5,123 matches
-
am adus un pistol cu interfață grafică. De ce zâmbești? Doar o poantă mai veche pe care mi-am amintit-o, minții eu. Trecuserăm de ultimul colț al corpului A, cel care are doar parterul și etajul unu, și puturăm vedea rampa pregătită de Mihail. Mă așteptai? întrebă el surprins. Într-un fel. Adică, știam că trebuia să vii, dar nu știam când. Ideea rampei mi-a fost indicată de către cineva apropiat. Aha! Credeam că m-am străduit degeaba să mă ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ultimul colț al corpului A, cel care are doar parterul și etajul unu, și puturăm vedea rampa pregătită de Mihail. Mă așteptai? întrebă el surprins. Într-un fel. Adică, știam că trebuia să vii, dar nu știam când. Ideea rampei mi-a fost indicată de către cineva apropiat. Aha! Credeam că m-am străduit degeaba să mă ascund de agenții Guvernului din moment ce s-a aflat și aici că aduc un transport de arme. Intram în școală. Devenea din ce în ce mai relaxat pe măsură ce înaintam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i la etajul unu, sau care-și căutau prietenii de care au fost despărțiți din cauza grabei și a lipsei de organizare. Nici nu prea aveai cum să faci o organizare mai bună fără să cauzezi un haos mai mare. Sunt rampe pe scările profesorilor. Pe Velail îl găsești în laboratorul de informatică, cred, jucându-se cu noile lui jucării. Corpul D, la parter. Spune-le oamenilor tăi să le ducă la etajul unu, în cancelarie. Îl voi trimite pe Sergheiov să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest moment, i se aduce și lui Augustus scaunul curúl. Îl refuză cu demnitate. Rămâne în picioare alături de rege. Pentru ce și-o pierde atâta vreme cu ceremoniile religioase? se întreabă Tiberius. Evident, o ocazie perfectă de a ieși la rampă. Dar a implicat și populația în jocul său, ca un dialog constant între actori și public. Reciprocitatea este clară. Își testează reciproc reacțiile. Altminteri n-ar avea rost puzderia de altare, statui, inscripții și clădiri oferite de indivizi din toate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
marinarii spanioli și nostromii japonezi. Marinarii spanioli își băteau joc de nostromii japonezi și nu dădeau nici doi bani pe părerile lor. Nostromii stăruiau că pentru a lansa vasul la apă cel mai bun mijloc era să se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de oameni. Deși vorbea japoneza cu multă iscusință, misionarul nu cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la prova Încercând să-i avertizez să se Întoarcă. Am plutit printre ostroave de zambile de apă, dintr-un golfuleț În altul. Canalul era la fel de Întortocheat ca un labirint mocirlos din gard viu. După nenumărate ocoluri, barca ajunse la o rampă improvizată din stuf, așezată deasupra unor cauciucuri de camion uzate. —Ești sigur că ne ține? spuse Heidi ridicându-se ca să se dea jos din barcă. — Sigur, sigur, răspunse Pată Neagră. Moff sări primul și le dădu mâna și celorlalți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cum se poate că tocmai când eu mă apucasem să compun la modul serios mica mea scriptologie, aceea despre noua prigonire a vrăjitoarelor și arderea lor creștinească pe rugul fiscului cel neiertător, tocmai atunci ei, hop, au și ieșit la rampă și au transmis la televizor un întreg reportaj filmat, despre măreața realizare a României în acest domeniu sub înțeleapta conducere a lui Traian Băsescu. Nu este de ici de colea să ajungi la televiziunea americană în orele de maximă audiență
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
teama de a fi contrazis de cineva din casă, branșa administrativă a radiodifuziunii comerciale, așa încât extinsul turneu Gallagher și Glass s-a încheiat oficial. Ce încerc eu aici este modalitatea de a sugera fără greș că această ereditate a luminilor rampei și a paietelor a fost o realitate ubicuă și profund semnificativă în viețile tuturor celor șapte copii din familia noastră. Cei doi mai mici, așa cum am mai spus, sunt actori profesioniști. Dar nu putem trage linia aici. Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de câteva originale pungi de cafea ce emanau un miros suficient de plăcut, motivând. „Am o sarcină de partid „Ultra Secretă” minți el din nou. Coborând vocea se aplecă la urechea directorului, șopptindu-i. Acest material urmează să fie Întrebuițat la Rampa de lansare a rachetelor nucleare ce se află În plină construcție subterană undeva lângă pădurea Băneasa...! În caz contrar, cine Își putea permite...?” Convins fiind mai mult de cadourile primite, directorul Îl mai privi câteva secunde apoi puse un „Da
