2,146 matches
-
piept vieții niciodată? (...) Marta nu m-a îndemnat niciodată să fiu erou, nu, nici o vorbă...Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasă zică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările...” (L. Rebreanu - Pădurea spânzuraților) 3. Prin ce indici gramaticali și stilistici este marcat fluxul conștiinței lui Maxențiu în fragmentul următor? “Maxențiu era păgubit numai de acele răutăți ce-l țineau încordat; cu care înbuiba necazul și părăsirea lui:”Pe cine
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
imaginile contorsionate ale sufletelor duse spre pedepsele eterne, aflate în scena cataclismică a Judecății de Apoi care se află deasupra altarului. Interesant e că puțini artiști reușesc să redea gama de extaz spiritual și de suferință fizică, speranța mântuirii și remușcarea păcatului. Numai un artist adevărat care credea în propria scânteie divină conștient de limitele sale uma‑ ne ar fi putut începe un asemenea parcurs. Aici se regăsesc ca și în alte ilus‑ trații din capela Sixtină, dramele umane și spirituale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei neantificate, ci din sfiala și din scrupulul de a neantifica pur și simplu. Nehotărârea se naște din remușcarea în fața ființei posibile, a ființei care, de 64/ DESPRE LIMITĂ vreme ce hotărârea mea s-a îndreptat în altă direcție, nu va deveni niciodată reală, care pur și simplu nu va fi. Nehotărârea e o derută pre ontologică. Nehotărând, cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
albastru de dictando - în cabina de probe a unui magazin de confecții în care intră însoțit de sora lui, Octavia, pentru a-și cumpăra un costum nou. Pierderea jurnalului reprezintă începutul unui lung drum al fricii și al unor chinuitoare remușcări. După ce este convocat de către securitate și după ce începe ancheta, Chiril nu mai rezistă presiunii și se spânzură. Romanul își construiește rețeaua de simboluri și în jurul unui tablou din pictura flamandă a secolului XVII, Plata dijmei, creație a pictorului Pieter Breughel
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unui bărbat de către Sabin, moment în care între cei doi se înfiripă o prietenie 1. Episodul de la cabana Corbeanca, când îl așteaptă pe Sabin, este cel care declanșează tragedia Ioanei. Sabin nu mai ajunge la cabană și Ioana, plină de remușcările generate de faptul că îl trădează pe Anton, părăsește camera cabanei. Pe alee o mașină o orbește cu farurile, din ea coboară Anton care o lovește și o aruncă în șanț. Ioana se trezește în salonul de spital, înconjurată de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fără de prihană este expresia acestei teologii naturaliste 11. În schimb, Tradiția răsăriteană vede în Sfânta Fecioară podoaba întregii făpturi, "termenul cel mai înalt al unei pregătiri de a reprimi pe Dumnezeu, care se urmează în generații încă de la cea dintâi remușcare a lui Adam"12. Prin urmare, libertatea Sfintei Fecioare de a primi pe Dumnezeu este primordială; ea nu mai este un simplu instrument, ci cea mai curată făptură care îl primește pe Creator, cea care s-a înălțat spre Dumnezeu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ațintit asupra ta”. Omul rămase înmărmurit. Acum nu mai putea desluși măcar dacă grăiește pălăria sau ceva tainic din creierul și ființa lui. Se înspăimântă. Vru iar să scoată pălăria, dar zadarnic. Părea că-i acolo de când lumea. Cuprins de remușcare, omul căzu în genunchi și șopti atât: „Doamne, iartă-mă pe mine păcătosul!” În sufletul său glasul predicii se auzea mai departe. Când gândul căinței curate, al părerii de rău pentru fapta cea rea săvârșită vine pe albia lacrimilor, nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
să-l piardă în omăt ("era noapte, ger"), însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se împluse lumea că trebuie să fie un sfânt"). Împins de remușcări pentru păcatul înfăptuit, boierul merge la locul unde abandonase copilul și află povestea negustorilor. După ce-l răscumpără din nou, boierul pune băiatul într-o raclă și-i dă drumul pe apă. Deasupra raclei scria: " Cine va deschide această raclă va
