2,445 matches
-
de Ștefan Stambolov. Principele Alexandru avea convingeri conservatoare și s-a opus la început politicii guvernului Stambolov, dar, odată cu trecerea timpului, a ajuns să accepte aceste politici. Principele Alexandru a sprijinit incorporarea Rumeliei Răsăritene, care a avut loc după o rebeliune din septembrie 1885. Marile puteri europene erau prea ocupate cu luptele dintre ele pentru a mai interveni în acel moment în conflictul bulgaro-turc. La scurtă vreme după acest eveniment a izbucnit un război sârbo-bulgar. Bulgarii și-au aparat cu succes
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
Situația era complicată de pretențiile teritoriale ale Greciei și Șerbiei asupra aceleiași Macedonii otomane. Neînțelegerile cu privire la Macedonia au dus la conflicte între părțile interesate, care au culminat cu luptele din timpul primului război mondial. În 1903 a avut loc o rebeliune a bulgarilor din Macedonia otomană care a dus țările din regine până în pragul războiului. În 1908, Ferdinand I s-a folosit de luptele dintre marile puteri pentru a proclama independența țării, transformarea principatului în regat și a titlului monarhului din
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
dată el însuși sfetnicii și căpitanii. În decembrie al aceluiaș an a fost transferat în Poitou, de această dată fără o veritabilă putere de decizie. În februarie 1440, după o întrevedere cu Jean d'Alençon, s-a alăturat Pragueriei, o rebeliune a marilor seniori nemultumiți, printre care se numărau și mareșalul de la Fayette și Georges de la Tremoille. Această acțiune a delfinului, pornită din Niort, se explica prin frustrarea cauzată de privarea de responsabilităti în care l-a menținut tatăl său după ce
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
capitol se desfășoară la 50 de ani după evenimentele din primul. Terminus se confruntă cu prima dintre Crizele Seldon (crize a căror apariție a fost prevăzută de către Hari Seldon). Neavând resurse minerale proprii Terminus se regăsește fără furnizori externi din cauza rebeliunii planetei învecinate împotriva imperiului și autodeclararea independenței acesteia. Terminus este prinsă într-o luptă pentru putere în care se confruntă patru sisteme planetare ce consideră poziția sa ca având o importanță strategică. Enciclopediștii ce formează acum Fundația Enciclopedia Galactica, oameni
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
din urmă, Roman a fost grațiat de Evdochia, care l-a cinstit și cu rangul de magistru și de stratelat ("generalissim")ceva mai târziu, în ziua de Crăciun al anului 1067. Hotărârea de grațierea fost determinată de faptul că scopul rebeliunii lui Roman Diogenes nu era egoist, căci el dorea să scape de rele împărăția căzută într-o jalnică stare. Se pare că și frumusețea deosebită a acuzatului a înfluențat hotărârea împărătesei. Între grațiere și investirea cu amintitele titluri, Roman Diogenes
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. A fost înființat un Soviet Țărănesc de Deputați care a distribuit 600 ha de teren al statului către țăranii săraci și cu puțin pământ. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șichirlichitai a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de români, ruși
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
dictator militar. Pentru serviciile aduse, comandantul brigăzii, colonelul Liahov, a fost numit guvernator militar al Teheranului. Preluarea prin forță a puterii în stat nu a asigura lui Muhammad și liniștea pe care și-ar fi dorit-o. A izbucnit o rebeliune, iar forțele insurgente venite din Azerbaidjan, aflate sub conducerea armenilor Sattar Khan și Yeprem Khan, au preluat controlul asupra capitalei, iar Muhammad Ali Shah a fost obligat să abdice. Brigada cazacilor persani nu a reușit în acest caz să apere
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
controlul britanico-iranian și epurată de influențele ruse. După încheierea războiului, Persia era o țară devastată, iar diferite în regiuni ale țării izbucniseră mișcări separatiste. Pentru a recâștiga controlul asupra teritoriului național, monarhul iranian a dat ordin Brigăzii cazacilor să înăbușe rebeliunea din Azadistan și să ocupe Tabrizul. Dacă în acest caz forțele guvernamentale au reușit să pună capăt mișcării insurgente, ele nu au mai înregistrat același succes în încercare de înăbușire a altei rebeliuni, cea a etnicilor rachnavi (janglis). Reza Khan
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
a dat ordin Brigăzii cazacilor să înăbușe rebeliunea din Azadistan și să ocupe Tabrizul. Dacă în acest caz forțele guvernamentale au reușit să pună capăt mișcării insurgente, ele nu au mai înregistrat același succes în încercare de înăbușire a altei rebeliuni, cea a etnicilor rachnavi (janglis). Reza Khan, unul dintre ofițerii Brigăzii cazacilor persani, s-a folosit de starea grea a țării pentru cucerirea puterii, vrând să apară în ochii iranienilor drept salvatorul țării din haosul în care se afunda. Reza
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Broasca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o
Broasca, Ismail () [Corola-website/Science/318384_a_319713]
-
constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Necrasovca-Veche a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni. La recensământul din
Necrasovca-Veche, Ismail () [Corola-website/Science/318383_a_319712]
-
constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sofian-Trubaiovca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, populația era formată din ucraineni și ruși, în proporții
Sofian-Trubaiovca, Ismail () [Corola-website/Science/318393_a_319722]
-
constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Hasan-Aspaga a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Câșlița-Dunăre a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și o
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
