3,066 matches
-
era pierdut. Le rescrisesem de atîtea ori pînĂ ajunseseră exact cum voiam și știam că nu le-aș mai putea scrie Încă o dată, pentru că odată ce le aduceam În forma finală, le și uitam complet, și de fiecare dată cînd le reciteam mă miram de ele și mă Întrebam cum reușisem. Deci stăteam Întins, fărĂ să mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în vacanță. Îi plăcea să facă multe-multe poze. Mi-ar plăcea să merg la ea și să fac curățenie, înțelegeți? Să le iau pe toate, să șterg toate mailurile pe care le are de la mine, ca să nu le mai poată reciti. Aș vrea să distrug toate dovezile concrete legate de ce a fost între noi. E ca și cum, atâta timp cât le mai are, continuăm să fim un cuplu într-o altă dimensiune, la fel de reală. Dar dacă aș scăpa de toate semnele palpabile, relația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ale lui Belbo, le recunoșteam la prima vedere, câte texte asemănătoare cu astea citiserăm noi În lunile acelea... Erau numerotate: o sută douăzeci. Numărul nu era Întâmplător, sau coincidența era tulburătoare. Dar de ce acelea și nu altele? Acum nu pot reciti textele lui Belbo și nici Întreaga istorie a lui Belbo pe care ele mi-o readuc În minte decât În lumina acelui fișier. Prefir acele excerpte ca pe un șir de mătănii eretice, și totuși Îmi dau seama că unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunt împreună. — Eu nu-mi văd capul câte am de făcut, dar tu ce faci acum în concediu? Sper că nu rezolvi probleme, îl întreabă Teofana. — Căutând printre cărți, am dat de romanul „Maitreyi” a lui Mircea Eliade și îl recitesc. — El a explorat, dacă putem spune așa, India, tu, Africa. Poate îți vine în gând să scrii un roman inspirându-te din realitatea Africii. — N-am eu așa talent. Știi cum s-a numit autorul la început? — Cum să nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dacă putem spune așa, India, tu, Africa. Poate îți vine în gând să scrii un roman inspirându-te din realitatea Africii. — N-am eu așa talent. Știi cum s-a numit autorul la început? — Cum să nu știu dacă îi recitesc cartea? „leremia”. A fost fiul ofițerului Gheorghe Ieremia. Pentru că l-a admirat mult pe Ion Heliade Rădulescu își schimbă numele în „Eliade”. — Ca și matematicianul tău Dan Barbilian, al cărui pseudonim este Ion Brabu, cel care a avut ideea interferenței
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dările de seamă despre serbările "Astrei". De asemenea să-i trimită gazete din țară, să vadă și domnii noștri foi românești adevărate, iar când va publica de ale lui, să poată arăta tuturor ce face feciorul lui în România. Titu reciti scrisoarea de câteva ori, parc-ar fi vrut s-o învețe pe dinafară. Completa din sufletul lui toate veștile. Se simțea din nou acasă, în Ardeal, în lumea unde fiece amănunt, oricât de neînsemnat, avea o rezonanță vie pentru întreaga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi învăluia capul ca un nouraș de vată, iar pe dușumele mucurile aruncate la întîmplare punctau pauzele inspirației lui ziaristice. Pe la cinci, când începea să se întunece, nu-i mai lipsea decât o încheiere de efect. Ca să-și scormonească avântul reciti tot articolul, mormăind și cu glas câte o frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. "Bravo! își zise la urmă. Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci..." Sfârșitul de efect însă tot nu-i venea. Căutîndu-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
enormă, greu de manevrat. Și nu o patrulă de salvare. Serviciul ăsta nu figurează în contractul nostru! (Privirea i se aprinse o clipă când formulă o ipoteză îmbietoare:) Desigur, dacă se lasă cu ceva gologani... ― Ar fi mai bine să recitiți contractul, zise Ash. Și pentru a nu mai persista nici o îndoială, recită cu glas clar, ca al calculatorului central, de care era atât de mândru: "Oricare transmisie emisă sistematic, indicând o posibilă origine inteligentă, trebuie să facă obiectul unei investigații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rămîne decît să înalț și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine în chiar această revistă : se pare că nu am înțeles ce era esențial, așa că mai încerc o dată... Constatam că expresia care revine cel mai frecvent în descrierea amenajărilor recente ale gospodăriei sătești este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
