1,916 matches
-
maioresciene nu a fost dublată de un gest similar aplicabil legatului ideologic al cercului junimist. Din acest punct de vedere, paginile de față au avut ca obiectiv reconsiderarea imaginarului politic junimist prin depășirea tradiționalei opoziții, de sorginte lovinesciană, dintre forțele „reacționare“ și cele „progresiste“. Istoria intelectuală a Junimii poate fi gândită excluzând recursul la stigmatul aplicat gândirii conservatoare occidentale și autohtone. Conservatorismul nu poate fi redus la o ideologie destinată apărării claselor aristocrației. El este, iar junimismul nu face excepție, o
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lui Lovinescu acelor forțe care își află inspirația în energia creatoare și revoluționară a muntenilor. Contrastul dintre cele două lecturi ale modernizării este responsabil pentru misiunea Moldovei de a fi, cel puțin până la un punct, spațiul prin excelență al moderației „reacționare“. Absența unei autentice mișcări revoluționare în Moldova la 1848 confirmă, în lectura lovinesciană, defazajul de sensibilitate. Junimismul face parte din acest trunchi al moldovenismului intelectual și temperamental. Spre a relua formula memorabilă a lui Virgil Nemoianu, junimismul ține de această
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
footnote> În definitiv, în această formă radicalizată ideologic și influențată de lectura teleologică marxistă, receptarea junimismului din anii de după 1964 duce mai departe sugestiile de lectură ale primului E. Lovinescu, cel din Istoria civilizației române moderne. Plasând junimismul în tabăra „reacționară“, E. Lovinescu deschidea o linie de interpretare extrem de influentă în posteritate. În pofida meritului istoric deținut de junimism în materia descurajării mediocrităților, acesta rămânea, fundamen tal, parte din trunchiul „reacțiunii“. Critica junimistă se situează, sar putea spune, contra sensului progresului istoric
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
așa cum lau gândit corifeii Junimii. Adică drept un traseu al moderației, echilibrului și compromisului inteligent dintre inovație și conservare. Un traseu liberal-conservator, menit să faciliteze, pe durată lungă, întâlnirea fecundă dintre fondul național și principiile civilizației occidentale. Nimic „ruginit“, nimic „reacționar“ în acest apel la organicitatea și soliditatea construcției sociale. Dimpotrivă - doar încrederea în capacitatea aranjamentelor politice de a genera o ordine a libertății și a decenței. Liberalism și conservatorism Ceea ce ia frapat pe contemporani, la nivelul educației intelectuale junimiste, este
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Ceea ce ia frapat pe contemporani, la nivelul educației intelectuale junimiste, este preeminența unor surse și modele prea puțin familiare epocii. Germania și Anglia păreau să domine ca repere culturale, în vreme ce Franța propunea, odată cu junimiștii, un tip de abordare mai degrabă „reacționară“. Este suficient să evocăm lecturile din Tocqueville, din L’ancien régim et la révolution, spre a înțelege distanța carei separă pe junimiști de cei care vedeau în Franța un motor al revoluției europene. Rezervele junimiste față de anul 1848, rezerve care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
junimiste față de anul 1848, rezerve care stau la originea propriei lor repoziționări, sunt consecința naturală a rezervelor pe care Maiorescu ori Carp le au în raport cu evenimentul fondator de la 1789. Ar fi însă eronat să atribuim acestei viziuni junimiste epitetul de „reacționar“. Ea este, indiscutabil, conservatoare, perfect sincronă cu un tip de experiență ideologică pe care o putem corela cu un cu rent al conservatorismului moderat.Acestui liberalism conservator, spre a recurge la sintagma lui Sanford Lakoff, i se datorează explorarea unei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Guizot se remarcă, așa cum notează Aurelian Crăiuțu, prin acest aliaj complex de adaptare pragmatică și opoziție inflexibilă față de socialism, spre exemplu. Schimbând cei de schimbat, remarcile lui Crăiuțu în marginea „doctrinarilor“ sunt aplicabile și canonului politic junimist. Fără a fi reacționare, ideile politice ale „Doctrinarilor“ sau pronunțat cu fermitate împotriva spiritului revoluționar în toate manifestările sale. Ca atare, moderația lui Guizot sa întemeiat pe o sofisticată combinație de pragmatism și reformism, care, la rândul lor, erau rezultatul unei profunde cunoașteri a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
precedentul european și îndatorat unui imaginar ideologic occidental, liberal conservatorismul junimist este chemat să acționeze, după 1866, întrun spațiu românesc în economia căruia terminologia și conceptele sunt utilizate într-o manieră înșelătoare. Definiți de adversarii din epocă drept „conservatori“ și „reacționari“, junimiștii sunt parte a războiului imagologic carei opune, în decadele de după 1848, pe liberalii radicali celorlalte familii politice. În cele din urmă, o aproximare corectă a semnificației juni mismului nu poate fi realizată în absența clarificării relației dintre liberalismul conservator
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