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mortăciuni...? Hai, apucați de targă, eu vă aștept afară...!” Cu cele mai năpraznice sentimente de ură Împotriva brutelor comuniste - am Început să transportam cadavrele la un auto camion acoperit cu o prelată și parcat cam la 120 metri la o rampă destul de șubredă așezăndu-le În linie pentru a nu se irosi spațiul - plutind În spațiul infinit al Universului, făurind În imaginația mea, cele mai groaznice pedepse aplicată celor ce au comis aceste crime. Uneori când așezam pe targă cadavre flexibile cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ați provoca o scenă? — Da. — O trimit pe asistenta lui să vă Însoțească, spuse doctorul. Coborâră cu liftul, femeia În gri și domnul Sammler, și merseră de-a lungul unor holuri joase cu podele pestrițe, prin tuneluri, urcară și coborâră rampe, trecură pe lângă laboratoare și depozite. Ei bine, acest adevăr faimos de care era atât de interesat, pusese mâna pe el acum sau el pusese mâna pe Sammler. Simțea cum era distrus, ce mai rămăsese din el. Plânse În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
probleme. El e sfântul patron al navigatorilor și călătorilor. Totul o să fie în regulă. Ahmad a luat-o către camping, către puține locuri cu umbră de sub copaci. Jina l-a lăsat pe Naji în microbuz și-a mers încet către rampa din beton, acolind un grup de băieți la bustul gol care mergeau să escaladeze Hacky Sack. A găsit-o pe Irene la docuri, dar nu s-a uitat la nivelul râului de la picioarele lor. În iarna aia ninsese mult; primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a holbat la el șocată și imediat a pus mâna pe-o vâslă. Drew a izbucnit în râs și-a sărit în barcă. Îmi place la nebunie să fac chestia asta, a explicat el zâmbind. Imediat ce barca a depășit rampa, Danny a început să se întindă când pe-o parte, când pe cealaltă a bărcii. I se părea că fiecare văluleț era o chestie extrem de periculoasă și de incitantă. Habar n-avea ce-i aștepta mai în față. Alea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de unde! După îndelungi cugetări, m-am dus la un dermatolog imparțial și obiectiv. Mi-a ridicat un fir de păr și mi-a comunicat sec și profesional: - Doamna profesoară, sunteți plină de păduchi. Taman terminasem un episod autumnal tipic la rampa de cartofi Cățelu. Cu ani în urmă am plecat de la legume Rușețu Dobrogea cu 40 de grade și dizenterie. Atunci aveam vina că eram studentă la Universitatea București și nu rezistam prea serios la ghiveci cu muște grase și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scurt, în fiecare toamnă, pe când profesorii ăștia drăguți din laboratorul oxonian de creiere (că doar între ei mă aflu acuma) își puneau tichiuța să deschidă the academic year, la noi destinul era și el limpede precum cristalul. Mergeam frumușel la rampe de cartofi. Ne înfigeam mâinile care au răsfoit Critica rațiunii practice a tipului din Königsberg și Philosophical Investigations-urile lui Wittgenstein. Căutam printre cartofii stricați, moi și cum nu se poate mai puturoși, pe cei care mai erau viabili. Îmi aliniam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să facem glume. Toți copiii de atunci sunt într-adevăr high qualified professionals acuma, sunt în IVY League a generației lor. De aceea și pe ei, și pe mine ne urau foarte tare activiștii cumplit de inculți care veneau la rampă. Îi vedeam rânjind, plini de mulțumire. Planul de umilire era perfect îndeplinit. Cum naiba să îi înfrunt? La ora la care veneau ei, eu aveam deja o mâzgă de coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu i-am tras una peste ochi când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru defilarea