5,027 matches
-
fost programată "pentru sfârșitul perioadei de privatizări", aceasta putând dura un an, doi, sau chiar mai mult, așa ca aș putea veni în concediu. La insistențele mele, mi s-a comunicat decizia de a-mi încheia misiunea și a mă reîntoarce în centrală. Apreciam că-mi făcusem datoria de șef de misiune în cei doi ani de mandat, că relațiile pe toate planurile și la toate nivelurile erau incomparabil mai bune față de cele găsite la sosire. Îmi ziceam că problemele cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ori mai mare decât Casa Albă din S.U.A. M-am dus, de asemenea, la Marele Zid Chinezesc, monument istoric unic în lume, construit în secolul al 15-lea pe o distanță de peste 2.400 de kilometri. De la București, m-am reîntors la post în capitala Indiei, New Delhi. De acolo, am urmărit, în continuare, situația din Vietnam și am avut satisfacția încheierii războiului vietnamez, reunificarea Vietnamului într-un singur stat și, implicit, încheierea calității mele de ambasador extraordinar și plenipotențiar în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
apoi Biserica Nașterii Mântuitorului. Însoțitorul oficial palestinian în acest loc sfânt era ministrul de externe al Autorității Naționale Palestiniene, Nabil Shaath, care mi-a mărturisit, confidențial că "este pentru prima oară când vizitez această biserică sfântă a creștinătății". Ne-am reîntors la hotelul din Ierusalim. Domnul ministru Adrian Severin a afirmat public: "Domnule ministru consilier, ați avut dreptate! Pentru a cunoaște un conflict, este bine să-i întâlnești și să-i asculți pe ambii parteneri!". La întâlnirea Delegației române, în după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
plată". Din câte știu eu, Partea libiană a achitat înainte de 1989 Părții române banii investiții de o întreprindere de stat românească pentru exploatarea și extracția de petrol din zona Ubari, din deșertul Libiei. La început de noiembrie 2001, m-am reîntors la Tripoli, urmând să sosească rapid acolo, la propunerea secretarului de stat în M.A.E., domnul Cristian Diaconescu, împreună cu o delegație română pentru comisia mixtă cu Libia, în sesiune pentru lichidarea arieratelor din cooperarea economică bilaterală. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
zâmbetul pe buzele a mii de orfani? Când vă purtați ca și când casele și pământurile de care vă bucurați ar fi ale voastre, când de fapt orice proprietate este a Celui-de-Sus și doar a Lui, vine de la El și se va reîntoarce tot la El atunci când El o va dori, după cum și noi înșine ne vom întoarce la El, neluând cu noi vreo altă comoară în afară de giulgiu și de faptele noastre bune? Bogăția, frați drept-credincioși, nu se măsoară după lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l desemna pe musulmanul locuind pe teritoriu creștin: „subjugat“, „mudajjan“, cuvânt deformat de castilieni în „mudejar“. În ciuda acestei denumiri dezonorante, mulți granadini șovăiau. Consfătuirea pe șoptite din patio-ul casei noastre din Albaicin - facă Domnul ca ea să ni se reîntoarcă! - era la fel ca mii de altele asemănătoare ținute în anul acela în oraș și dezbătând toate soarta comunității, ba uneori pe aceea a unui singur membru al acesteia. Astaghfirullah era și el de față de fiecare dată când putea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va porunci!“ Se agață de mânecile mele, iar mâinile lui încleștate de disperare spun cu totul altceva decât buzele. Un soldat din gardă vine să-i spună soldatului să nu-l deranjeze pe sfetnicul sultanului; bătrânul pleacă tânguindu-se. Mă reîntorc la cortul meu. Trebuia să plec câteva zile mai târziu spre Sousa să dau de urma lui Ahmed. Îl întâlnisem deja la începutul anului ca să-i transmit mesajul de pace al sultanului; de data asta, stăpânul din Fès voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am spus eu spontan. — Dumnezeu ne apără de toți sultanii! a întărit papa, cu un aer dintr-odată vesel. În ziua aceea, întrevederea n-a mers mai departe. Leon al X-lea a promis că mă va chema din nou. Reîntorcându-mă în celulă, am descoperit că fuseseră date directive noi în legătură cu mine: ușa mea n-avea să mai fie încuiată cu lacătul până la căderea nopții, iar eu puteam circula în voie prin incinta castelului. Când l-am revăzut pe papă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
12 septembrie 1514... în orașul Fano, sub egida Sanctității Sale papa Leon... Protectorul meu mă întrerupse cu glas tremurător și nesigur: — Cartea aceasta este cea dintâi în limba arabă care a fost vreodată tipărită într-o tipografie. Când te vei reîntoarce la ai tăi, s-o porți cu mare grijă asupra ta. În ochii săi, am văzut că știa că într-o bună zi aveam să plec. Părea atât de emoționat, că nu m-am putut împiedica să-mi las lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
socoteală de misiunea noastră papei. * * * Zoream spre Roma când viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
