3,846 matches
-
ei, opera îndelung construită și solid articulată a lui Sorin Titel, două mari energii se cumpănesc și se înfruntă în ea, se observă și se pândesc una pe cealaltă, întreabă, se întreabă și își răspund, într-un dialog continuu, în replice extinse, deopotrivă de tari, de verosimile, de convingătoare, două mari instanțe vorbesc pe rând ori împletindu-și rostirea: o instanță vitală, a vieții mature, clocotitoare, triumfătoare în însăși nepăsarea afirmării propriilor ritmuri, pe de o parte, iar pe de altă
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
și stratificarea socială la nivel global (Townsend, 2002); salariile de la vârf sunt ridicate pe măsura creșterii responsabilităților și pentru a stimula dislocarea personalului în țări mai puțin dezvoltate și/sau cu riscuri sociale ridicate, în timp ce la bază sunt limitate superior, replicând, în bună măsură, nivelul mediu de salarizare al țării-gazdă, excepție făcând segmentul restrâns al personalului de conducere. Pe de altă parte, în situațiile în care avansarea capitalului spre țări mai puțin dezvoltate se face prin fuzionări și achiziții nu are
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
59">59 Memoriile Regelui Carol I, vol. III, p. 155. </ref>. Pe de altă parte, Gorceakov exprima cu claritate dorința Guvernului țarist de a obține brațul Chilia, ceea ce Însemna, de fapt, sudul Basarabiei. La o asemenea declarație fățișă, Domnitorul Îi replica lui Gorceakov că numai areopagul european era Îndrituit să decidă În această privință, sarcina sa de căpetenie fiind aceea de a menține integritatea țării <ref id="60">60 Ibidem, p. 164. </ref>. Carol I a luat măsuri de apărare a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Țarului prin teritoriul românesc, Alexandru al II-lea „va ordona ocuparea României” și va proceda la „dezarmarea” armatei noastre <ref id="97"> 97 Corespondența generalului Iancu Ghica, doc. CLI, p. 171-172. </ref>. Deloc intimidat de avertisment, Carol I avea să replice cu demnitate: „O armată, care a luptat la Plevna În fața Împăratului Alexandru al II-lea, poate să se bată până va fi nimicită, dar nu se va lăsa să fie dezarmată!” <ref id="98">98 Memoriile Regelui Carol I, vol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
afla în dispută cu episcopul din Vienna pe probleme curriculare (dascălul îi reproșa lui Avitus că „trăsese cam lungă silaba mediană din politur și nu urmase exemplul lui Virgiliu” într-o anumită predică a episcopului; acesta din urmă, mâniat, îi replică „creștinește” că a făcut un barbarism și îl trimite să-și revadă propriile studii în propria școală: „Sper că, în vechii autori, pe care cu bună dreptate îi pui pe elevii tăi să îi învețe, vei găsi cu ușurință ceea ce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poziție politică, instituționalizată sau de grup. Și-a asumat, în schimb, câteva scopuri utopice, imposibil de atins în actualele condiții social-politice și economice, ceea ce dovedește o „feminizare deconcertantă” a tonului critic de altădată. Giroux s-a simțit atacat și a replicat cu iritare. În 1991 el a calificat critica lui Ellsworth drept „o modalitate deformantă de dezangajare politică” (a crippling form of political disengagement) și a apreciat că „nu aduce nimic nou”, întrucât problemele pe care le ridică pedagogia critică rămân
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dar mai ales cel dintâi, implicați ca eminențe cenușii în fenomenul Pitești). Intenționalitatea reeducării existase însă dintotdeauna ca măsură preventivă. Nu degeaba unul dintre directorii IABv, atunci când este somat să răspundă protestelor muncitorilor aflați în uzină, înainte de declanșarea marșului, le replică elocvent acestora în modul următor: „Băi, nu vă convine, vă trimit în Valea Jiului” (Oprea și Olaru, 2002, p. 19). Sensul era acela că protestatarii vor fi deportați în Valea Jiului cu scopul de a fi reeducați, așa cum fuseseră reeducați și minerii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este firesc să reacționeze pozitiv la o conducere democratică și negativ la una autoritară. În același mod ne așteptăm să reacționeze însă și membrii unei colectivități caracterizate printr-o cultură autoritară? Pentru a răspunde la această întrebare, experimentul a fost replicat cu grupuri de copii din India, țară caracterizată printr-o cultură tradițională puternic orientată autoritar (Mead, 1971). Rezultatele au fost diferite. Alte regularități empirice au apărut. Stilul de conducere autoritar a funcționat mai eficient decât cel democrat, acesta din urmă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un barbat înalt, cu o voce sonoră, cu o mare energie, cu o infinită încredere în sine și lipsit de modestie. Cand un coleg a remarcat abilitatea lui Rutherford de a fi mereu „pe creasta valului“ cercetării științifice, el a replicat prompt: „Păi, de ce nu? La urma urmei, eu am facut valul, nu?” WILLARD FRANK LIBBY (1908-1980) și datarea cu carbon radioactiv GEORGIANA BUSUIOC, clasa a-XII-a C În urmă cu peste jumătate de secol, curând după sfârșitul celui de-al doilea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
