2,072 matches
-
îngăduie în așa-numita Zi a Domnului. Duminica va fi astfel întîia zi cu adevărat plină din săptămînă, una în care omul se întoarce la izvor, la el și la tainele sale, în singurătate. Este, altfel spus, o Duminică de regăsire, și nu una a pierderii, a abandonului în brațele distracției (mai este nevoie să remarcăm, din nou, frapante asemănări cu lumea, o parte a ei, de azi?!). Sînt aici unele dintre rezervele lui Noica față de omul contemporan lui, la sfîrșitul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
consolează și o însoțește. Întâmplarea face ca ochii săi care văd să cadă pe un indicator inutil restului omenirii. Își amintește brusc care e ieșirea spre grupul său și ajunge cu mâncarea. Grupul soției doctorului ajunge în altă fază, începe regăsirea. Începe drumul înapoi spre civilizație. - Drumul înapoi spre civilizație e anevoios și incert. Grupul primilor orbi ai lui Saramago își caută casele. Fata cu ochelari negri, deși de moravuri ușoare, este frământată de dorința săși întâlnească părinții. Prima casă vizitată
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
interiorității care se sustrag captării în discurs, greu de vizitat ziua în amiaza mare. Visul este mereu o fantă de acces către lumi noi, proaspete. Scris-cititul, când nu e profesional, poate fi un refugiu, o retragere în munții făgăduinței, o regăsire a țării speranței. Citești ca să afli că există oameni cimentați în speranță, oameni care caută filonul secret al veșniciei, oameni care nu renunță la nici o resursă interioară atunci când își construiesc identitatea. Citind, îți dai întâlnire cu autorul care se îmbracă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu explicație, ceea ce în final înseamnă banalizare, aplatizare prin limbaj. (Este de înțeles de ce Vereker, autorul operei, caracterizează acest nivel discursiv prin sintagma "obișnuitele baliverne"56). Cealaltă "cale de acces" spre abordarea operei lui Vereker, cea a lui Corvick, este regăsirea "împreună cu textul" și are ca rezultat sensul "ca efect"57, sensibilizarea, identificarea cu opera (Pentru Henry James calitatea esențială a prozei narative este "iluzia... de a fi trăit o altă viață"58). Acesta este motivul schimbării vieții lui Corvick și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tainei 59. "Imaginea din covor" este cea care trezește sensul neformulat în text și este un produs rezultat "din complexul de semne al textului", precum și din procesul de înțelegere al cititorului 60. Când cititorul reușește să creeze o situație de regăsire împreună cu textul, el creează condiții de țesere a covorului. Eliade lasă cititorului rolul de a imagina ceea ce este indentat prin sensul ficțiunii, dându-i niște semne. Ideea fundamentală a prozei eliadești, "cheia de boltă a tuturor operelor sale de maturitate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
existență umilă, își declanșează prin replica : "Pe arșița asta, ia-o, Gavrilescule, înapoi cu tramvaiul până în strada Preoteselor"296 începutul aventurii (înțeles de Eliade în sensul său primar, de "risc existențial"297) care-i va elibera îngerul din obezile fricii. Regăsirea "centrului" și recuperarea identității presupun pierderea servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sufletele lor nu se mai întrupează; de aici rezultă structura ambivalentă a personajului, deopotrivă profet al lui Apollo și al lui Dionysos. Adrian simte că, de peste tot, primește "semne" (cincisprezece ocurențe ale cuvântului) cu care începe "miraculosul proces de anamnesis". Regăsirea, sub semnul lui Dionis, din final, demonstrează că sensurile converg înspre posibilitatea recuperării beatitudinii primordiale prin doctrina orfică. În contextul apropierii dintre poezie și celelalte arte (sens dezvăluit Leanei care-i va cânta poezia la Viena, orașul muzicii), personajul este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pur și simplu așa cum sunt ele în clipa de față, și atunci veți înțelege"648. În final, misterul petelor de igrasie se lămurește prin revelația lui Ieronim, moment ce valorizează trei evenimente - demolarea casei părintești (loc al repetițiilor teatrului experimental), regăsirea iubitei sale, Marina (pentru care Ieronim se dovedește a fi cel îndelung așteptat: El m-a așteptat zece ani. Tot atâta am să-l aștept și eu...". "Ieronim! șopti Marina. Știam că într-o zi am să te regăsesc!"649