un reper evocat cu venerație de două spi rite care se consideră agenți ai progresului intelectual temperat de rațiune. Ca microcosm intelectual, Junimea cuprinde și o a doua ramură a reflecției conservatoare, ramură care privilegiază instituția tradiției. Mai degrabă nostalgic reacționară decât lucid sceptică, această direcție conservatoare își are reprezentanții în două voci aparent separate de educație și poziție socială - Theodor Rosetti și Mihai Eminescu. Dincolo de traiectoriile radical divergente, traiectorii ce înseamnă, în cazul pri mului, cum notează E. Lovinescu, abandonarea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
egalitate socială la care visează spiritele progresiste. Schițată în urmă cu trei decenii, alternativa lui Carp - creșterea organică a unei stări de mijloc ru rale, facilitată de o lege a primogeniturii și de vânzarea loturilor către țărani - este impopulară și „reacționară“ în anul de grație 1914. Insistența cu care elita politică liberală își formulează pledoaria pentru expropriere duce la conturarea, pentru a câta oară?, a unei perspective liberal conservatoare junimiste. În cele din urmă, iar acesta este unul dintre pilonii reflecției
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Stat pentru Literatură și Artă și care are ca autori pe deja amintitul I. Vitner și pe O. Crohmălniceanu. în cel de-al doilea volum al lucrării (p. 19) se fac referiri la fondatorii „Junimii” („adepți înfocați ai filosofiei idealiste, reacționare, prusace”), la scopurile societății („Junimea urmărea eliminarea tradițiilor progresiste din cultura română”), la periodicul ei („prin revista Convorbiri literare [...] este răspândită teoria reacționară a artei pentru artă, care propovăduia izolarea artistului de popor, crearea unei arte senine, impersonale, menită să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doilea volum al lucrării (p. 19) se fac referiri la fondatorii „Junimii” („adepți înfocați ai filosofiei idealiste, reacționare, prusace”), la scopurile societății („Junimea urmărea eliminarea tradițiilor progresiste din cultura română”), la periodicul ei („prin revista Convorbiri literare [...] este răspândită teoria reacționară a artei pentru artă, care propovăduia izolarea artistului de popor, crearea unei arte senine, impersonale, menită să consolideze bazele orânduirii exploatatoare a capitalismului, să adoarmă conștiința de luptă a poporului”). într-unul din cele mai grosiere și mai pline de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și al obscurantismului [...], vrednic precursor al fascismului”. Maiorescu a luptat “împotriva răspândirii culturii în mase [...], s-a opus răspândirii științei în popor [...], a atacat și depreciat critica literară aflată sub influența democraților ruși [...], a fost unul dintre cei mai tipici reacționari pătrunși de ură față de popor [...]. Atacând arta cu conținut ideologic și politic, batjocorind creația însuflețită de patriotism și sete de luptă socială, dar ridicând în slavă arta găunoasă, arta-narcotic a formei fără conținut, Maiorescu a servit cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sorții, peste ani, în 1982, autoarea și-a luat ea adio de la România comunistă, alegând libertatea oferită de Franța. Pentru că veni vorba de N. Tertulian (n. 1929), nu putem să nu amintim un articol des citat în bibliografiile comuniste („Caracterul reacționar al teoriei «autonomiei esteticului». I. Ideile estetice ale lui T. Maiorescu”), apărut în Viața românească (nr. 2, 1956, pp. 215-237), revistă a cărei secție de critică, istorie și teorie literară era condusă de acest tânăr absolvent de facultate, ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Scriitorilor din iunie 1956, este atacat, de către Paul Georgescu, Perpessicius pentru că T. Maiorescu fusese citat fără a fi criticat, fiind astfel reabilitat „pe furiș”. Paul Georgescu susținea că este necesar „să se combată mai departe tendința liberalistă, necritică față de estetica reacționară a lui Maiorescu”. De altfel, între problemele pe care partidul nu le dorea discutate la Congresul Uniunii Scriitorilor din 1956 se număra și reabilitarea lui T. Maiorescu. I. Negoițescu a fost și el criticat pentru că îl elogiase pe Maiorescu. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
guvernului [...] cu prilejul semicentenarului morții sale”. Precaut, folosește, mai corect spus strecoară, o serie de fraze-șablon, des întâlnite până atunci, precum și citate din Gorki, Engels (amintit de mai multe ori), Marx: „Din punct de vedere politic, Maiorescu a fost un reacționar inveterat, fruntaș al partidului conservator [...]. înainte de toate trebuie să aplicăm principiul marxist, care cere ca persoana studiată să fie privită în funcție de epoca în care s-a ivit și activat [...] lupta partidelor care se îmbulzeau la cârma țării și care - adăugăm
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ale limbajului de lemn, având în vedere faptul că P. Georgescu fusese un admirator din convingere al regimului: „Aici greșeala lui Maiorescu e profundă, iar poziția lui e net retrogradă [...]. Dar cultura unui popor se dezvoltă prin instituții, iar guvernele reacționare împiedică tocmai formarea acestora [...]. E o aberație ce tinde să justifice la infinit dominația claselor stăpânitoare [...]. în politica sa culturală, T. Maiorescu nu a fost un reacționar - deși cu câteva ieșiri retrograde -, ci un progresist timorat, reticent”. Abilitatea sa reiese
