1,746 matches
-
refren) "La dracu, își spuse Pierre Nu vreau să lipsesc de la asta! Pentru că mi-am vîndut pămînturile Ca să plătesc dările". (refren) Coulas își luă spada Și niște pietre în mînă, Spuse: "trebuie în capcană Să-l prindem pe acest neom!" (refren) Guillaume își luă furca Și-și dădu pălăria pe ceafă El spune: "Trebuie să-l culc Pe Mazarin în mormînt! (refren) Franța noastră este ruinată, Trebuie ca acestui cardinal Să-i scurtăm zilele, El este autorul răului."(refren). După Pierre
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Coulas își luă spada Și niște pietre în mînă, Spuse: "trebuie în capcană Să-l prindem pe acest neom!" (refren) Guillaume își luă furca Și-și dădu pălăria pe ceafă El spune: "Trebuie să-l culc Pe Mazarin în mormînt! (refren) Franța noastră este ruinată, Trebuie ca acestui cardinal Să-i scurtăm zilele, El este autorul răului."(refren). După Pierre Barbier și France Vernillat, Histoire de France par les chansons, t. II, Mazarin et Louis XIV, Paris, Gallimard, 1956, p,33
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acest neom!" (refren) Guillaume își luă furca Și-și dădu pălăria pe ceafă El spune: "Trebuie să-l culc Pe Mazarin în mormînt! (refren) Franța noastră este ruinată, Trebuie ca acestui cardinal Să-i scurtăm zilele, El este autorul răului."(refren). După Pierre Barbier și France Vernillat, Histoire de France par les chansons, t. II, Mazarin et Louis XIV, Paris, Gallimard, 1956, p,33. Exemplu de astfel de cîntece de actualitate, care, menajîndu-l pe tînărul rege, îl înțeapă cu cruzime pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
orășel, senatori, magistrați, ofițeri, burghezi, își fac o plăcere proastă și crudă din scalîmbăturile nerușinate ale perversului vagabond or-fan, în vârstă de vreo opt-nouă ani, Mitu Boierul, numai "o țărancă bătrână, care e-n rândul întîi al spectatorilor, rușinată de refrenul pe care copilul i-l aruncă ei cu o intenție diabolică", își caută loc să scape de privirile întoarse asupra-i și singură ea, plină de milă, "se-nchină și zice depărtîndu-se: - Cine știe ce păcate! Să ferească Dumnezeu pe orice copil
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Timișoara), „Dacia” (Timișoara), „România” (București), ziar la care îndeplinea funcția de redactor pentru Banat, ș.a. Pentru scurt timp a fost secretar literar al Teatrului Național din Craiova. Debutează editorial în 1926, semnând împreună cu Gh.I. Chițibura drama în trei acte Vechiul refren, „piesă scrisă anume pentru diletanți”. Lucrarea nu prezintă virtuți dramatice sau literare. Alte două compoziții de gen, Aur negru (1930) și Luciditate (1931), n-au trezit interesul teatrelor sau al criticii de specialitate. De o atenție oarecum binevoitoare s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
sentimentului, se modifică, încercând tonuri noi, nostalgice, interiorizate (Final, Elegie). Unele sonuri și imagini mărturisesc influența discretă a poeziei bacoviene, dar în ansamblu lirica lui J. rămâne una minoră, cantonată în surse și formule uzate prin folosire îndelungată. SCRIERI: Vechiul refren (în colaborare cu Gh.I. Chițibura), Cluj, 1926; Icoane, Craiova, 1928; Cu duhuri rele, Craiova, 1928; Arabescuri, Craiova, 1929; Liniște, Craiova, 1934; Versuri, Craiova, 1934; Versuri, Timișoara, 1942. Antologii: Album, Craiova, 1935 (în colaborare cu Sergiu Cristian și C.S. Nicolăescu-Plopșor). Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