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu eliberează, ci leagă, el nu autorizează toate actele. Totul e îngăduit nu înseamnă că nimic nu e oprit. Absurdul face numai ca toate consecințele actelor noastre să fie echivalente. El nu recomandă crima - ar fi pueril - , dar îi restituie remușcării inutilitatea. Tot astfel, dacă toate experiențele sunt indiferente, experiența datoriei este la fel de legitimă ca oricare alta. Poți fi virtuos din capriciu. Toate moralele sunt întemeiate pe ideea că un act are consecințe care-l legitimează sau îl anulează. Un spirit
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
eticii, moravurilor sau dreptului dacă, în caz de încălcare, o sancțiune specifică eticii, moravurilor sau dreptului este aplicată pentru pedepsirea agresorului și prevenirea unor alte încălcări. Dacă A îl ucide pe B și după aceea simte chinurile conștiinței sau ale remușcărilor, ne aflăm în prezența unei sancțiuni specifice eticii și, prin urmare, a unei norme etice. Dacă A îl ucide pe B și o societate neorganizată reacționează prin demonstrații spontane de dezaprobare, precum boicotul afacerilor, ostracizare socială și alte lucruri de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și valeriană; apoi în Cehia, la „litost“, pe care Kundera îl definește așa - „o stare de tulburare adâncă provocată de constatarea subită a propriei nefericiri“, „un sentiment al infinitului asemănător cu un acordeon deschis, o sinteză din multe altele, compasiune, remușcare și un soi de dorință nelămurită... Nu știu cum ar putea cineva să înțeleagă sufletul omenesc fără asta“. Sunt convinsă că, dacă sunt îngânate câteva din aceste cuvinte speciale, e imposibil să nu primești ceva din irepetabilitatea lor, devenind, la rându-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
despre țara de bestii / 13 Un mister mai mare decât toate celelalte / 16 O carte fără sfârșit / 19 Un feminism soft, anesteziat / 22 Iarna de la capătul lumii / 25 Bancnota ficțională / 28 Frontul foștilor amanți / 31 Androphilis / 34 În reluare - resentimente, remușcare / 37 Cartea cenotaf / 40 Cartea umbrelor / 43 Confesiuni cu sufletul la gură / 46 Umbra lui Don Juan / 49 Cum se iubesc demonii / 52 De la Columbus la Nemesis / 55 Diavolul și iepurașul / 58 Ucide îngerul exterminator! / 61 In Dublin's fair
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fi, în imaginarul lui Tolstoi, relația cauză-efect. Țăranul Stepan, unul dintre cele mai bine conturate personaje, are - după ce comite șase crime - revelația mântuirii creștine. "Contaminat" și el de morbul invizibil emanat de cupon, trece prin momente întunecate de meditație și remușcare, reușind să-și convingă tovarășii de celulă că orice act abominabil poate fi purificat de un gest nobil. Și cei implicați direct în manevrarea bancnotei sunt afectați de imprevizibil. Unii sunt sacrificați, având parte de morți violente, iar alții - eliberați
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o mască ce-i asigura o identitate socială acceptabilă, însă a rămas fidel până în ultima clipă unui cod al onoarei ce i-a făcut suportabilă atât viața, cât și moartea. "Dilemateca", anul VI, nr. 61, iunie 2011 În reluare - resentimente, remușcare Meritul de a fi un excelent povestitor nu-i poate fi contestat lui Julian Barnes. Succesul la public și premiile literare (printre care și Man Booker Prize pe anul 2011) sunt măsura corectă a calităților sale incontestabile de narator alert
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