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
e net retrogradă [...]. Dar cultura unui popor se dezvoltă prin instituții, iar guvernele reacționare împiedică tocmai formarea acestora [...]. E o aberație ce tinde să justifice la infinit dominația claselor stăpânitoare [...]. în politica sa culturală, T. Maiorescu nu a fost un reacționar - deși cu câteva ieșiri retrograde -, ci un progresist timorat, reticent”. Abilitatea sa reiese din faptul că și-a cantonat intervenția pe critica literară a junimistului („Dar, spuneam, nu ne ocupăm aici de ideologia politică a lui Maiorescu - au făcut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
literară. Este posibil să fi fost dat la tipar înainte de a fi receptate ecourile reabilitării. Un indiciu l-ar putea constitui dezbaterile privind macheta volumului IV, încheiate încă din 1961. Limbajul referitor la „Junimea” nu este foarte violent, însă cuvântul „reacționar” este folosit în exces: „Expresia organizată a idealiștilor reacționari a constituit-o asociația Junimea [...]. Linia generală a Junimii [a fost] determinată de conducerea reacționară [...]. Așa zisa lor imparțialitate acoperea atitudinea reacționară împotriva inovațiilor democratice pe care le cerea însuși progresul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
înainte de a fi receptate ecourile reabilitării. Un indiciu l-ar putea constitui dezbaterile privind macheta volumului IV, încheiate încă din 1961. Limbajul referitor la „Junimea” nu este foarte violent, însă cuvântul „reacționar” este folosit în exces: „Expresia organizată a idealiștilor reacționari a constituit-o asociația Junimea [...]. Linia generală a Junimii [a fost] determinată de conducerea reacționară [...]. Așa zisa lor imparțialitate acoperea atitudinea reacționară împotriva inovațiilor democratice pe care le cerea însuși progresul economic”. în schimb, despre Maiorescu se vorbește în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
volumului IV, încheiate încă din 1961. Limbajul referitor la „Junimea” nu este foarte violent, însă cuvântul „reacționar” este folosit în exces: „Expresia organizată a idealiștilor reacționari a constituit-o asociația Junimea [...]. Linia generală a Junimii [a fost] determinată de conducerea reacționară [...]. Așa zisa lor imparțialitate acoperea atitudinea reacționară împotriva inovațiilor democratice pe care le cerea însuși progresul economic”. în schimb, despre Maiorescu se vorbește în termeni apropiați de cei ai lui Savin Bratu, unii speculând că acesta ar putea fi autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
referitor la „Junimea” nu este foarte violent, însă cuvântul „reacționar” este folosit în exces: „Expresia organizată a idealiștilor reacționari a constituit-o asociația Junimea [...]. Linia generală a Junimii [a fost] determinată de conducerea reacționară [...]. Așa zisa lor imparțialitate acoperea atitudinea reacționară împotriva inovațiilor democratice pe care le cerea însuși progresul economic”. în schimb, despre Maiorescu se vorbește în termeni apropiați de cei ai lui Savin Bratu, unii speculând că acesta ar putea fi autorul sau inspiratorul articolului din sinteză. Astfel, T.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
termeni apropiați de cei ai lui Savin Bratu, unii speculând că acesta ar putea fi autorul sau inspiratorul articolului din sinteză. Astfel, T. Maiorescu „a urât socialismul și a susținut necesitatea reprimării răscoalelor țărănești din 1907 [...]. Bolliac a demascat semnificația reacționară a doctrinei estetice maioresciene chiar de la apariția revistei Convorbiri literare [...], însuși Xenopol va înfiera cosmopolitismul ideologic al lui Maiorescu”. Tratatul de filosofie apărut în același an (Istoria gândirii sociale și filosofice în România, Academia R.P.R., București, 1964) nu se ridică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
neacceptând intruziuni în domeniul său de specialitate. Lui T. Maiorescu îi sunt consacrate câteva pagini (pp. 235-238). Astfel, liderul junimist a susținut și răspândit „teze dăunătoare”, dar „clasa muncitoare nu numai că nu s-a lăsat influențată de aceste teorii reacționare, ci le-a dat o replică puternică”. Maiorescu este văzut ca „ideolog al unei pactizări între moșierime și burghezie” și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deceniu mai devreme, pentru că nici articolele mai iconoclaste ale lui Al. George nu au putut dărâma un mit. în schimb, în Istoria literaturii moldovenești, apărută în același an cu monografia lui Al. Dobrescu, la Chișinău, „Junimea” era considerată o asociație reacționară, iar T. Maiorescu un despot literar. în 1990, când se împlineau 150 de ani de la nașterea lui T. Maiorescu, prioritățile românilor erau altele, criticului fiindu-i dedicate de zece ori mai puține articole decât în 1980 (D.G. Burlacu). Timpurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]