12,774 matches
-
aflau cele două săli de gimnastică, una pentru femei și una pentru bărbați, și În amândouă urla muzica, semn că În spatele ușilor Închise activitatea era În toi. Linda era foarte severă În privința economiei de electricitate și se asigura prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o viitoare mamă Întâlnește pe stradă un străin care-i este pe plac, trebuie să caute să obțină o parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cheikhi-i, bahai-i. N-am uitat să amintesc că „paradisul” nostru avea drept origine un vechi cuvânt persan, „paradaeza”, care Înseamnă „grădină”. Matthias Webb mă felicită pentru vădita mea erudiție, dar atunci când, Încurajat de elogiul său, i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de el doar noi două, astfel încât nici să nu se însănătoșească, nici să nu moară, copilul mult dorit, copilul care ne va face să devenim o familie. Dar un scâncet zdrobește liniștea întunecată, smulgându-mă din leagănul acela cu mișcări regulate, plăcute, mi-e frică, ajută-mă, iar eu mă trezesc, ce se întâmplă cu mine, de ce mai pierd vremea aici, trebuie dus la Urgență, spun eu pe un ton apăsat, care îmi zgârie până și mie urechile, iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este dezvăluit aici cu atât de multă ușurință, probabil atunci când și-a făcut timp să-i introducă tubulețul acela s-a creat această intimitate între ei, acum îl ține de mână și îi verifică tensiunea și pulsul, îi ascultă bătăile regulate, dar iată că ia sfârșit consultația și îl părăsește, notează concluziile și îi întoarce spatele, medicul va sosi peste puțin timp, spune ea, pașii ei se aud tot mai înfundat, nu observă zâmbetul servil pe care i-l aruncă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fiecare cuvințel (deși, ca să fiu cinstită, nu îmi amintesc ce ți-am scris. A fost groaznică?), dar acum cuvintele curg singure pe hârtie. Aerul de aici e curat, m-am izolat de lume, e o liniște desăvârșită, am un program regulat, fac sport. Se pare că de așa ceva aveam nevoie. Este extraordinar să poți scrie scrisori! E minunat să simți nevoia să comunici cu cineva, să te așezi la birou, să iei stiloul și să-ți așterni gândurile pe hârtie. Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ciuperci. Există aici experți (după cum vezi e plin de experți la noi!) care ne spun ce e bun de mâncat și ce nu. De aceea m-am îngrășat trei kilograme de când am venit la sanatoriu. Datorită sportului și a meselor regulate, am atins greutatea ideală. Când nu ne ocupăm de agricultură, ascultăm muzică sau tricotăm. Nu avem televizoare și radiouri, dar avem o bibliotecă bunicică de unde împrumutăm cărți și discuri. În colecția de discuri se găsește orice, de la simfoniile lui Mahler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
recuperarea? Poate un exemplu concret m-ar ajuta să înțeleg mai bine. Reiko trase fum în piept și bău sucul de portocale care-i rămăsese în pahar. — Însăși viața pe care o ducem aici are drept scop recuperarea. O viață regulată, sport, izolare de lumea dinafară, liniște, aer curat. Terenul pe care îl avem la dispoziție e suficient și nu avem nevoie de televizor și de radio. Aș putea spune că suntem ca într-o mare familie aici. Singura problemă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înțelegeam... Stai liniștit! Am glumit doar, spuse Midori, zâmbind. Tare ești drăguț când începi să te panichezi! Ne-am terminat cafeaua și ne-am întors în salon. Tatăl ei dormea încă profund. Dacă te apropiai mai tare, îi auzeai respirația regulată. Pe măsură ce trecea după-amiaza, lumina de afară îți sugera tot mai mult culorile palide ale toamnei. Câteva păsări s-au așezat pe cablul electric și apoi și-au luat zborul. Eu și Midori stăteam într-un colț al încăperii și vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu, mângâindu-i părul scurt. Nu te-ngrijora, o să fie totul bine. Dar îmi este frică, zise Midori. O țineam în brațe, ușor, și imediat după aceea i-am văzut umerii ridicându-se și coborând și i-am auzit respirația regulată. Adormise. M-am dat jos din pat, m-am dus la bucătărie și am băut o bere. Nu îmi era deloc somn, așa că m-am gândit să citesc o carte, dar n-am găsit nimic ca lumea. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o lumină albă, asemenea celei trimisă de razele lunii, dar Midori era cu spatele la fereastră. Nu i se mișca nici măcar un mușchi, lăsându-mi impresia că e o stană de piatră. M-am apropiat de ea și i-am auzit respirația regulată. Dormea exact ca tatăl ei. Geamantanul pe care-l luase în excursie stătea lângă pat, haina cea albă pe spătarul unui scaun, lucrurile de pe birou erau frumos aranjate, iar pe peretele din spatele acestuia atârna un calendar Snoopy. Am privit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Imediat ce reveniră pe potecă, David Începu să simtă oboseala. Mult timp fusese mai proaspăt și Într-o formă mai bună decît cei doi bărbați, și se enerva cînd Îi vedea că abia merg, așa cum Îl scoteau din minți și popasurile regulate, la fiecare oră, pe care le făcea taică-său. Ar fi putut merge mult mai repede decît Juma și decît tatăl său, Însă cînd Începu să obosească văzu că ei arătau la fel ca la Început, iar la prînz s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e somnul, așa că se ținu după ei Încercînd să scape prin mișcare de starea aia care-l amorțea. BĂrbații făceau cu schimbul la căutatul urmelor la fiecare oră și cel care rămÎnea al doilea se uita În spate la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era pustiu și mucegăit. Clămpăneam prin beznă, față-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