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Pandele, iubirea lui pentru Euridice, a fost "esențialmente teatrală", ca urmare, "recuperarea iubirii sale mitice, după treizeci de ani de amnezie, ar fi posibilă doar printr-o redescoperire a teatrului, prin ceea ce devine o adevărată psihanaliză a spectacolului"673. Regăsirea memoriei înseamnă, în conștiința scriitorului și a omului Pandele, regăsirea identității; în planul creației artistice, ca dramaturg (nu întâmplător blocajul memoriei îl împiedică să-și redacteze Memoriile, operă care nu va fi niciodată scrisă de el, ci de secretarul lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca urmare, "recuperarea iubirii sale mitice, după treizeci de ani de amnezie, ar fi posibilă doar printr-o redescoperire a teatrului, prin ceea ce devine o adevărată psihanaliză a spectacolului"673. Regăsirea memoriei înseamnă, în conștiința scriitorului și a omului Pandele, regăsirea identității; în planul creației artistice, ca dramaturg (nu întâmplător blocajul memoriei îl împiedică să-și redacteze Memoriile, operă care nu va fi niciodată scrisă de el, ci de secretarul lui, Eusebiu Damian: Dacă veți putea citi într-o zi un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de secretarul lui, Eusebiu Damian: Dacă veți putea citi într-o zi un volum de Memorii semnat cu numele meu, să știți că în cea mai mare parte au fost redactate de el, de Eusebiu"674), iar în planul uman, regăsirea iubirii pentru Euridice și recunoașterea lui Laurian ca fiu. Înțelegerea mesajului pe care i-l transmit cele două călăuze în dificilul proces al anamnezei, Laurian și Niculina, coincide cu alegerea numărului trandafirilor. Marta Petreu consideră că nouăsprezece este semnul morții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de ani. Principala caracteristică a noii umanități va fi structura vieții psihomentale: tot ce fusese cândva gândit sau înfăptuit de oameni, exprimat oral sau în scris, era recuperat printr-un anumit exercițiu de concentrare"809. Recucerirea condiției paradisiace înseamnă totodată regăsirea principiului feminin și refacerea cuplului primordial, mitic: Veronica Bühler, o tânără institutoare, care, trecând prin același gen de "accident", trăznetul, ajunge să întruchipeze omul preistoric. Din acest punct de vedere, numele ei - tradus ca formație din cuvintele împrumutate din greacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mă vei înțelege"854 se explică prin faptul că "suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul..."855. Exemplul lui Ivan îi revelează propria condiție umană, iar omologarea simbolică a lui Procopie și Arhip cu Ivan îi îngăduie regăsirea contextului misterioasei formule "o serie de evidențe mutual contradictorii" în care i se pare că surprinde "ca într-o ecuație de gradul I, simplă, secretul condiției umane"856. În oricare dintre lumile posibile, Spiritul Suprem este același, diferă doar Materia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dar ecologia dovedește că ființele dintr-un ecosistem sunt interdependente unele de altele, au interese comune și în acest sens aparțin aceleiași comunități, chiar dacă nu le vom atribui drepturi și obligații morale reciproce. Solidaritatea membrilor unei comunități morale lărgite și regăsirea de sine într-o lume proprie s-ar realiza prin conștientizarea intereselor comune pentru o viață bună potrivit stării biologice a fiecărei specii. Așadar, este posibilă o regândire ecologistă a noțiunii de comunitate, astfel încât să acceptăm drept plină de sens
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
înaltului într-un chip ne-închipuit, revers al feței, chemând la ștergerea înfățișării, la întoarcerea chipului uman în (spre) întunericul supra-luminos73. Retragerea în imaginea ce apare la distanță și intrarea în distanța imaginii, străbaterea ei până la inimaginabilul inaparent reprezintă calea regăsirii începutului absolut, restabilirea sa în sfârșit, ca început nesfârșit 74. În sfârșitul (finitul) lor fenomenal, lucrurile se manifestă inaugural, în începutul (infinitul) lor numenal. Ceea ce strălucește acum, neînchipuit de intens, e o "lumină mai presus de strălucire", căci tot ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zbor"57. A ieși de pe drumul bătut, a te abate pe calea neumblată, nevăzută înseamnă a te întoarce spre viață "pe drumul spre moarte", dar a te întoarce în viață, după ce ai avut revelația morții. De aceea " Ieșirea este întoarcere", regăsire a adevărului vieții prin ocolul "Drumului pustiu"58. Drumul spre ființă trece prin pustiu, prin neființa în care totul e desființat, redus la pulberea deșertului, din care ne e dat "să ieșim/ cât mai degrabă în lumină"59. Pentru a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau chiar a condiționalului intuibil. Totul se resoarbe în informul subliminal, în materia pură și în privirea tactilă - virgină - a începutului. Un început neînceput, infra-real, pre-originarul de dinainte de timp și de moarte, nerostibilul preformării: un