3,930 matches
-
de efect. în octombrie. Chestia asta l-a făcut terci. — Chiar așa? s-a zgâit Luke la mine. Sigur, am rânjit eu. Mă apuc de psihologie. Fute-m-aș! a exclamat el. Amândoi am ignorat posibilitatea unui flirt pe care remarca aceea ne-o pusese la dispoziție. Lucrurile erau diferite față de cum fuseseră în urmă cu doi ani. Foarte diferite. Acum mai urmează să-mi spui că te măriți, a zis Luke. Și transformarea va fi completă. Am zâmbit. Ce idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu dinții ăia ai lui albi. Aura îi era de-a dreptul periculoasă. Am simțit cum mi se strânge stomacul. —întotdeauna m-ai făcut să râd, a zis el. —Și asta nu numai atunci când mă dezbrăcam? am încercat eu o remarcă amuzantă. N-ar fi trebuit să încerc. Ochii lui Luke s-au luminat și s-au întunecat în același timp. Iar eu am fost cotropită de tot felul de amintiri și senzații. Aproape că simțeam în nări parfumul pielii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Randall erau albaștri, iar ai mei erau de un căprui deschis. — și, cum a primit Jackson vestea? — Ei, păi - a primit-o destul de bine, am răspuns eu destul de vag. Nu voiam să-l jignesc pe Randall, aducând în discuție niște remarci răuvoitoare la adresa lui Vivian, care era cunoștința lui, însă reacția lui Jackson mă impresionase, la modul grav. * * * În dimineața aia, i-am dus lui Jackson o gogoașă proaspătă și lipicioasă (de vreme ce o ratase pe aia de vineri) și am închis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
facă țăndări, Claire! Femeia asta îl face pe Atilla Hunul să pară un tip foarte generos. Am rămas cu gura căscată. Jackson Mayville vorbea de rău pe cineva? El era întruchiparea gentlemanului din sud. Niciodată nu-l auzisem făcând vreo remarcă negativă despre cineva. — Ai cunoscut-o când a lucrat aici? l-am întrebat. — Din păcate, da. Tuturor ne-a mâncat ficații. Ca s-o spun pe șleau, e o nebună. Ascultă, Claire, știu că Vivian are foarte mult succes și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Totuși, cea mai stresantă chestie erau referirile deloc subtile pe care Lucille le făcea în legătură cu viitorul meu alături de fiul ei. Era limpede că se hotărâse deja în privința căsătoriei - ceea ce ar fi trebuit să fie flatant, numai că eu resimțeam acele remarci ca pe niște presiuni uriașe aplicate asupra mea. — Care-ți place mai tare, draga mea? mă întrebase ea o dată, cu ochii lărgiți și o expresie inocentă, în vreme ce stăteam în fața unei vitrine de la Harry Winston, plină cu inele cu diamante. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai multe despre bărbatul care ajuta poliția în investigațiile asupra unei crime extrem de macabre, demnă de interesul ziarelor de scandal. Directorul începuse să regrete criticile aduse Studiilor Liberale în fața Comitetului pentru Educație. Doamna Chatterway sunase și-l anunțase că găsea remarcele sale ca fiind de prost gust, sugerând că s-ar putea să ceară și o anchetă asupra felului în care era condusă Catedra de Studii Liberale. Dar cea mai îngrijorătoare era ședința consiliului de conducere a colegiului. — Vizita Consiliului Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sublinie că, prin dezmembrarea soției sale, Wilt făcea o faimă proastă profesiei lor. Braintree susținu că Wilt nu dezmembrase pe nimeni, că nici măcar poliția nu susținuse așa ceva și că existau și avocați pentru procese de calomnie. Dr. Lomax își retrase remarca. Maiorul Millfield insistă asupra ideii că existau motive temeinice pentru a presupune că Wilt își omorâse nevasta și că, oricum, în Rusia nu există habeas corpus. Bill Trent spuse că acolo nu exista nici pedeapsa capitală. Maiorul Millfield zise „Prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zise dr. Board. Mi se pare că Shelley avea o fobie față de boala asta. Dr. Cox avea cu certitudine o asemenea fobie. Stătea într-un colț și bolborosea repezit, iar directorul-adjunct îl îndemna să se adune. — O expresie bine aleasă, remarcă dr. Board, acoperind icnetele de oroare stârnite în timp ce Judy, care acum era în mod clar gravidă în luna a douăsprezecea, își continua transformarea. Minoic timpuriu, nu ți se pare, Mayfield? Dar dr. Mayfield rămăsese fără grai. Se holba