biblică a regatului lui David și Solomon. N-a rămas mare lucru din palatul și faimosul templu al lui Solomon. În realitate, descrierea acestui templu este probabil o reconstrucție tardivă și idealizată. Există și alte rațiuni care ne obligă să recitim mai critic imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. Întâi de toate, un regat important nu se naște în una sau două generații. Pentru a crea o structură politică, economică și militară de o anumită importanță este nevoie de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
dintre cartierul general al naționaliștilor spanioli și ai capilor aviației germane. Există, probabil, urme ale ordinelor precise date de comandanți piloților escadrilei aeriene. Am avea acolo un cadru pentru a descrie cu acuratețe o acțiune militară. Ar fi interesant să recitim ceea ce au comunicat agențiile de presă ale epocii imediat după bombardament. Agențiile spaniole și străine au văzut evenimentul cu ochi diferiți. Ce s-a zis la Madrid, la Bilbao, la Berlin, la Paris, la Londra, la Roma, la Moscova, la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
picolo la Athenee Palace, îl tot văd pe-acolo. Marțaganul e și el ceva pe undeva, Sandu e tot inginer, iar Nicușor e amicul meu, Nicolae Iliescu. Dar unde e Mendebilul? De unde naiba a apărut povestea asta? Aș vrea să recitesc textul, dar mărturisesc că mi-e frică. Are în el ceva nefast. Nu mă hotărăsc ce să fac cu textul ăsta. Nu vreau să-l arunc, dar nici nu vreau să mai dau de el. Să-l pun undeva bine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luasem niște premii la "concursurile de creație", așa că mă lăsau cu toții în pace. Mă socoteam uneori condamnat și îmi disprețuiam profund colegii. Scriam, desigur, și eu versuri în niște caiete, îmi începusem și un jurnal, pe care atâta l-am recitit încît aproape că îl știu și-acum pe dinafară. Fiecare lectură nouă era pentru mine o nouă viață. Am fost, pe rând, cu toată ființa mea, Camus, Kafka, Sartre, Celine, Bacovia, Voronca, Rimbaud și Valery. Abia observam ce se petrece
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cel puțin o sută, dar pentru moment nu mă interesa decât tânărul. Acesta nu-mi dăduse nici o atenție, deși, măcar cu coada ochiului, nu se putea să nu mă fi observat intrând. Din când în când se oprea din scris, recitea, pe tambur, o frază sau două, se uita pe fereastră... Era concret, era acolo, în pulovărul lui vișiniu, în pantalonii de velur verde închis, cu șosete crem în picioare. Mi-l amintesc în cele mai neînsemnate detalii. De pildă era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a lui Onesicrates. Abia pe seară se îndură să plece, dar de atunci încolo Profesorul avea să vină în fiecare zi să asculte fantasticele creații ale organistului. Noaptea, cât nu era agresat de frumoasa și senzuala Iolanda, tânărul citea și recitea manualele sale de istorie a muzicii, marcând cu un semn stadiul la care ajunsese arhitectul și chiar încercînd să prevadă pașii pe care-i va face în continuare. Căci, după ce epuizase fazele succesive ale muzicii antice, într-o după-amiază Emil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu mine în lume. Pe această prietenă a mea și tovarășe a Maitreyiei, singura care a consolat-o în zilele ei de blestemată mizerie, o vedeam foarte rar, îi vorbeam numai întîmplător și nu i-am știut niciodată numele. Am recitit de mai multe ori jurnalul ca să-l regăsesc; nu l-am găsit, pentru că nu-l notasem. Și totuși, femeia aceasta a fost singura care ne-a iubit înțelegător și dezinteresat pe noi doi în casa Sen.) Chiar în noaptea aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu ochii în soare, revedam toate plimbările noastre, alături de Maitreyi, mă revedeam fericit și fără griji. Nu mai m-am putut stăpâni și, pentru că nu puteam plânge, am scos carnetul din buzunar și am început să scriu, numai pentru mine. (Recitesc astăzi acele însemnări scrise cu sânge, și mi se par atât de reci, atât de oarecare. De pildă: "De ce-au trecut toate? Un pustiu imens în mine. Nimic nu mai are sens. Când aud un cântec bengalez, sus la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care, fără îndoială, eu o îndreptasem către moarte. Toate certitudinile acestea mă împiedecau să respir în voie Trebuia să le adorm, să le narcotizez printr-un vis tot mai puternic, în care nu exista nici moarte, nici păcat, nici despărțire. Reciteam mereu jurnalul, dar niciodată nu aveam curajul să mă apropii de 18 septembrie. De altfel, ziua aceea era oarecum înmormîntată pentru mine. Într-un plic gros, sigilasem câteva bilete de ale Maitreyiei, scrisorile inginerului, aceea a lui Chabù, ramura de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
