1,936 matches
-
lei pe 16 septembrie 2003, după care a câștigat o licitație organizată de Ministerul Culturii pentru lucrări în valoare de 4,1 miliarde lei. Donezi și câștigi pare a fi deviza PSD. La 1 iunie 2004 a expirat termenul pentru reactualizarea declarațiilor de avere. Ziariștii așteptau cu nerăbdare apariția pe Internet a declarației lui Adrian Năstase. În realitate, Năstase își poate etala bunurile fără teamă de penalizare, întrucât majoritatea acestora este acoperită de soția sa Dana, moștenitoarea unei averi importante de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
și simbol. Este o transcendere a Ťrealitățiiť într-o realitate imposibil de redat în limbajul uman/polar: ŤDumnezeu creează lumea și toate lucrurile într-un Acum prezentť, spune Meister Eckhart" (p. 59). Dacă prima secțiune a volumului curpinde eseuri de reactualizare a misticii creștine, în cea de-a doua sunt puse sub lupă câteva dintre tarele specifice lumii contemporane. Autorul deplânge violența promovată prin televiziune, corupția generalizată, metodele de manipulare utilizate de politicieni și mass-media, retorica patriotardă. Dacă multe dintre aceste
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
marginalizați. Recuperări nu întotdeauna cu spirit critic, supralicitări, mitizări contemporane. Prin consecință, neomodernismul "șaizecist" este și mai bricolat decât modernismul interbelic pe care îl recuperează masiv și ostentativ, fără nici o anxietate a multiplelor, divergentelor influențe. Când totalitarismul sucombă și pericolul reactualizării lui este îndepărtat, cu totul abstract (situația din prezent), ironia și autoironia, critica și autocritica, persiflarea, deriziunea au feu vert. N-aș vrea să verific cu tot dinadinsul valabilitatea acestei foi de parcurs, așteptând o altă epocă de gheață, cu
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
cazul problematizării, accentul se pune pe declanșarea și crearea de situații de învățare și cunoaștere, în cazul descoperirii accentul cade pe găsirea de soluții. Deosebirea dintre ele stă și la baza definirii învățării prin descoperire ca „metoda care constă în reactualizarea experienței și a capacităților individuale în vederea aplicării asupra unor noi situații-problemă, prin explorarea diverselor alternative și găsirea soluțiilor”. În funcție de relația care se stabilește între profesor și elev, se pot delimita două feluri de descoperire: descoperirea independentă (elevul este actorul principal
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
anticonformistă „cu veleități de cruciadă artistică”, ce atinge uneori iraționalul. Se impune, astfel, teatrul de avangardă, supunându-se acelorași reguli, sau, mai bine, aceleiași lipse de reguli, ca și celelalte genuri. Regizorii își iau libertăți tulburătoare, sub pretextul reîntineririi și reactualizării clasicilor, încât la Londra Hamlet se joacă în haine de stradă și cu muzică de jazz. Este un teatru creativ, descătușat, improvizat, frenetic, luând forma expresionismului, a suprarealismului, a existențialismului. Acum „teatrul este al actorului, el e regele scenei”, așa cum
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
și, mai mult, ipotezele tacite pe baza cărora realizăm aceste judecăți. În planul cunoașterii explicite, există o literatură bogată privind societatea cunoașterii. Uniunea Europeană a elaborat și a făcut public, numeroase documente teoretice. „Strategia Lisabona 2000” este publicată, la fel și reactualizările sale, prin diverse documente oficiale și studii de popularizare. Dar atât timp cât această cunoaștere rămâne externalizată, nu a devenit cunoaștere internalizată, însușită de oameni, toată bogăția de idei, principii de acțiune, experiențe rămâne în afara vieții sociale. Mai întâi, se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
116). Acest sistem de repartiție a pământului încurajează așadar căsătoriile și întemeierea de familii numeroase. Numărul de tiaglo-uri variază în timp, în raport direct cu numărul de căsătorii, fapt ce implică efectuarea periodică de recensăminte (numite în Rusia revizii), în vederea reactualizării datelor de pe teren. Haxthausen notează faptul că de la Petru I și până în momentul călătoriei sale în Rusia (deci în decurs de 130 de ani) au avut loc opt asemenea recensăminte. La fiecare nouă revizie pământul este redistribuit în funcție de numărul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
observat din preajma orașului Tg. Frumos. Aceste elemente trebuie să aparțină atât temei ce urmează a fi învățată, cât și celor parcurse anterior, pentru a fi recunoscute de elevi în scopul consolidării reprezentărilor și noțiunilor studiate. Obiectivele urmărite au în vedere: reactualizarea informațiilor despre formele de relief (dealuri, lunci); reactualizarea cunoștințelor despre elementele componente ale unui bazin hidrografic (izvor, cursul râului, afluent, confluență, gură de vărsare); realizarea de măsurători simple privind râul Bahlueț (adâncime, lațime, viteză de scurgere); argumentarea importanței apelor curgătoare