ionar), s? au auzit alte c�ntece ? i alte mul? îmi au umplut str? zile. Purtau c? m??i verzi ? i m? r?? luiau pe Bulevardul Elisabeta spre Palatul Regal. C�ntau c�ntece despre C? pitan, despre moarte ? i �nviere. Refrenele lor triste erau expresia durerii ? i frustr? rîi unei �ntregi genera? îi. ��l vrem pe rege! O vrem pe Lupeasca! Nu? i l? să? i s? fug? cu banii! � �ncepuse r? școală legionar?. Deta? amente de legionari �mp? r? eau prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sară în barca cealaltă, a puterii. Ca și cum ne-ar mai putea contraria bretonat-disponibilul său sport nautic. Ce "Ia-mă cu tine-n America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămîne de văzut care ar fi insula în stare a mă primi cu cele 10 tablouri. Care? Poate chiar atelierul meu din Armeană. (De unde, iată, vă trimit calde urări de an bun.) 2003 Deliciile dictaturii soft 6 ianuarie My friend. Refren de operetă de pe Broadway, nu? Nu. Geniul să nu spun vorbă mare e singuratic. Nu caută, nu găsește în celălalt avantajele cuplului. Atît de propice mediocrilor și atît de profitabile, la urma urmei, acestora. Pînă la a prolifera în multipli
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mînă liberă de la cel caricaturizat să propună, nici mai mult nici mai puțin, mutarea unui stătuleț nesuferit lor departe, departe, dacă se poate în chiar locul în care s-au confecționat pîrdalnicele caricaturi. Toate trec, iubire sau noroc. Era un refren à la Zavaidoc. Nu țin mult fierberile astea de stabiliment. Pentru că vrem nu vrem, ne place nu ne place cam așa arată acum minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să nu aruncăm cu pietre. 25 aprilie E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să nu aruncăm cu pietre. 25 aprilie E tentant, din cînd în cînd, să fii desuet. Tentant, ba chiar de bonton. În jurul atelierului zumzăie rumorile momentului și ar fi nu știu cum să te faci că nu le auzi. Că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poate prezenta lumii ca „un bun idealist” este deoarece Statele Unite ale Americii trebuie să joace rolul de „tătuc realist” și să-i intimideze pe „cei răi”, pentru a păstra pacea și ordinea În Europa și În alte părți ale lumii. Refrenul auzit adeseori este că America duce greul și pentru Europa. Voci mai temperate recunosc probabil că există un rol pentru ambele modele strategice de politica externă și de securitate și ca ele ar putea fi chiar complementare - un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dintre trăsăturile de caracter care le displace cel mai mult americanilor este atitudinea defetistă ca ceva nu poate fi făcut sau că nu merită Încercat datorită fricii de eșec și efectelor dăunătoare neintenționate. „Nu știi până nu Încerci” este un refren care reverberează prin Întreaga istorie americană. Dacă oamenii de pe alte meleaguri vor să știe cu adevărat ce Îi supără cel mai mult pe americani, asta este. Nu putem să toleram pesimismul, o trăsătură de caracter pe care o percepem adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
amuzîndu-se) Mai bine golani decît... (privesc în jur cu prudență și nu mai spun textul bine știut...) la, la, la, la... (reiau de cîteva ori acest vers... îmbunătățit...; din ce în ce mai atenți...; Octav pune casetofonul în funcție și pe muzica asurzitoare cîntă refrenul lor, mișcîndu-se în stil brigadă artistică...; intră Marieta, Costache și Matei; incomodat de gălăgie și de comportamentul celor doi, Matei oprește casetofonul) Matei: Păi ce dracu' faceți voi aicea?! Comerț sau program artistic?! Octav: Și una și alta... Amîndouă sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în forme tot mai diversificate și mai atrăgătoare. 1.1 Psalmodia Studiile modale asupra repertoriului vechi schematizează mai multe forme fundamentale: forma directă (in directum), directă colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre, vor fi introduse și responsa alcătuite din texte libere nonpsalmice, luate sau nu din Biblie. Psalmul responsorial, care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
grijă particulară față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală a acesteia, inclusiv sub aspect muzical. Lecturile biblice și rugăciunile proclamate în mod public, continuau să fie propuse sub forma cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical al adunării de credincioși în cadrul liturgiei devine tot mai limitat, în favoarea profesionalismului muzical. Distanța spațială a credincioșilor de centrul acțiunii liturgice (altarul) a fost primul semn vizibil al distanței sale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