baftă de amici apropiați Micuțul, poate fiindcă și el a fost băiat popular, de gașcă, valabil, serviabil, solvabil, pașnic și de comitet, la viața lui. Viață nesportivă, dar ce viață! Cu singura rezervă că, mental și fizic, nu suportă munca regulată. Și că are gura aia, cam prea mare. Cere-i un serviciu, orice, ori destăinuiește-i un secret, oricare și, într-o oră, mult două! cu certitudine va ști întreaga daraveră, cu lux de amănunte și ultima babă din piața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
agale, de pe loc, călcând apăsat pe sub coroanele copacilor, scăldate în păienjenișul razelor electrice artificiale, care estompau sclipirile naturale ale lunii și ale stelelor, transformând ambianța într-un fel de negativ fotografic, o imagine beta, decupată fantasmagoric, în felii de peisaj regulate, nude, alternante: Întuneric, lumină, întuneric, lumină și iar întuneric... Oricum, obiectivul nu este în zona periculoasă pentru noi, conchide Avocatul, rememorând scena cumplită a descoperirii corpului crâmpoțit al lui Năică. Dar..., ia stai! Stai! Cine se botează la biserică? Noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mersi. Spune-i și tu din partea noastră!... Boiangiu, vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă până isprăvește. Agățând receptorul, zise plictisit: ― Ce vrei, soro?... Mai lasă-mă acuma, că am de lucru... Doamna Boiangiu citea Universul foarte regulat și era spăimântată de veștile despre tulburările țăranilor tot mai stăruitoare, care eclipsau toate crimele și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în jurnal. De vreo două zile însă, de când citea despre lumea care se refugiase la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult decât mașina. Nori bulbucați, bruni și cenușii, înhățară astronava. ― Fiți atenți la mizeria asta. Dedesubt cred e nasol. La fel ca Dallas, Ripley cugeta. Undeva în acest infern de culori întunecate, sub ei, o altă navă urla. la intervale regulate, un apel disperat, uman, înfricoșător. Toată această galaxie lipsea din hărțile lor astronautice , așa că mai întâi trebuia să fie prelevate eșantioane de atmosferă și de scoarță, să le studieze proprietățile și să vadă în ce măsură aceste elemente au provocat catastrofa. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
instalăm tocmai pe nava care ne-a chemat în ajutor. Să mă avertizați dacă ne apropiem prea mult de ca. zise încordat. Se făcură ajustările. Ordinele date fură executate de îndată de către electronica de bord. Nostromo porni coborârea în spirală regulată ― cale balizată de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pilot uman. ― Coborâre pe reactoare de sustentație, anunță. ― Stingeți motoarele de înaintare. Dallas procedă la o ultimă verificare de preavertizare apoi blocă mai multe manete în poziție OFF. ― Motoare de înaintare stinse. Reactoarele de sustentație funcționează perfect. Brusc, o pulsație regulată străbătu nava. ― Nouă sute de metri. Progresia continuă, zise Kip cu ochii fixați pe pupitru. Opt sute. Șapte sute. Șase. Continuă numărătoarea inversă din sută în sută. apoi scandă din zece în zece metri. La cinci metri, remorcherul ezită, se balansă greoi deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răspunsuri înscrise în manual plus câteva asociații libere personale. Am lăsat-o pe Mama chiar să încerce un cod de apropiere strict mecanologic. (Scutură din cap în semn de neputință.) Nram primit decât același semnal de naufragiu, repetat la intervale regulate. Toate celelalte canale sunt goale, cu excepția unui sfârâit extrem de slab și constant pe 0-punct-3-3. Mama afirmă că e vorba de emisia caracteristică a stelei centrale din lumea aceasta. Dacă ceva, sau cineva, este viu acolo, afară, în această beznă infectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Se dezlipi de spetează.) Vești bune? ― Cred că da. Captez din nou semnalul emis de combinezoanelor lor. Și imaginile lor video au revenit pe ecrane! Ea respiră adânc înainte de a pune întrebarea dramatică și necesară: ― Câți sunt? ― Trei. Trei semnale regulate. ― Unde sunt? ― Aproape... foarte aproape. Se întorc cu pas regulat. Lent, dar înaintează. Este un semn bun. Nu fii sigur, își zise ea. Branșă imediat transmițătorul stației. ― Dallas... Dallas, poți să m-auzi? (Îi răspunse un urlet de energie statică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din nou semnalul emis de combinezoanelor lor. Și imaginile lor video au revenit pe ecrane! Ea respiră adânc înainte de a pune întrebarea dramatică și necesară: ― Câți sunt? ― Trei. Trei semnale regulate. ― Unde sunt? ― Aproape... foarte aproape. Se întorc cu pas regulat. Lent, dar înaintează. Este un semn bun. Nu fii sigur, își zise ea. Branșă imediat transmițătorul stației. ― Dallas... Dallas, poți să m-auzi? (Îi răspunse un urlet de energie statică pe care încercă să-l resoarbă.) Dallas, aici Ripley. Confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]