înnebunit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alte întrebări, dar o clipă de somn era mai bună decât nici una. Somn. Măcar dacă l-ar lăsa să doarmă! Ce-i spusese Flint? „în clipa în care semnezi mărturisirea, o să poți să dormi cât vrei tu.” Wilt meditase la remarca inspectorului și la posibilitățile pe care i le oferea. O mărturisire. Dar trebuia să fie una destul de plauzibilă ca să-i țină ocupați în timp ce el se odihnea puțin și, în același timp, atât de aiuristică încât să fie respinsă în tribunal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în urma cărora s-a turnat Harpic așa cum torni sare dintr-o salină. Probabil că Evei i-ar plăcea când o să-i povestească totul - lucru care însă nu era în nici un caz valabil pentru inspectorul Flint. El nu remarcase ironia din remarca lui Wilt cum că în tot timpul în care îi căutase pe soții Pringsheim, aceștia fuseseră permanent sub nasul lui. Inspectorul se arătase deranjat în special de poanta cu reacțiile intestinelor și de sfatul ca pe viitor să se limiteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pentru licențe de către CNAA, pe motiv că dotările și condițiile pe care le oferim nu sunt cele adecvate pentru o instituție de învățământ superior. Profesorul universitar Baxendale s-a exprimat foarte hotărât în această privință și în special în legătură cu o remarcă auzită la unul dintre membrii consiliului de conducere, referitoare la necrofilie... — N-am spus decât că... începu dr. Board. Știm cu toții ce ați spus, dr. Board. Și poate v-ar interesa să aflați că dr. Cox, în momentele în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu, nu asta voiam să spun. Urcând acum scările, din nou, spre dumneavoastră, mă întrebam cum să spulber neîncrederea. Nu, n-are rost să protestați, de ce să ne ascundem sub fraze de politețe. Sunt imprudent de sincer, cum ați putut remarca. Numai cu cei care mă interesează cu adevărat. Așa am decis să fiu și cu dumneavoastră, încă din prima clipă. Ciudat, sinceritatea mea nu v-a deblocat. Tocmai ea, sinceritatea, provoacă în ziua de azi suspiciune. Era suspiciunii, cum zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când nu trebuie - era formula de început - și spune lucruri pe care acum le regretă amarnic. Dintre toți oamenii din lume, tu ești pentru mine cea mai importantă. Ești sufletul sufletului meu, sângele sângelui meu și mă îndurerează gândul că remarcile mele tâmpite ar fi putut da naștere la resentimente între noi. Fără tine, sunt un nimic. Fără tine, sunt un nimeni. Draga, iubita mea Rachel, te rog să îi dai bătrânului tău tată fără minte o șansă să își ispășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
alin pe Tom. Știi cum e, ai probleme cu facturile și vine un fotograf care-ți propune o slujbă. O zi de muncă pe o grămadă de bani. Tom a clătinat din cap și, din expresia lui, am înțeles că remarca mea nu fusese decât un exercițiu inutil de formulare a dorințelor. Nu cunoștea toate amănuntele, dar era sigur că povestea nici nu începuse, nici nu se sfârșea cu fotografiile făcute pentru Midnight Blue. Aurora dansase topless în Queens (la Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lume gândește ca tine în statele cu rezultate indecise, Bush o să câștige. Honey se străduiește să își ascundă un surâs. Tom e atât de hotărât, încât tare i-ar plăcea să-l aducă iar cu picioarele pe pământ printr-o remarcă excentrică, neconvențională. Simt gluma venind și strâng pumnii, rugându-mă să fie bună. Știi ce s-a întâmplat ultima oară când un neam a ascultat de un tufiș? întreabă Honey. Nimeni nu scoate un cuvânt. — A rătăcit prin deșert patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ora de culcare. E un pic impertinent, nu? Să mă invite așa din scurt. Mă crede disperată? — Mă pregătesc să mă bag în pat, îi spun. Sună promițător. Putem să ne vedem altădată, mă ofer eu, pur și simplu ignorând remarca lui destul de sugestivă. Dacă își închipuie că sunt genul de fată care să iasă în miez de noapte după bărbați necunoscuți, se înșală. Nu putem să ne întâlnim mâine, pentru că mă duc la o decernare de premii la Londra, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu realizările. Deci. Cred că sunteți foarte mândră de Luke. Sper ca această mică remarcă a mea să provoace un mic discurs fericit din partea ei, care să țină măcar vreo zece minute. Însă Elinor se mulțumește doar să se uite la mine în tăcere, de parcă aș fi spus prostii. — De faptul că... are o firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