român, în special de reforma agrară din 1921. Situația țăranilor se agravase ca urmare a secetei din vara anului 1924, care a cauzat foamete în sudul Basarabiei. În vara anului 1924 au avut loc primele acțiuni de pregătire a declanșării rebeliunii. La 2 iunie 1924, un grup de oameni înarmați a încercat să traverseze Nistrul într-o luntre și să debarce pe malul drept. Grănicerii români a somat grupul să se oprească, dar intrușii au deschis focul. În apărarea celor care
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
localitatea nu mai aparținea României. El le-a comunicat sătenilor că Armata Roșie a intrat în Basarabia pentru a alunga armatele române și le-a cerut să se înarmeze și să lupte contra trupelor române. Pentru a arăta că sprijină rebeliunea, în zilele de 15, 16 și 17 septembrie, artileria sovietică din Ovidiopol, pe malul stâng al Nistrului, efectua manevre militare de tragere. În acea seară, bande de agitatori bolșevici de câte 20-30 de persoane au preluat conducerea și în satele
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
sudul Basarabiei, intimidând restul populației. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Numărul persoanelor răsculate s-a ridicat la 4.000-6.000 de persoane. Răsculații proveneau din etniile ucraineană, rusă, bulgară, găgăuză etc. Rebeliunea nu a fost susținută de țăranii români (moldoveni) din Basarabia și nici de germanii basarabeni. Comandantul român al postului de jandarmi din Achmanghit a reușit să fugă în satul Sărata, unde a strâns un grup de 40 de voluntari de
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
voluntari de etnie germană. În dimineața zilei de 16, voluntarii au deschis focul asupra rebelilor conduși de Ivan Bejan și au luptat câteva ore până când comuniștii au auzit că se apropia armata și s-au retras spre Tatarbunar . Pentru înăbușirea rebeliunii, guvernul României a trimis trupe de artilerie din Corpul III al Armatei Române și o unitate de marină. Primele unități militare de la Cetatea Albă au ajuns în zonă în seara zilei de 16 septembrie 1924 și s-au luptat cu
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
Thomas Mann ș.a., au luat apărarea inculpaților. În noiembrie 1925 a sosit la Chișinău o delegație vest-europeană condusă de Henri Barbusse, scriitor francez de convingeri comuniste, care a asistat la proces. Cu toate acestea, grupurile socialiste din România au condamnat rebeliunea; liderul Federației Socialiste, Ilie Moscovici, a scris în 1925: "La Tatar Bunar, au fost implicați agenții provocatori ai Internaționalei a III-a, care, jucându-se cu viețile țăranilor basarabeni, au vrut să dovedească Europei că basarabenii sunt în favoarea inexistentei și
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
revoluția a început în toată Basarabia sau că armatele sovietice au pătruns sau erau pe cale să intre." Această viziune a evenimentelor a fost împărtășită de cel puțin un observator extern, profesorul american Charles Upson Clark de la Columbia University, după care: "[...] rebeliunea de la Tatar-Bunar a fost în esență exemplu cel mai frapant al unui raid comunist, organizat din afară [...] și nu o revoluție locală împotriva condițiilor intolerabile datorate asupririi românești, așa cum a fost prezentată de către presa socialistă din toate țările." Ca urmare
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
km lățime. În 1926, scriitorul comunist Henri Barbusse a scris cartea "Călăii", în care își descria experiența participării la „Procesul celor 500”. În timpul ocupației sudului Basarabiei de către URSS, la Tatarbunar a fost construit un monument închinat memoriei răsculaților. În urma acestei rebeliuni, guvernul român liberal a decis interzicerea definitivă a Partidului Comunist, după ce alte două legi l-au slăbit considerabil, prin legea "Mârzescu".
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul și într-o oarecare măsură Vilaietul Tunisia. După cucerirea Imperiul Bizantin de către Imperiul Otoman, cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea turcilor. De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care încercau să-și recapete independența. În 1814, a fost înființată o organizație secretă numită "Philiki Etairea" ("Eteria" sau "Societatea prietenilor"), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor revolte în Peloponez, Principatele Dunărene
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
-și recapete independența. În 1814, a fost înființată o organizație secretă numită "Philiki Etairea" ("Eteria" sau "Societatea prietenilor"), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor revolte în Peloponez, Principatele Dunărene și Constantinopole. Prima dintre aceste rebeliuni a început la 6 martie 1821 în Țara Românească, dar a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele de la nordul Dunării i-a făcut pe grecii din Peloponez să declanșeze acțiunea lor revoluționară pe 17 martie 1821, când locuitorii din Peninsula
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Mani au declarat război Imperiului Otoman. Până la sfârșitul aceleiași luni, întregul Peloponezul era cuprins de revolta împotriva turcilor. În octombrie 1821, grecii conduși de Theodoros Kolokotronis au cucerit orașul Tripolitsa. Revolta din Peloponez a fost urmată în scurtă vreme de rebeliuni în Creta, Macedonia și Grecia Centrală, rebeliuni care au fost însă rapid înăbușite. Între timp, o flotă elenă încropită în grabă a reușit să obțină o serie de succese împotriva marinei otomane în Marea Egee și a împiedicat sosirea întăririlor turce trimise
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Până la sfârșitul aceleiași luni, întregul Peloponezul era cuprins de revolta împotriva turcilor. În octombrie 1821, grecii conduși de Theodoros Kolokotronis au cucerit orașul Tripolitsa. Revolta din Peloponez a fost urmată în scurtă vreme de rebeliuni în Creta, Macedonia și Grecia Centrală, rebeliuni care au fost însă rapid înăbușite. Între timp, o flotă elenă încropită în grabă a reușit să obțină o serie de succese împotriva marinei otomane în Marea Egee și a împiedicat sosirea întăririlor turce trimise pe calea apelor. Între diferitele facțiuni
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]