1,875 matches
-
transferată prin socializare familiilor, școlilor, grupurilor de egali, și prin media" (1980: 261). Dar aceste patru dimensiuni nu au fost "imaginate", ca să spunem așa, de Hofstede. Ele formează "o structură generalizată care fundamentează aspectele mai evidente și mai izbitoare ale relativității culturale" (1980: 313). De fapt, așa cum observă autorul, ele ajung să se apropie de "problemele analitice standard" care au fost identificate în literatura consacrată "caracterului național" (Inkeles și Levinson, 1969). De aici, Hofstede a reușit să identifice, pe o bază
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat de teoria relativității restrînse a lui Einstein, teorie ce constituie apogeul fizicii clasice. Noțiunile de actualizare și de potențializare sunt deja prezente, chiar dacă ele nu vor fi precizate decît gradual, la nivelul înțelegerii, dar și la nivel terminologic. Un al doilea pas este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și spirituale transdisciplinaritatea. Conceptul-cheie al transdisciplinarității 1 este cel de nivel de realitate. Ideea de "niveluri de realitate" mi s-a impus în timpul unui sejur la Lawrence Berkeley Laboratory, în 1976, pentru că nu înțelegeam de unde venea rezistența la unificarea teoriei relativității cu mecanica cuantică. Acesta a fost punctul de plecare al reflecției mele. Lucram pe atunci cu Geoffrey Chew, fondatorul teoriei bootstrap-ului. Discuțiile pe care le-am avut cu el și cu alți colegi de la Berkeley m-au stimulat foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de realitate diferite 6. Puțin mai tîrziu, am luat cunoștință de lucrările lui Laurent Nottale 7, fizician teoretician la Școală Normală Superioară din Paris, care își punea aceeași întrebare ca mine anume: "de unde vine aparenta imposibilitate de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fizician teoretician la Școală Normală Superioară din Paris, care își punea aceeași întrebare ca mine anume: "de unde vine aparenta imposibilitate de unificare a teoriei relativității cu mecanica cuantică?". Nottale nu își propune să stabilească punți între cele două teorii, a relativității și a mecanicii cuantice. El dorește o teorie care nu este nici fizica clasică, nici fizica cuantică, o terță teorie, în care regăsim, ca și cazuri particulare, la anumite scări, mecanica cuantică și mecanica clasică. E vorba, desigur, de un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
decît în conexiune cu procesul de cunoaștere"28. Primul nivel de realitate, după modelul lui Heisenberg, corespunde stărilor de lucruri obiectivabile independent de procesul de cunoaștere. El situează la acest prim nivel mecanica clasică, electromagnetismul și cele două teorii ale relativității ale lui Einstein, altfel spus, fizica clasică. Al doilea nivel de realitate corespunde stărilor de lucruri inseparabile de procesul cunoașterii. El situează aici mecanica cuantică, biologia și științele conștiinței. În fine, al treilea nivel de realitate corespunde stărilor de lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Ele induc un isomorfism între diferitele domenii ale cunoașterii, determinînd astfel o structură fractală a Realității. Deci, acești trei stîlpi ai cunoașterii transdisciplinare sunt sursa unor noi valori, datorită caracterului gödelien al naturii și al cunoașterii. Un nou principiu de Relativitate emerge din coexistența între pluralitate complexă și unitate deschisă: nici un nivel de realitate nu constituie un loc privilegiat din care să putem înțelege toate celelalte niveluri de realitate. Acest principiu de relativitate este fondator al unei noi perspective asupra culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
naturii și al cunoașterii. Un nou principiu de Relativitate emerge din coexistența între pluralitate complexă și unitate deschisă: nici un nivel de realitate nu constituie un loc privilegiat din care să putem înțelege toate celelalte niveluri de realitate. Acest principiu de relativitate este fondator al unei noi perspective asupra culturii, religiei, politicii, artei, educației, vieții sociale. Și cînd privirea noastră asupra lumii se schimbă, lumea se schimbă. Înțelegem că nici o cultură și nici o religie nu constituie locul privilegiat din care să putem
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
întîi. A fost materia primă pentru opera unei vieți"6. În cazul lui Pauli, era vorba mai degrabă de un preaplin al intelectului. Pauli a fost un copil supradotat. La 19 ani, era deja autorul unui volum enciclopedic despre teoria relativității, volum elogiat de însuși Einstein. La 24 ani face descoperirea sa științifică majoră principiul de excluziune care îi poartă numele și care avea să-i aducă Premiul Nobel în 1945. Urma cea mai vie a acestei experiențe este convingerea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu care v-ar plăcea să vă petreceți noaptea ? S. D.: Din păcate, e mort : Max Planck. A. B.: Curioasă idee. S. D.: El a descoperit corpul negru în fizică. A. B.: Omul cuantelor ? S. D.: Chiar el." Interesul lui Dali pentru teoria relativității restrînse a lui Einstein este bine cunoscut. Spațiul-timp își face intrarea pe scena lumii ca un univers-bloc unde nu există nici loc nici timp, doar evenimente. Faptul că spațiul și timpul sunt întrepătrunse (nu au existență separată) probabil că l-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