franceză), într-un cuvânt, toate urmele acelui episod definitiv al tinereții mele. (Plicul l-am deschis zilele! trecute, când am scris ultimele capitole. Câte lucruri deprimante aș putea spune eu despre relicve și amintiri!...) Îmi plăcea, mai cu seamă, să recitesc preliminariile dragostei mele, să-mi bat joc de naivitatea mea, de infatuarea mea sentimentală, care mă făcuse să trăiesc atâta vreme o iluzie. Nu primeam, nici nu scriam scrisori. O dată sau de două ori pe lună, paznicul bungalow-ului se ducea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se apropie de birou. Începu din nou să se caute în buzunare. Găsi foița pe care o mototolise cu puțin timp înainte, o desfăcu cu grijă, o întinse și o frecă încet între palme, ca s-o netezească. Apoi o reciti cu neașteptată curiozitate și îneîntare. Fața i se lumină și, înseninat, se rezemă de birou, hotărât să aștepte. - Cred că e William, spuse îndată ce tânăra pereche se depărta, William, Williams, sau poate Theodor... Bătrânul nu-și mai ridică privirile. Doar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîlnești, nu-i vorbi de asta. E poveste veche, și el nu știe nimic... Dar pelerina! exclamă ridicând brusc mâna în aer, parcă-ar fi voit să-i arate scobitoarea pe care tocmai o scosese din buzunar. Am citit și recitit toate stenogramele, doar voi afla de ce s-a hotărât să poarte pelerina asta... - Cu două petice cusute în dreptul epoleților, preciză Pantelimon. - Epoleții fuseseră smulși la descinderea din noaptea aceea, când a fost arestat. Dădusem instrucțiuni să se caute valută, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ani..." - Nu vreau să crezi că te-am spionat ca să te reclam direcției. Dar trebuie să informez pe profesor. Și el va decide... Altă dată s-ar fi supărat sau i-ar fi fost frică, dar acum se trezi recitind, la început în gând, apoi mișcîndu-și încet buzele, una din poeziile lui favorite, La morte meditata de Ungaretti: Sei la donna chepassa Come una foglia E lasci agii alberi unfuoco d'autunno... Își amintea că atunci când citise pentru întîia oară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care nu le bănuise până atunci. Tot așa, această imensă știință pe care o primise de-a gata, toate limbile și literaturile pe care se trezise că le cunoaște nu i-au știrbit bucuria de a le învăța și cerceta. Recitite după câțiva ani, unele fraze îl încîntau: "Nu înveți bine și cu plăcere decât ceea ce cunoști deja." Sau: Nu mă comparați cu un calculator electronic. Ca și mine, dacă a fost corect alimentat, calculatorul poate recita Odiseea sau Eneida; dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ștefan Mironescu O gâdilitură sufocantă pe care de mult mă strădui să nu o iau în seamă, astfel încât prima senzație este că numai din neatenție am început să tușesc. Tușesc, apăsându-mi neglijent batista pe gură, și mă încăpățânez să recitesc rândul scris, deși el îmi joacă în fața ochilor. Nous sommes très peu connus... Mi-ar fi greu să spun când mi-a scăpat creionul mecanic din mână, eclatul unei explozii și o spaimă a întregului trup mi-au întrerupt memoria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pachetele, o adevărată panică a cumpărăturilor pe care ușor o poți înțelege, mai ales că, deodată, o serie de lucruri - carne, ouă, lapte, dar chiar și pâine - nu se mai găsesc. în această clipă m-am oprit și mi-am recitit însemnările, constatând cu nemulțumire că par a fi scrise, prin stângăcia și naivitatea lor, de un gimnazist. Veșnica dramă - una simți, alta iese pe hârtie ! Voi continua totuși, deși sunt conștient că esențialul îmi scapă. De pildă, senzația că fețele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]