recitativ evenimentele și succesiunea faptelor, asemenea unui povestitor. Personajele, în schimb, intervin cântând sub formă solistică, în toate acele părți în care discursul este direct; corul intervine în acțiunile corale sau le comentează; instrumentele realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți, în faza inițială a oratoriului, avea loc o omilie edificantă sau cu un caracter moralizator-educativ. Mai târziu, forma oratoriului s-a apropiat în mod considerabil
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vreun efect asupra capacității cetățenilor de a evalua angajamentul guvernului pentru drepturi egale și pentru egalitate formală? Este destul de greu să dăm un răspuns definitiv la această întrebare. Totuși s-ar putea sugera că, fie și rostite cu glas scăzut, refrenele plebiscitare promovate de Partidul Reformei au legitimat din ce în ce mai mult atacurile îndreptate împotriva eforturilor statului de a asigura mai multă egalitate între cetățeni. În această privință, faptul că reformiștii au condamnat implicarea "intereselor speciale" în viața publică și faptul că au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrație la nivelul municipal, dar este la fel de necesar ca ea să existe și la nivel federal sau statal"(López Obrador, 2006a). El a adăugat: Los de arriba, cei din elită susțin că noi nu respectăm statul de drept, repetă aceleași refrene: stat de drept , legalitate, legea este lege, însă acest lucru este doar o farsă. Ceea ce ne dorim este ca în țara noastră să existe o adevărată legalitate, să nu mai fie închiși doar cei care nu au suficiente resurse pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înainte filozoful Alain, mentor al radical-socialiștilor, să comenteze ascensiunea lui Hitler în următorii termeni: "De cînd mă știu pe lume, Germania mi-a fost arătată ca o ființă [...] care amenință, înșeală, torturează, care înghite bere și zbiară tot felul de refrene. Nu am crezut nimic din toate acestea și aș dori ca și conducătorii noștri să se debaraseze de astfel de idei. Dimpotrivă, în fiecare german pe care l-am întîlnit, am recunoscut imediat omul."360 De altfel, cel mai reconfortant
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
S. în 1858, mai întâi în „Gazeta Transilvaniei”, apoi în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu are urmări. În primul număr din „Foaia Soțietății...” i-a apărut un studiu de folclor în care se ocupă de originea și semnificația refrenului „O, Lere Doamne” din colindele românești. Spre deosebire de înaintași, autorul articolului consideră că la baza acestui refren ar sta vechea credință a romanilor în lari, credință pătrunsă la noi odată cu creștinismul. S. a scris și lucrări de istorie, în care documentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
nu are urmări. În primul număr din „Foaia Soțietății...” i-a apărut un studiu de folclor în care se ocupă de originea și semnificația refrenului „O, Lere Doamne” din colindele românești. Spre deosebire de înaintași, autorul articolului consideră că la baza acestui refren ar sta vechea credință a romanilor în lari, credință pătrunsă la noi odată cu creștinismul. S. a scris și lucrări de istorie, în care documentele sunt corelate cu tradițiile folclorice, a publicat, în 1885, Codicele Voronețean și a intenționat să realizeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
gémit de douleur! Voir un peuple relever la tête, Et du droit porter le flambeau! Ami, n’est-ce pas un grand jour de fête, Sur nos palais faites hisser les drapeaux!1 M-am oprit numai când am ajuns la refren, cuprins de îndoială: „Glorie Rusiei?” Dar unde este oare țara aceea blondă, blondă ca spicele, albă, albă ca zăpada? Țara aceea cu sufletul bogat? Și ce caută acolo sclavul care geme de durere? Și cine este tiranul căruia i se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]