doar evenimente. Faptul că spațiul și timpul sunt întrepătrunse (nu au existență separată) probabil că l-a intrigat pe Dali. În cartea sa magistrală despre a 4-a dimensiune în arta modernă, Linda Dalrymple Henderson a arătat clar influența teoriei relativității în pictura lui Dali (îndeosebi în seria "ceasurilor moi")22. "Paradoxul gemenilor" trebuie că l-a impresionat mult pe Dali, din rațiuni evidente. Dar influența exercitată de lumea cuantică este practic ignorată în literatură critică despre Dali. Anumite picturi și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
faptul că picturile lui Benrath sau Appel ilustrează existența reală a universului biologic, în vreme ce acelea ale lui Dali sau Mathieu ilustrează existența reală a universului psihic. Ele fac vizibile universurile ascunse ale logicii contradicției. Semn al vremurilor, interacțiunea dintre teoria relativității, mecanica cuantică și artă (îndeosebi suprarealismul) încep să atragă atenția istoricilor de artă. Într-o carte recentă, Suprarealism, artă și știința modernă, Gavin Parkinson analizează splendid această interac-țiune45. Din păcate, trimiterile la Lupasco în această carte sunt marginale, autorul ignorînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Future of Biology (Ce este viața? Următorii cincizeci de ani: speculații asupra viitorului biologiei), Cambridge, Cambridge University Press, 1995. 7 Laurent Nottale, Fractal Space-Time and Microphysics. Towards a Theory of Scale Relativity (Spațiul-timp fractal și microfizica. Spre o teorie a relativității a scării), New Jersey, World Scientific, 1992. 8 Werner Heisenberg, Philosophie. Le manuscrit de 1942, Paris, Seuil, 1998. 9 Basarab Nicolescu, "Levels of Complexity and Levels of Reality", art. cit.; Basarab Nicolescu, "Gödelian Aspects of Nature and Knowledge" ("Aspecte gödeliene
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a rațiunii, a refuzat să se lase sufocată de rațiunea instrumentală. Începînd cu sofiștii greci și, mai tîrziu, începînd cu Occam și Montaigne, rațiunea s-a slujit de aptitudinea sa critică de a se autoexamina și autocritica pentru a recunoaște relativitatea și limitele puterilor sale. Critica rațiunii pure a lui Kant (1781) reprezintă un punct-cheie în cultura europeană deoarece marchează etapa în care rațiunea se întoarce către ea însăși ca obiect primordial al cunoașterii. Kant a înzestrat rațiunea umană cu deplinătatea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de interpretat modul de gândire al acestei ființe și drept urmare toate teoriile actuale privind Universul sunt din start greșite, nefiind explicate apriori toate noțiunile primare corespunzătoare. Iar dacă în plan general dispunem de teoria jocurilor și haosului, a probabilităților și relativității, atunci în particular de ce nu o teorie a necesității apariției unei ființe rațional inteligente cvadridimensionale. Azi mai mult ca oricând, astronomia trezește un viu interes, renăscând din abisurile ignoranței spre culmea spiritualității, spre înțelegerea divină în sensul că fiecare dintre
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Consecință a teoriei relativitații restrânse, conform căreia timpul se scurge mai încet într-un sistem de referință mobil decât în unul fix, durata proceselor din sistemul mobil, urmărit din cel fix, apărând dilatată. Paradoxul gemenilor a fost depașit în teoria relativității generalizate prin luarea în considerație a accelerațiilor intervenite în mișcările celor două sisteme. PARALAXĂ Unghiul sub care este vazută raza medie a orbitei terestre(1UA) dinspre o stea. Paralaxele tuturor stelelor sunt mai mici decât o secundă de arc. Măsurarea
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Keough (1998) pentru practicienii dezvoltării comunitare: umilință și respect în abordarea comunităților, folosirea cunoașterii locale, respectarea practicilor democratice, recunoașterea modalităților diferite de cunoaștere, sustenabilitatea, „punerea realității înaintea teoriei”, acceptarea incertitudinii în practica de dezvoltare comunitară, „promovarea unei abordări holiste”, „recunoașterea relativității timpului și a eficienței” și opțiunea în favoarea comunității mai mult decât pentru interesele finanțatorului. Un exemplu clar de practică în dezvoltarea comunitară prin raportare la teorie este dat în Kotval, 2006. Este o tentativă de încadrare a unei experiențe de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
