3,239 matches
-
limbă-nflorea clipa iubirii Și inima cuminte clipea bucurie ... Eternizată-n sânge e dulce limba noastră, Ne-a apărat întruna asemeni unui scut. Ea ne-a ținut aproape. Și-atunci în clipa-albastră Tot ea ne-a alinat, și,.. ușor am renăscut! În limba noastră râdem, în limba noastră plângem, În limba noastră trăim bucuroși iubirea, Ne depărtăm de țară -dar- dorul noi ni-l spunem Numai în limba noastră, “asta-i fericirea”. Vorbirea traversează prin ceață “lumină”. O, ce joc și
LIMBA ROMÂNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369157_a_370486]
-
încă nu mi-ai dat. Nu cred că poate să se rupă această vrajă care-n noi se lasă dezlegată după și încâlcită iar apoi. Zadarnic aș fugi aiurea. Iubirea-mi va dori mereu ca-ntruna să colind pădurea care renaște-n dorul meu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Arșiță / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ARŞIŢĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369240_a_370569]
-
-n pomii nebuni, Într-un roi de-așteptări printre nopți brumării, Muguri râd, scoși din soare, își deschid florării, Pașii săi sunt veniți cu-n trecut în strămoși, Primăvara e-n noi, nuntă-n anii frumoși, An de an tu renaști în speranțe de veacuri Și ne cânți simfonii cu balsame de leacuri. Tu vorbești de cocori, fulguind zbor de fluturi, Revărsând în neliniști cor răboinic de cânturi, Și zâmbind te mai superi peste zile iernoase Ce amarul și-l frâng
DRAG DE PRIMĂVARĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369241_a_370570]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CEASUL MI-A FURAT TIMPUL Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Un ceas viu de primăvară Mi-a furat timpul florilor, Ofranda pe ram e roșu cireașă, Renăscută-s din sângele lor. Un ceas de vară mi-a furat Iubirea mării,soarele și-al ei val De apusuri sângerii m-au scăldat, Răsăritul mă aduce la mal. Un ceas nostalgic de toamnă Îmi țese vise-n culorile ei
CEASUL MI-A FURAT TIMPUL de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369239_a_370568]
-
Acasă > Poezie > Imagini > OFRANDA MI-E CUVÂNTUL DE IUBIRE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-ai zămislit iubite din vise, c-un fir de nisip și stele Și m-ai renăscut vers, pentru tine poezie, Torța ard, pasiune și viață-n trup de femeie Ce-ar vrea că sufletul în Paradis să-ți ieie. Ai întrebat Iubirea dacă vrea să doară, de ce ne-am păcălit Când dragostei tribut de sânge noi
OFRANDĂ MI-E CUVÂNTUL DE IUBIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374179_a_375508]
-
aș vrea să mai fiu Când aripa-mi ruptă degeaba se zbate. Îmi caut iubirea piedută și-o simt În oase și spirit și-n oricare gânduri. O caut într-una aș vrea să mă mint Că-s viu și renasc acum din mormânturi. Mai caut cuvinte dar greu le găsesc Și nu pot trăi rătăcind prin durere. Că tot ce caut acuma, trăiesc și iubesc Nu este decât alintare și fiere. Nu sunt, nu exist sau poate-am murit Mă
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
27 martie 2015 Toate Articolele Autorului DORINȚĂ Noapte este-n lumea toată, Cerurile s-au închis, Apele-s întunecate, Dorul este necuprins. Plânge lumea la fereastră Pentr-o rază de lumini, Soarele să se ivească Peste cerul plumburiu. Cerurile să renască În izvoare de lumini, Steaua lumii să croiască Nouă eră printre spini. Elena TRIFAN 27.03.2015 Referință Bibliografică: DORINȚĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena
DORINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374203_a_375532]
-
Mugurel Pușcaș e ca un ghiocel alb, pur, adevărat, sfielnic, care se vrea a fi vestitorul schimbării, cel care după atâta amar de suferințe și necazuri ne bucură ochiul, inima și sufletul încărcându-le cu o lumină Dumnezeiască și care renaște în noi speranța că binele va învinge răul, că frumosul va spăla urâțenia sufletelor noastre, că vom fi iarăși cum am fost odată, drepți, curați și simțitori la frumos și adevăr. Cred cu toată convingerea că aceasta este esența creației
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
scrise de Mihai Eminescu: Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate (în care rememora clipele nostalgice din Iași) și Departe sunt de tine, în care își plângea tristețea despărțirii de Veronica. 1879-08-04 Moare Ștefan Micle, soțul Veronicăi. Relația dintre Eminescu și Veronica renaște, trecând prin momente în care cei doi plănuiesc să se căsătorească dar și prin momente de ruptură. 1879 6 august, îi scrie Veronicăi mângâind-o pentru moartea soțului. Publică în "Convorbiri Literare": Atât de fragedă, scrisă pentru Veronica, dar pe