casă prin după-amiaza boțită, cotigindu-mi drumul printre frați și surori, întâlnindu-le ochii sau ratând întâlnirea, mă simt mai bine știind că totul e cât se poate de oficial. * — Șah, am spus. Selina mă privi indignată. Ochii ei străpungători se reîntoarseră la tablă. Oftă și făcu o mișcare lipsită de importanță cu nebunul ei negru. — Șah, am spus. — Ei, și ce? Asta înseamnă că regele tău e amenințat. Pot să-ți iau regele. — N-ai decât. Mai mult îmi dă bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privit prin cameră. Unul dintre tătici își vârî capul pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta. Unul dintre copii mă trase de poala hainei, de parcă ar fi vrut să-mi reîntoarcă atenția asupra doamnei din tronul ei de catifea. Aținându-mi privirea, Caduta își desfăcu volanele cămășii. Deschise agrafa care marca despărțitura din sutienul masiv. — Haide, John, spuse ea. M-am ridicat, am înaintat, am îngenuncheat. Îmi trase fața spre inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de băutură - Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă. Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte... în acest un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității lor mai mult sau mai puțin virtuale - din substanța celulozică a foii și din mintea care le-a generat, pentru a
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ecou are o serie de aplicații importante precum măsurarea adâncimii mărilor, descoperirea submarinelor în imersiune sau a unor bancuri de pește. Adâncimea mării se determină, de exemplu, măsurând timpul după care sunetul produs pe un vas la suprafața mării se reîntoarce sub formă de ecou în urma reflexiei pe fundul mării. În cazul în care distanta la peretele reflectător este mal mică decât distanța minimă pentru producerea ecoului, sunetul reflectat va sosi înainte de încetarea senzației auditive a sunetului direct, producând o prelungire
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându-l, pentru a-i oferi celui reîntors primul semn de bun venit. O’Toole a ridicat privirea, întunecat la față, și ochii i s-au mărit. — Bineînțeles că nu îmi vine să cred, zise el. Dar, pe de altă parte, câinele l-a plăcut întotdeauna. Cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prima povestire a volumului. Universul rural în care crește micuța, imaginea bucolică a satului tihnit vine parcă din alte timpuri, greu de imaginat pentru trăitorul modern cu mobil, internet și cu televiziune tridimensională. Și asta se întâmplă pentru că Adriana se reîntoarce la eul originar, la timpul copilăriei ei. În povestiri și povești, Adriana Neacșu merge pe linia prozei și poeziei de gen din literatura română, avându-i ca înaintași pe Agârbiceanu, Gârleanu, Arghezi, Farago etc. și completează astfel o serie de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a închis repede, flăcăul recăpătându-și pe deplin sănătatea. O conte Rinaldo! O rege Sacripant! La ce bun atâtea însușiri și atâta faimă? Ce-ați avut din marele voastre isprăvi? O mărite Agrican, nefericit rege!Dacă te-ai mai putea reîntoarce la viață, cum ai putea tu, oare îndura să te vezi prins de o femeie care se pleacă sub jugul Hymenului pentru un tânăr soldat de umilă obârșie? Iar tu, Ferrau și atâția alții care de atâtea ori v-ați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet este rupt de credință. De aceea, voi, legionarii de azi sau de mâine, de câte ori veți avea nevoie de a vă orienta în spiritul legionar, să vă reîntoarceți la aceste patru linii de început care stau la baza vieții noastre. Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veți putea cânta, să știți că este o boală care vă roade în adâncul ființei voastre sufletești sau că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai găsit țara pe care ai părăsit-o de atâta timp? — Lăsasem o Românie elegantă și bogată, avidă de cultură, oamenii erau politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș zice violentă, deoarece
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ceea, o zi, două, la mine . . . dar e greu cu Rim . . . Totuși i-am propus, dar m-a refuzat net: are unde găzdui. -- Bravo ei! râse Nory. A rezolvat și problema locuinței! Acum Mini, liniștită, sta frumos. Recunoștea străzile, casele, reîntoarsă în ciclul viu al Cetăței. II Când se coborî din trăsură la poarta casei Rim, Mini lunecă ușor Era un polei grozav. Mișcarea chemă de undeva din legământul amin-tirei pe alta la fel: o zi geroasă întocmai, ziua când sosise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
într-un tramvai, se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory. . . - Nu-i
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
obiectul principal al stărilor ei. Doru speriat chema mereu în ajutor pe Lina, care, în afară de valeriană și eter, nu putea lucru mare, deoarece predicele rămâneau fără de ecou. Un tratament de injecții neurotonice adusese totuși încetinirea acelor manifestări. Atunci Doru se reîntorsese la ocupațiile moșiei, care nu cunoscuseră niciodată atâta părăsire și se răzbunau. Avusese cu atât mai mult de lucru cu cât o serie de complicații se iviseră. Lina crezuse că totul, în sfârșit, merge bine. în adevăr, Lenora devenise chiar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora se culcase complet pe perini și părea obosită cu pleoape ușor vinete, închise. Lina era înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în dimensiuni precise, ar fi clădit pentru fiecare ființă domuri colosale. Unde încăpea oare, acolo, în acel nedefinit al simțirei, nu numai mulțimea senzațiilor prezente, dar încă în depozite uriașe, amintirea vie a tuturor senzațiilor petrecute, care se puteau uneori reîntoarce cu impresia precisă de adineaori? Mini, privind cu melancolie averea imobiliară, care defila de-a lungul bulevardului pe două rânduri, subt ochii ei de locatară instabilă, se consola la ideea palatului aceluia pe care îl purta în ea. Cum gândurile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]