între ele sociologia proaspăt apărută, istoria, economia, deși această dezbatere îi separa deja, în cadrul fiecărei științe, pe partizanii unei abordări "pozitiviste" și "descriptive" a fenomenelor culturale ca fenomene naturale de partizanii unei alte abordări, "comparativă" și "normativă", centrată pe diversitatea, relativitatea și contrastul culturilor. Wilhelm Dilthey (1833-1911) a încercat să dea un fundament științelor morale ale culturii sau ale spiritului prin hermeneutică, înțeleasă ca interpretare a "urmelor" sau a manifestărilor spiritului. El propune o concepție cu două niveluri: există bunuri materiale
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
scară internațională, în special în concurența dintre Statele Unite și Europa: producție audio-vizuală, exceptare culturală (Uruguay Round în 1993, AMI în 1998), unde se decide, în parte, independența culturală și artistică a națiunilor europene (Regourd, 2002). Interesele Plasticitatea scopurilor politice și relativitatea lor contingentă arată că este imposibil să se dea o definiție univocă a grupării politice: Nu există scop, de la preocuparea pentru provizii până la protejarea artelor, pe care gruparea politică să nu-l fi urmărit, de câte ori s-a ivit ocazia [...]. De
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
astrologia medicală, magia și, mai puțin, alchimia. Deși "lucrurile nu pot fi controlate decât a posteriori, pentru oamenii Renașterii, valoarea relativă de întrebuințare a astrologiei era la fel de ridicată ca aceea pe care o atribuim în zilele noastre teoriei radioactivității sau relativității" (p. 249). Dispariția sau rătăcirea și abandonarea acestora este explicată de autor prin metafora "muștei aptere". În realitate acest mutant (musca apteră), care nu este altceva decât știința modernă, deși nu avea datele necesare să supraviețuiască "într-un univers saturat
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
la tehnici narative, între care, conform studiului despre cele Cinci fețe ale modernității al lui Matei Călinescu, se numără: - dublarea și multiplicarea începuturilor, a finalurilor și a acțiunilor narative - tematizarea parodică a autorului/a cititorului (cititorul „implicat“ devine personaj) - accentuarea relativității valorilor prin suprimarea opoziției între acțiune și ficțiune, între realitate și mit, între adevăr și minciună, între original și imitație - autoreferențialitatea și metaficțiunea ca mijloc de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc - la nivel stilistic, se remarcă utilizarea parodică a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și permise de profesori. Un asemenea spațiu, al variabilității accentuate, în configurarea căruia funcția predeterminată este redusă la minimum, permite configurarea unor grupuri diverse ca geometrie și durabilitate, favorizând satisfacerea nevoii de leadership (deci de cooperare și competiție) a elevilor. Relativitatea relațiilor este o caracteristică a lumii în care trăim, prea complicată pentru a căuta și menține doar relații sedimentate pe termen lung astăzi avem (ne facem) cunoștințe, mai rar prieteni, printre altele pentru că un prieten trebuie "îmblânzit", așa cum îl învață
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în infinit: ea nu este nici perfectă, nici absolută. Nefiind dumnezeu, ci om, sanctificatul, cu tot elanul său aproape supraomenesc, nu este absolut perfect. Nici apariția nu va fi vreodată perfectă. Absolutul nu există în temporal, acesta constituind însuși principiul relativității. Idealul lui director este perfecționare: evoluția permanentă. Cea de a treia persoana a treimii este speranța. Speranța simbolizată de cea de a treia persoană trinitară semnifică posibilitatea renașterii elanului animant în timpul vieții trupului. Dar renașterea cui și la ce? IISUS
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
universului (Newton) și din nou ca urmare a studierii mai intense a luminii a trebuit să sufere modificări imaginea aceasta, iar fizica, refugiindu-se atît în intuiția revelatoare, cît și în observarea exactă, a elaborat concepții unificatoare asupra universului (teoria relativității) și asupra atomului (teoria cuantică), concepții ale căror consecințe pentru întreaga știință, care reclamă o revizuire a bazei sale metodice (principiul cauzalității), riscă să depășească orice previzibilitate și par să apropie cercetarea lumii exterioare de cea a lumii interioare și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
umană și pierderea Erei Rațiunii, erei certitudinii, determinismului și valorilor absolute” (Ascott, 1995, p. 39Ă. În ultimă instanță, britanicul neglijează să se refere la aspectul ontologic al corpului, făcând speculații doar asupra epistemologiei acestuia, precum percepția multiplicității punctelor de vedere, relativitatea cunoașterii și impermanența percepției. Previzionând arhitectura secolului XXI, Ascott (2000Ă o etichetează drept o arhitectură a minții, desprinsă de arhitectura (anterioară aă corpului: o arhitectură utopică a unei conștiințe conectate, a unei minți distribuite și a unei inteligențe colective. Elaborând
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]