EMINESCU VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂȚII ROMÂNEȘTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374215_a_375544]
-
în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteie Aruncă, spre-a renaște, un trup în limbi rebele. Hoinar printre planete, inundă omenirea Cu fraze adormite, în nopți ce-și torc misterul. E simfonie scrisă, exaltă dăltuirea Cu-amprenta dulce-amară ce-alungă efemerul. Se-amuză-n nebunia-i, cu vise zgribuite Pe gheață azvârlite, de-
HOINAR de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374287_a_375616]
-
nerostite ,din tainici ochi, adânc Poteci de gânduri în nopți am cutreierat Și petece de vise ades s-au risipit în vad. Îmi dezgheață țurțuri la margine de gând Prin grădina timpului pășesc în așteptări Speranțe din ochi de înger renasc pe rând Printre cuvinte rătăcite prin halte și gări. Mai cred în primăvară, în tot ce este sfânt În dragoste pură trezită de-al sufletului glas, În verde, lacrimă cerului pe ochi de pământ Când muguri încolțesc ... pe ramuri în
PRINTRE CUVINTE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374301_a_375630]
-
Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când iubirea devine povară, Vag amurg, insipid și anost, Să oprim roata trecerii vremii, Amintindu-ne ce-a fost frumos. Când iubirea devine povară Și privim înspre mâine tăcuți, Să renască în noi primăvara, Să ne-ntoarcem, iubito, în munți. La cabana cu patimi e soare, Focul arde-n cămin, jucăuș, Ne așteaptă cuminți blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Vom călca pe poteci ancestrale, Prin poieni, cu coroane
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362187_a_363516]
-
tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu Un bunic cu gânduri multe Ce renaște-n seri târziu! Popean Valer,Târnăveni Referință Bibliografica: Un bunic cu gânduri multe / Valer Popean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2308, Anul VII, 26 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UN BUNIC CU GÂNDURI MULTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362182_a_363511]
-
Oare unde te-am ascuns? Știu că tu nu poti să zbori, Cred,durerea-ți e de-ajuns, Te-aș ascunde printre nori, Vreau să fiu cu tine-n gând Undeva la mal de lume, Cel mai sigur orișicând Vom renaște-n cev-anume, Vom renaște-n vis pierdut Undeva la țărm cu soare Și din toate ce-am avut Dragostea rămâne oare? Știu nimica nu-i târziu Poate te simți răstignită, Părul tău e argintiu De amaruri cotropită, Răstignită-n seri
UNDE EȘTI IUBIREA MEA? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362202_a_363531]
-
ascuns? Știu că tu nu poti să zbori, Cred,durerea-ți e de-ajuns, Te-aș ascunde printre nori, Vreau să fiu cu tine-n gând Undeva la mal de lume, Cel mai sigur orișicând Vom renaște-n cev-anume, Vom renaște-n vis pierdut Undeva la țărm cu soare Și din toate ce-am avut Dragostea rămâne oare? Știu nimica nu-i târziu Poate te simți răstignită, Părul tău e argintiu De amaruri cotropită, Răstignită-n seri târzii Undeva la mal
UNDE EȘTI IUBIREA MEA? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362202_a_363531]
-
noaptea asta dorm în visul tău Pătruns de-o sfântă binecuvântare, Eu vreau să lepăd tot trecutul rău Să te urmez în drumul către mare Acoperit cu o năframă-stea Când sufletul se ascundea în mare Din toată rătăcirea asta grea Renasc plin de iubire-n fiecare! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Să pot să dorm în visul tău / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Valer Popean : Toate Drepturile
SĂ POT SĂ DORM ÎN VISUL TĂU de VALER POPEAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362207_a_363536]
-
ceruri și e a celor mari Puterile oculte ți-au pus democrație Nu au rămas brazii,nici falnicii stejari, Vei fi o țară falsă,pe-un petic de hartie! Popor român din sâmbure de dac Vulcanul tău ar trebui ca să renască Să-ți schimbi destinul de popor sărac, Și să-nflorim iar vatra strămoșeasca! E vremea ca să curățim această țară Chemați românii să se -ntoarcă acasă Vrem un soare și o nouă primăvară Toți frații la aceeși mama ,la aceeași casă