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
să aparțină atât temei ce urmează a fi învățată, cât și celor parcurse anterior, pentru a fi recunoscute de elevi în scopul consolidării reprezentărilor și noțiunilor studiate. Obiectivele urmărite au în vedere: reactualizarea informațiilor despre formele de relief (dealuri, lunci); reactualizarea cunoștințelor despre elementele componente ale unui bazin hidrografic (izvor, cursul râului, afluent, confluență, gură de vărsare); realizarea de măsurători simple privind râul Bahlueț (adâncime, lațime, viteză de scurgere); argumentarea importanței apelor curgătoare. În etapa de documentare vor fi antrenați și
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
PREFAță Lucrarea “Rase autohtone de ovine și caprine”, elaborată de Conf. univ. dr. Constantin Pascal, poate fi considerată una de referință deoarece răspunde unor deziderate actuale, cel puțin din două considerente: reactualizarea performanțelor productive în raport de gradul de ameliorare a raselor; caracterizarea morfoproductivă a unor noi populații de ovine, cu perspective de formare a unor rase locale noi. Strădaniile autorului s-au finalizat în elaborarea unei lucrări de mare extindere, reprezentând
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
și cinstirea eroilor căzuți pentru libertate, cinste și demnitate; reconstrucția bisericilor demolate de dictatură; construirea de noi biserici acolo unde se face simțită nevoia; catehizarea tinerilor și adulților. (Nota redacției: nu în formă obligatorie, ci potrivit liberei opțiuni a fiecăruia); reactualizarea operei de caritate a bisericii în spitale, azile de bătrâni, închisori; identificarea lucrării misionare și culturale a Bisericii, în cadrul noii societăți libere și pluraliste; reforma învățământului teologic; reînviorarea vieții parohiilor și mănăstirilor; reînnoriea activității ecumenice a Bisericii; promovarea reconcilierii între
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
În spatele fantomei lui Banquo se profilează umbra amenințătoare a regelui asasinat. Tragedia shakesperiană înscrie astfel istoria în bezna unei nopți în care morții pot apărea în orice clipă, la fel ca anticele fantome. S-ar părea că asistăm la o reactualizare a străvechii viziuni nocturne asupra istoriei: să nu uităm că Iuliu Cezar și Hamlet sunt piese scrise în aceeași perioadă. Leșul însângerat al lui Cezar își arată rănile căscate ca niște guri mute, în locul cărora va vorbi Antoniu, evocând spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, în care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât în Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt în exclusivitate femei. De altfel, în ultima parte a studiului ne vom ocupa și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe dinăuntru, căci pieptul adăpostește deopotrivă și inima, centrul și organul iubirii. Tot el oferă și soluția vindecării prin explorarea subconștientului, eliberarea prin analiză. Analiza poate declanșa un proces invers, alchimic, de metamorfozare a bolii înapoi în recunoaștere, acceptare, eliberare, reactualizarea și demascarea sentimentului. Când nu mai poate fi însoțită de speranță, iubirea se concretizează sub forma obsesiei, psihozei și a depresiei; atunci survine și instalarea bolii. Ea se alimentează ca o căpușă, ca o tumoră, din acest surplus încrâncenat, neeliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Distingem încă de la început o deosebire esențială între aceste două calități ale timpului: prin natura sa, Timpul sacru este reversibil, în sensul că este de fapt un Timp mitic primordial readus în prezent. Orice sărbătoare religioasă, orice Timp liturgic înseamnă reactualizarea unui eveniment sacru care a avut loc într-un trecut mitic, "la începutul începuturilor". Participarea religioasă la o sărbătoare implică ieșirea din durata temporală "obișnuită" și reintegrarea în Timpul mitic actualizat de acea sărbătoare. Timpul sacru este deci mereu recuperabil și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și care pusese capăt Haosului prin victoria finală a zeului. Marduk făurise Cosmosul din trupul ciopârțit al lui Tiamat, iar pe om din sângele demonului Kingu, principalul aliat al lui Tiamat. Că această comemorare a Creației este într-adevăr o reactualizare a actului cosmogonic ne-o dovedesc atât ritualurile, cât și formulele rostite în cursul ceremoniei. Lupta dintre Tiamat și Marduk era redată printr-o confruntare între două grupuri de personaje; regăsim același ceremonial la hitiți, tot în cadrul scenariului dramatic prilejuit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la Cosmos, actualizând cosmogonia. Evenimentul mitic redevenea prezent. "Să-l învingă mereu pe Tiamat și să-i grăbească sfîrșitul!", striga conducătorul ceremonialului. Lupta, victoria și Creația aveau loc chiar în această clipă, hic et nunc. Deoarece Anul Nou este o reactualizare a cosmogoniei, el implică reluarea Timpului de la începuturile sale, adică refacerea Timpului primordial, a Timpului "pur", cel care exista în momentul Creației. Anul Nou era așadar un prilej pentru "curățirea" de păcate și alungarea demonilor sau măcar a unui țap