pământ ondulat, brăzdat de emoția regăsirii numelui, a ipseității subiectului defunct. Un nume pe care nu îl avem, dar sub care stăm; nume a-nume, în bernă, o parolă neagră, "punctul negru" din care se ridică poemul. De aici începe imaginația. Ea "a descoperit că poartă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fel cum, în izvorul nesecat, toate țâșnesc stârnite din nimic, tot ex nihilo se redeschide vederea, adică de nicăieri. E însă un nicăieri al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din tine, apărut din nimic, de nicăieri. Restaurare prin remodelare. Zidire la loc, dar în ființa dislocată, evacuată, în golul sufletului locuit de Zeu, în Imaginea care stinge orice altă imagine, destăinuindu-și lumina
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-se solid, durabil. Dacă locuirea n-ar avea adevăruri fondatoare, întregul edificiu al civilizației s-ar clătina, la rându-i. Socotea însă că, pentru a fi ceea ce sunt, și adevărurile au nevoie nu atât de găsire cât de consolidarea prin regăsire. Așa că, mai târziu, devenise receptiv la nevoia de a răspândi în prealabil subiectiva-i viziune veridică, ancorând-o în credința clienților săi și investind astfel cu ea o realitate umană altfel foarte capricioasă într-ale fondării. Mai mult, ajunsese să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
deși nefixate, nu mai suferă amânare. − Aha! Dumneaei vrea să ia Minotaurul de coarne... dădu Trees din cap cu subânțeles, expediind totodată un ghiont complice înspre coastele vechii ei tovarășe. Un nou val de chicoteli înecă emoțiile mai turbide ale regăsirii. − Sigur că gravura va continua să atârne mai departe pe peretele ei, lămuri Ondine, dar dacă timpul întâlnirii mele cu ea a trecut, simpla proximitate fizică n-ar putea anula ratarea. Vezi tu, întrebările majore ce ne asaltează seamănă cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
său ar fi în stare să țină piept iureșului lumii o viață întreagă, divinitatea însăși ar bate umil la ușă să fie primită înăuntru. Abia dedându-se tabieturilor stăpânul locuinței descoperă plenar matricea culcușului primitor, ce-i face cu putință regăsirea de sine, în curba placentară a repetitivului - o temporalitate matern-răbdătoare, elastică și, mai mult decât atât, fiabilă în răbdarea ei. Venirea somnului atestă o minimă încredere în regularitatea maternă a lumii, ce permite somnolentului să anticipeze inutilitatea prelungirii stării sale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de la periferia câmpului vizual. Nu fără efort, reușește, prin urmare, să rămână la verticală doar cel ce închide ochii, încredințându-se în exclusivitate simțului tactil. Drenajul stabilității obligă la o înviorare improvizată întru restabilirea relației trupești cu preajma, ca și cum numai regăsirea incertă a echilibrului ar menține tonusul vital, nu și împietrirea statuară. Existența umană evocă o asemenea plajă a nemărginirii drenată când încoace, când încolo, de un exces în perpetuu frământ. Iar valul, ce juca acum la ruleta vârtejului suportul următorului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi ajutat să treacă peste slăbiciunea ce-i dădea acel aer neobișnuit de idiot. Deși femeia se declară de acord, nu le trebui multă vreme spre a pricepe că, înțesat de autocare și turiști, locul se dovedea total neprielnic fragilității regăsirilor. Atunci, încurajat de acceptarea ei, Ian se aventură un pas mai departe pe terenul nesigur dintre ei: Ia stai așa! E-aproape șapte; dă-mi, mai bine, voie să te invit la cină! Dacă ne grăbim puțin, în vreo jumătate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Refuză orice aventură și chiar și orice flirt. Cei doi îndrăgostiți petrec împreună câteva săptămâni pe an la Chicago, la Paris sau călătorind, prin Europa sau prin America. Simone de Beauvoir, care muncește pe rupte, nu trăiește decât pentru aceste regăsiri. Visează fără încetare la Nelson Algren și îi scrie de mai multe ori pe săptămână lungi scrisori din care se revarsă duioșia și pasiunea. "Iubitul meu drag din Chicago, mă gândesc la tine de la Paris, din Parisul acesta în care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un aer tern, sumbru și mort. Pesemne că inima-mi e moartă la Paris, căci a rămas la New York, la intersecția aceea din Broadway unde ne-am luat rămas-bun. [...] Știm amândoi, îmi doresc, am nevoie, voi avea parte de bucuria regăsirilor. Așteaptă-mă, eu te aștept. Sărutări nenumărate, sărutări, a ta Simone". Și asemenea unei midinete zburdalnice de 16 ani, Simone de Beauvoir strecoară în plic "floricele din Franța". Sărută coala pe care-și așterne cuvintele, lăsând pe hârtie o amprentă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]