POPOR ROMÂN DIN SÂMBURE DE DAC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378684_a_380013]
-
strâns în brațe în clipa în care trupu-i e doar împuns de spini! Suferință lumii niciodată n-o să încapă în cuvinte noi povestim iubirea și dragostea de-o viață durerile din trupuri nu și-au găsit morminte sperăm să ne renaștem în noua dimineață! În primăveri frumoase în brațe ducem flori le dăruim cu dragoste persoanelor stimate dar câteodată viața ne dă puțini fiori să dăruim flori și să uram și multă sănătate! Referință Bibliografica: UN GÂND / Lucian Tătar : Confluente Literare
UN GÂND de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378710_a_380039]
-
acestor mici insecte. Albinele însă fac nu numai miere ci și ceară. Iar ceara pusă în candele ne dă din nou lumină! Și astfel lumina soarelui trece în flori și prin albine în ceara lumânărilor și în candele, luminând și renăscându-se în materie dătătoare de lumină. La fel și steaua pe care cei trei magi au văzut-o și i-au înțeles graiul, v-a lumina peste veacuri vorbindu-le tuturor despre nașterea Sa prealuminată. Bolta stelei nu va mai
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Izvoarele tăcerii Corsetul vremii strânge a trupului pământ, Izvoarele tăcerii pătrund în chip și-n gând, Apleacă răsăritul prin razele-i tăcute Mi-e liniștea potecă spre primăveri trecute! Muguri din lemnul vieții renasc din când în când, Prin crengile de suflet pătrunde rând pe rând, A gândurilor picuri ce cad din roase plicuri, Prin apele uitării pășesc în albe stihuri. Între coperți de ceară mi-e tronul de cuvinte, În lemnul de vioară
IZVOARELE TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378760_a_380089]
-
reci,răsfirate,umbrele-mi desfac Peste gânduri răzlețe și clipe ce încă mai bat, Pe umeri mi-e timpul, stăpân cu rece toiag: -Știi?secundele încă mai bat,tic-tac,tic-tac! Sub pași rătăciți prin omăt,stau genunchii robiți, Pământul inimii renăscând cu pomi înfloriți, Neîncetat curg,izvoarele uitării demult, Icoane nestinse,dorințe ce-și cer tribut. -Negustor fără chip,piatră de jad din zenit! Azi,zăpada din cer m-a cernit,lin fără timp, Răscumpărarea,mi-e primăvara și zeii Imn
LA POARTA TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378756_a_380085]
-
stea treaza. Pe cât de mult va străluci, Vă lumină mai tare, Cuvântul viu va dăinui Spre-a lumii împăcare. El, Eminescu,-i adevăr Ce-n fala veșnicește; Sa il urmăm și-o să aflăm Cum viața se-nnoieste! Din vijelii, strălucitor, Renaște mai puternic, Simțindu-se nemuritor Și-n amintire veșnic! Referință Bibliografica: DIN STEAUA... / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DIN STEAUA... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378754_a_380083]
-
Voi vreți și azi și mâine și poimâine , să guvernați pământul legendar, chiar dacă nu știți cum se face o pâine, de țara aceasta n-o s-aveți habar! Va este dragă glia românească, chiar dacă străinii va votează, din alte lumi o sa renască, anomalii care mai tarziu ,contează! Noi suntem vii și prea puștii... speranța ați distrus-o hiene și anomalii, chemarea e un Sfinx ce nu îl știi, dreptate a vietii când o să revii?... Lucian Tătar 06 nov 2016 21:37 0078
CĂUTĂRI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378786_a_380115]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIȚI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului NU MĂ MAI TEM Furtuna putrezește pe flori și pe frunze... e prea bătrână să mai renască-n noi... se spală depărtările uitate la margini de cărare. Nu mă mai tem de viscol și nici de viața de apoi... e o cale doar spre albe flori de măr. Alunec în tăcere prin viața boemă, căci furtuna putrezește
NU MĂ MAI TEM-----MI-S OCHII OSTENIŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378795_a_380124]
-
Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii știu o taină, desigur că știu, altfel, cum ar aștepta o iarnă uscați în ger, umili și fără nici o șoaptă în primăvara blândă să renască, schelete cu rădăcini și fără groapă ? Numai copacii o știu, cu siguranță și firul ierbii crescând mlădios, mi-e milă de trupul de lut fără speranță când risipit, va înverzi pe jos. Referință Bibliografică: Copacii știu / Cristina Crețu : Confluențe Literare
COPACII ŞTIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377720_a_379049]