de 23 august, dar și la Costinești, unde eram fericiți, zăceam pe nisipul cald de ne dezgheța oasele, înotam, ascultam disidențele umoristice ale Divertișilor, dansam până în zorii zilei. Toamna începea lunga epopee a muncilor agricole la cartofi la rampele Glina și Cățelu, iar printre ele făceam cerc de filosofie, comentam „reacționarii” de atunci și de azi: Noica, Cioran, Vulcănescu și filosofia științei, că doar la astea aveam acces dincolo de gândirea epocală a partidului, vremea existențialismului trecuse, iar față de marxismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Barometrul de Opinie Publică. Consiliul Național al Rectorilor. Cristina m-a sunat fericită: „Mihaela, e ca în decembrie, 1989!”. Galben, portocaliu, roșu. În SUA sunt răspândite condominioanele de acest fel. Sunt căsuțe fără etaj, cu trepte foarte mici sau cu rampe, croite să fie la îndemâna oamenilor în vârstă. Casele sunt așezate în același areal și deservite de asistenți medicali, consilieri psihologi, infirmieri, menajeri, personal de întreținere, șoferi care îi transportă cu microbuze, asistenți de entertainment. Doamne, când mă gândesc la lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de nehotărârea și de lașitatea aliaților săi, papa s-a resemnat să ducă tratative. Încă din 21 mai, el a primit un sol al imperialilor. A urmat un alt emisar, două zile mai târziu, pentru o vizită scurtă. În timp ce urca rampa castelului, am auzit rostindu-i-se numele însoțit de câteva calificative foarte răuvoitoare. Este adevărat că era vorba despre unul dintre șefii familiei Colonna, văr al cardinalului Pompeo. Un preot florentin s-a pornit să-l ocărască, însă toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de foarte multă vreme: micuță, cochetă, ascunsă între plopi falnici, într-unul dintre cartierele Iașului în care ritmul construcției întrecea orice imaginație. Undeva, unde câțiva oameni destoinici au pus o fărâmă din sufletul lor și au reușit să facă o rampă de lansare către un viitor pe care, copii atunci, abia îndrăzneam să-l visăm. Până când am pășit eu însămi în clasă cu catalogul, la o oră de practică pedagogică, nu știam că una dintre calitățile unui profesor este aceea de
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Tocurile Martinei au mitraliat pe scări, după care au traversat holul. Am urmat-o fără să mă grăbesc. M-am simțit... mă rog, n-are nici un rost să neg - m-am simțit dureros de fericit. În timpul ultimelor șase rechemări la rampă, i-am spus Martinei ce problemă aveam și, într-un moment de veselă intimitate, m-a ajutat să-mi desfac brâul în prima budă care mi-a ieșit în cale. Pipiul era slab colorat și ireproșabil, nu de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și simplu, nimic altceva, încadrat cu o mare strictețe și simetrie, dar numai aer. Acum perspectiva a dispărut în ceață - fălci căzute cu respirația plină de fum. Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz. Edouard Manet era omul nostru în după-amiaza asta ploioasă. Primul lucru pe care l-a făcut el a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adevărat spectacol, plin de scene adevărate, reprezentația acestei artiste a patului. Există un timp de reflecție pentru tot ce e lipsit de simțire, timp de reflecție pentru toți cei care reflectează. Reflecția e cea care îl ține pe dansator la rampă, care o ține pe actriță în lumina reflectoarelor, jocul de oglindă al aplauzelor susținute. Acesta de aici e un spectacol privat, cel mai privat dintre toate spectacolele. — Eu vreau să stau deasupra. — Fie cum vrei tu. Trupul ei și contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până la sacii de gunoi de lângă ușa spartă. Ne-om întâlni noi într-o bună zi. Și-atunci... — Ne vom întâlni acum. Da. Acum. Am ieșit în silozul Sixth Avenue, Bulevardul Americanilor, unde zgârie-norii cu picioare ca niște bețe, așteptau pe rampele lor. Timpul și temperatura goneau pe deasupra lor. — Nouăzeci și nouă, spuse omul de la tarabă. — ’R-ai al dracu’. Am luat-o înainte și, clătinându-mă pe picioare, am simțit că inima îmi va lua foc și că eu mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]