ne zbenguim pe canapea. Vasilică s-a făcut roșu ca racul fiert și pînă să zică ceva, Geta, cum îi spuneau amicii, bate în retragere. Nu te speria, mai glumim și noi. Stăm cuminți, cuminți și vorbim de ale noastre. Nu mă... sperii, dar mai aude cineva și cine știe ce își închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
calme și profund disperate, ce aminteau de stilul lui Edward Hopper. Marc plimba o privire indiferentă peste celebritățile cu care venea În contact, iar pe Bardot sau pe Sagan le filma cu tot atâta considerație ca pe niște calmari sau raci. Nu vorbea cu nimeni, nu simpatiza pe nimeni; era cu adevărat fascinant. Janine divorță În 1958, la puțin timp după ce-l expediase pe Bruno la bunici. Fu un divorț prin bună Înțelegere, vina fiind Împărțită egal. Generos, Serge Îi cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
obicei la el acasă pe canapeaua lui extensibilă, timp în care ea vrea să privească. Hans spune că nu poate să facă asta în fața ei. Sophie spune că vrea ca el s‑o facă în fața ei. Hans se înroșește ca racul și, emoționat, subliniază motivele pentru care nu poate. Dar trebuie s‑o facă, spune Sophie, altfel poate să plece în momentul ăsta și să nu se mai întoarcă niciodată. Neîndemânatic, Hans se dezbracă, mai neîndemânatic decât la WAT la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
despre Vinas. - Și... te-ai Înțeles cu ea și pentru chestia cealaltă? Am simțit cum un țurțure subțire de tot Îmi urcă prin burtă. Ce mai vroia Enkim? Ce știa el? - Care chestie? Nu răspunse. Se Înroși la față precum racul, dar nu-l ținu mult. - Ți-am zis că cel mai mult Îmi place să mă uit În jurul meu, izbucni el deodată. În plus, tu te gândești prea mult, iar eu prind frânturi din cuvintele alea ale tale molcome și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea iute, precum peștele scos din apă. Frumoasa noastră Runa era la fel de umflată - iar acolo unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără să mai rostesc nimic. Atunci l-am zărit pe omul alb de care Îmi vorbise Tuni: hm, nu avea pe piele semnele trecerii prin deșert. Vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]