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fiind Timpul originii, clipa desăvârșită în care s-a făurit o realitate și în care această realitate s-a manifestat pe deplin, pentru prima oară, omul se va strădui periodic că ajungă din nou în acest Timp originar. Pe această reactualizare rituală a lui illud tempus al primei epifanii a unei realități se bazează toate calendarele sacre: sărbătoarea nu este "comemorarea" unui eveniment mitic (și deci religios), ci reactualizarea acestuia. Timpul originii este prin excelență Timpul cosmogoniei, clipa în care a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
strădui periodic că ajungă din nou în acest Timp originar. Pe această reactualizare rituală a lui illud tempus al primei epifanii a unei realități se bazează toate calendarele sacre: sărbătoarea nu este "comemorarea" unui eveniment mitic (și deci religios), ci reactualizarea acestuia. Timpul originii este prin excelență Timpul cosmogoniei, clipa în care a apărut realitatea cea mai cuprinzătoare, adică Lumea. Cum am putut vedea în capitolul precedent, cosmogonia slujește așadar drept model exemplar pentru orice "creație", orice fel de "facere". Din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de război, dar și în ceasul morții ori pentru stimularea inspirației poetice.5 Mitul cosmogonic este, așadar, pentru polinezieni modelul arhetipal al tuturor "creațiilor", oricare ar fi planul desfășurării lor: biologic, psihologic, spiritual. Deoarece recitarea rituală a mitului cosmogonic implică reactualizarea acestui eveniment primordial, cel pentru care este recitat mitul este proiectat în chip magic la "începuturile Lumii" și devine contemporan cu cosmogonia. Acesta se întoarce la Timpul originii, în scopul terapeutic de a-și relua existența de la capăt, de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acest motiv, omul se străduiește să-l reactualizeze periodic, cu ajutorul unor ritualuri adecvate. Însă "prima manifestare" a unei realități echivalează cu crearea sa de către Ființe divine sau semi-divine: regăsirea Timpului originii implică așadar repetarea rituală a actului creator al zeilor. Reactualizarea periodică a actelor creatoare înfăptuite de către Ființele divine in illo tempore alcătuiește calendarul sacru, totalitatea sărbătorilor. O sărbătoare se desfășoară întotdeauna în Timpul originii. Și tocmai regăsirea acestui Timp originar, sacru, deosebește comportamentul uman din timpul sărbătorii de cel de dinainte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceea ce face omul are un model transuman; chiar și în afara Timpului "festiv", gesturile sale urmează modelele exemplare hotărâte de zei și de Strămoșii mitici. Această imitație poate însă deveni din ce în ce mai puțin corectă; modelul riscă să fie deformat sau chiar uitat. Reactualizările periodice ale gesturilor divine, sărbătorile religioase au drept scop să-i învețe pe oameni modelele sacre. Repararea rituală a bărcilor sau cultivarea rituală a plantelor (yam, de pildă) nu mai seamănă cu aceleași munci desfășurate în afara perioadelor sacre. Ele sânt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pomenite în formulele magice ale indienilor karuk."12 Această repetare fidelă a modelelor divine are un dublu rezultat: pe de o parte, imitîndu-i pe zei, omul se menține în sacru și, prin urmare, în realitate; pe de altă parte, datorită reactualizării neîntrerupte a gesturilor divine exemplare, lumea este sanctificată. Comportarea religioasă a oamenilor contribuie la menținerea sfințeniei lumii. Reactualizarea miturilor Se cuvine să amintim aici că omul religios își asumă o umanitate al cărei model este transuman, transcendent. El nu se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe de o parte, imitîndu-i pe zei, omul se menține în sacru și, prin urmare, în realitate; pe de altă parte, datorită reactualizării neîntrerupte a gesturilor divine exemplare, lumea este sanctificată. Comportarea religioasă a oamenilor contribuie la menținerea sfințeniei lumii. Reactualizarea miturilor Se cuvine să amintim aici că omul religios își asumă o umanitate al cărei model este transuman, transcendent. El nu se recunoaște ca fiind cu adevărat om decât în măsura în care imită zeii, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici. Altfel spus, omul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este chiar folosit ca mijloc ritual de vindecare. Devenind din nou, în chip simbolic, contemporan cu Creația, omul se întoarce la preaplinul primordial. Bolnavul se vindecă pentru că ia viața de la capăt, cu o încărcătură de energie intactă. Sărbătoarea religioasă este reactualizarea unui eveniment primordial, a unei "întîmplări sacre", ai cărei actori sânt zeii sau Ființele semidivine. Or, "întîmplarea sacră" este povestită în mituri. Prin urmare, cei ce iau parte la sărbătoare devin contemporani cu zeii și cu Ființele semidivine, trăind în Timpul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]