investitorii să‑i aprobe planurile radicale de restructurare, care se spune că ar consta în... Citesc articolul până la capăt și mă uit câteva clipe la fotografia lui Luke. Pare la fel de sigur pe sine ca întotdeauna, dar îmi aduc aminte de remarca lui Michael cum că ar fi fost călcat în picioare. Și lumea lui s‑a prăbușit brusc, la fel ca și a mea. Însă, după cât se pare, el n‑are norocul ca maică‑sa să‑i dea telefon și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
roșie - și apoi despre viitorul țării, despre inevitabila invazie străină, despre libertate, socialism, comunism și feminism. Îl ascultă și, treptat, simte că se îndrăgostește. Nu îi spune despre domnul Fei, fostul ei soț. Însă în câteva rânduri face câte o remarcă ciudată: Adevărata sărăcie este să nu ai de ales în viață. Să nu ai nimic de ales în afară de măritiș, de exemplu. Să nu ai de ales, în afară de a fi prostituată sau concubină, să-ți vinzi trupul. Spune asta printre lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mi-am dorit vreodată de la un bărbat. Ca tată, e înțelept, iubitor și impunător. Când l-am întrebat de ce a decis să se însoare cu mine, mi-a replicat că am capacitatea de a face un cocoș să ouă. Iau remarca drept compliment. Presupun că vrea să spună că scot ce e mai bun din el. Însă nu sunt sigură. Uneori, simt că el e prea extraordinar ca eu să-l înțeleg. Mintea lui este pentru totdeauna de necuprins. El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
capitală”. Pick-upul a fost un dar de la Agnes Smedley, admiratoarea străină a lui Mao. Mireasa merge să dea sonorul mai încet. Apoi se plimbă de colo până colo, încercând să se alăture discuțiilor. Ascultă și prinde momentul să-și insereze remarcile. Întreabă de fasciștii din Europa. Vrea să știe când s-ar putea să atace din nou Chiang Kai-shek. Întreabă: Cât vor ține proviziile lui Chiang Kai-shek? Câți bani sunt dispuși occidentalii să verse în puțul fără fund al lui Chiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-l descriu pe Kuai Da-fu. Vorbesc despre el de parcă ar fi fiul meu. Are chipul prelung și caracter puternic. Ochi de raton și nasul mare. Buzele lui îmi amintesc de albia uscată al unui râu. Mao râde la această remarcă. Continuă, zice el. Continuă. E timid, vulnerabil și, totuși, plin de înflăcărare. Nu are o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi scânteiază și chipul lui se îmbujorează. Deși nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui privată de proiecție. Îi place totul, mai puțin finalul, unde eroina și eroul sunt împușcați. E prea trist, se plânge el. Îmi propune să îi fac un happy-end. Nu sunt de acord, dar îi promit să am în vedere remarcile lui și îi zic că îmi voi da toată silința să fac modificarea sugerată. Adevărul e că sunt ferm hotărâtă să nu fac nimic. Nu o să mă ating de final. Este simbolic. Este ceea ce simt eu despre viață. Gloațele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
joacă un rol fără ca măcar să știe că se află pe scenă. Mesenii beau mai departe. Nu te aștepta la prea mult. Adevărul e că nici un alog nu ți-ar da cu împrumul toiagul lui. Printre înghițituri și toasturi, Mao aruncă remarci ca de om beat. Cea mai mare fericire a unui șoarece e să fure o mână de grăunțe. Vai, ia te uită, am uitat cu totul de oră. Ar trebui să facem asta mai des, nu? Tovarășe premier Zhou? Jiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Xiaoping. Am avut odată o discuție cu Mao pe această temă. I-am spus că s-ar putea să mă fi născut pentru a juca un personaj tragic. Tovarășul președinte mi-a răspuns cu umor, spunând că asta e o remarcă fascinantă. Este? privește ea de jur împrejur. Închipuiți-vă că mâine sunt prinsă și ucisă. Uitați-vă bine la mine. Eu stau liniștită. Ceea ce mă preocupă sunteți voi, viața voastră, familiile voastre. Fiecare dintre voi. Vor veni după voi. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]