odios care ucide copii nevinovați, alină părinții îndurerați, își turează la maximum conștiința și speră, cu o naivitate alarmantă, că epidemia se va sfârși cât mai rapid. Își urmează iubita, pe Marcia, într-o tabără de copii, la munte, are remușcari că-și părăsește teritoriul și protejații, dar lovitura ultimă i-o aplică același "nemesis" perfid ce pedepsește întotdeauna hybrisul, fie că acesta e un exces de bunătate, de frumusețe sau de responsabilitate. Fraza-cheie a romanului și-a pierdut, în traducere
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a te folosi de criticile constructive, care sunt în beneficiul tău, și îți pot crește “imunitatea” împotriva lucrurilor nefaste, care apar inevitabil în viața fiecărui om. Iar criticile răutăcioase să le elimini efectiv din mintea și sufletul tău fără nici o “remușcare”! Când suntem frustrate pare să trecem mai ușor peste situație când începem să-i criticăm pe ceilalți din jurul nostru pentru defectele pe care le au, astfel credem că ale noastre vor trece neobservate , dar oare tu îți poți trece cu
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
și a regimului constă în aceea de a reduce revoluția la fracțiunea minoritară. Reducând ceea ce se petrece în lupta împotriva "teroriștilor", regimul a distrus, în plus, societatea; viața rebelilor nu valorează nimic și aceștia ar putea fi eliminați fără nici o remușcare, conform unei jurisprudențe pe care americanii și, în particular, și occidentalii, în general, nu ar putea să o dezavueze, deoarece ei înșiși sunt cei care au creat-o. Alibiul teroriștilor constă în aceea că mai mulți asasini devin barbari, ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
spre Bazar și gîndurile negre pun stăpînire pe mine. Un tremur abia vizibil al mîinilor, o voce ușor sacadată, stau mărturie că cel vinovat moral de moartea unui om este puternic marcat. De ce l-am dat afară? întreb dominat de remușcări. A fost prins furînd. Bilete de intrare false, primitor de șpagă, contrabandă cu moldovenii... Ce funcție avea? Șef de tură și taxator. Îmi aminteam vag că am semnat ceva acum cîteva zile. N-am studiat cazul în amănunt, semnam mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n’avea decât 3-4 degete - nici ea nu știa precis, oricum nu acelea 5 regulamentare - s’a decis să se pocăiască; o chema Hyracotherium și era vulpe doar ca dimensiuni. Treaba a durat ceva vreme când, frângându-și degetele de remușcare sau de ciudă În lungi penitențe a rămas, rând pe rând, doar cu unul; pe acela n’a mai putut să-l piardă, căci era protejat de o copită. Dar a crescut, devenind Equus caballus, calul adică, iar asta acum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nero: plumbul din vinul fabricat din must concentrat În cazanul spoit cu plumb... Dar, à propos de ceai, unul cu certe calități sedative: Poate că acei - și nu mă rușinez să-i cataloghez altfel - criminali vor să-și adoarmă astfel remușcările. Dacă le au... Nu mă lasă inima totuși să le aplic tratamentul de odinioară, ba și de astăzi prin Orient: retezarea barem a unui deget; se bucură de drepturile omului. De ce n’ar exista și drepturi ale copacului, de vreme ce până
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vai și amar, căci În joc e hrana, pe care Natura n’o oferă chiar cu dărnicie pe potriva oricărei pretenții. Și astfel, dacă un guzgan se pierde pe drum, e vai de el. Dar poate că-l vor chinui, cândva, remușcările și, atunci când drumul i se va Întretăia cu cel al restului clanului, va vrea să i se alăture. Tot vai de el, de astă dată din partea propriului clan, căci nu mai miroase la fel; e un străin deci. Să presupunem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
orfan Și nu te am decât pe tine? Cu străinii m-ai înșelat Și ți-ai bătut și joc de mine!. O lovitură de cuțit I-am dat în zarea lumânării; Cu ea-ncepusem primul sărut Și primul pas al remușcării... În celulă povestea: cântam cântecul ce-l învățasem de la mama mea, care-i simțeam vocea caldă și aici, ca și apărător al țării, cum ne cânta și ne învăța să fim cuminți și să nu facem fapte rele. Dar mânia
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]