702 sau Autorul moare azi, București, 1962; Într-o zi de primăvară, București 1964; Teatru, București, 1965; Seara târziu, în tipografie, București, 1967; Teatru școlar. Moș Gerilă, jocuri și jucării, București, 1967; Lumea în inițiale, București, 1968; Camuflaj, București 1969; Replici sau De dincolo de fileu, București,1969; Primarul Lunii și iubita sa, București, 1970; Simfonietta metalică, București, 1970; Pasiune plus rațiune sau Temă de luptă, București, 1972; Piese de teatru, I-II, București, 1972; Ședința, București, 1972; Un proces posibil, București
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
transcendenței? Există polis fără mythos? Ne putem imagina istoria colectivă a umanității clădită în afara lucrării Providenței? Când H.-R. Patapievici declară că „Viu este Dumnezeu”, el nu afirmă doar un adevăr la nivel teoretic. La dispariția lui Dumnezeu din modernitate replica nu vine printr-o contradicție de tip dialectic, ci prin contrariere de natură retorică. Înarmat cu această remarcabilă intuiție, H.-R. Patapievici nu precizează totuși relația dintre diagnostic și terapie. Aceasta pare obnubilată de referințe uneori foarte eterogene. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cereau, un anumit gen literar: tragedia nu era o formă arbitrară, ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma și conținutul se află într-o perpetuă concordanță: nu o poți (re)prezenta pe Antigona într-o comedie. Replicând, Hayden White a dat exemple de emplotment contraintuitiv care nu trădează totuși, retoric și etic, un subiect extrem: filmul italian din 1997 distins cu marele premiu la Cannes în 1998, La vita e bella (regia: Roberto Benigni; Benigni joacă și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul lor”, „Grupul de la Păltiniș”), dispută pornită de la o banalitate sociologică și de la o analiză tendențioasă a „boierilor minții” (Sorin Adam Matei), în care acuzații au replicat de mai multe ori neinspirat, parcă pentru a le da dreptate oponenților; scandalul provocat de revista Observator cultural sub conducerea lui Ion Bogdan Lefter prin tratarea lucrării lui H.-R. Patapievici Omul recent drept „carte cu probleme” (în loc să se mențină
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aplecîndu-se din nou peste vătrai, în poziția cerută. Ă Ei bine, începu Stubb, urmînd să înfulice, acum mă întorc ia subiectul nostru, adică la biftecul ăsta. Dar mai întîi, cîți ani ai, bucătare? Ă Ce legătura are asta cu biftecul? replică bătrînul negru, ou arțag. Ă Gura! Cîți ani ai, bucătare? Ă Lumea zice că vreo nouăzeci, mormăi el, morocănos. Ă Vasăzică, ai trăit pe lumea asta aproape o sută de ani și nu știi, bucătare, cum se prepară un biftec
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și dînd semne de nerăbdare. Ă Ce-o fi ținînd în mînă? exclamă Starbuck, arătînd spre un obiect pe care-l flutura neamțul. E cu neputință! Un polonic de ulei?! Ă Aș, de unde, e un ibric de cafea, domnule Starbuck, replică Stubb. Vine-ncoace ca să ne facă o cafeluță. Nu vezi bidonul ăla mare de tablă de lîngă el? Acolo-și ține apa fiartă. A, neamțu-i un băiat de treabă, zău! Ă Fii serios! îl repezi Flask. Are un polonic și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
măcar o fărîmă de uscat și fără ca marinarii ei să vadă vreun alt om în afară de niște marinari ca și dînșii, la bordul vreunei alte corăbii; încît, dacă li s-ar da vestea că a venit din nou Potopul, ei ar replica: „Nu-i nimic, băieți, noi sîntem în Arcă!“ Avînd în vedere că în largul coastei apusene a Iavei, în imediata vecinătate a strîmtorii Sund au fost capturați numeroși cașaloți - aproape întreaga regiune înconjurătoare fiind considerată de vînători ca o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca și cum ei ar fi conștiința mea! Nu, Starbuck, adevăratul proprietar al unui vas sau al oricărui alt lucru, este cel care-l comandă. Ascultă ce-ți spun, conștiința mea e în chila acestei corăbii. Pe punte, hai! Ă Căpitane Ahab, replică secundul, roșind și înaintînd în cabină, cu o îndrăzneală ciudat de prudentă și respectuoasă, ce părea nu numai dornică să evite orice izbucnire, dar și lipsită de convingere interioară-Ăcăpitane Ahab, un om mai vrednic decît mine ar putea accepta din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și altădată. Domnule Starbuck, fulgerul din noaptea trecută ne-a dereglat compasele, asta e tot. Cred că nu-i prima oară că auzi de așa ceva. Ă Nu, dar mie nu mi s-a mai întîmplat niciodată pînă acum, domnule căpitan, replică secundul, posomorit. Trebuie spus că asemenea accidente au loc destul de frecvent pe navele surprinse de o furtună puternică. Energia magnetică acumulată în acul busolei este, precum se știe, în esență aceeași ca și energia electrică din văzduh, de aceea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin concluziile criticismului kantian, ci numai caracterizarea produselor unor asemenea năzuințe despre cunoaștere în sensul propriu al termenului. Este plauzibil că dacă ar fi fost confruntat cu critici de felul celor pe care le-a formulat Blaga, Kant ar fi replicat în acest fel. Și el ar fi fost, fără îndoială, îndreptățit să o facă. Identificându-se însă pe deplin cu acele presupoziții și opțiuni care au susținut întreaga sa întreprindere critică, este mai puțin probabil că el și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi permis să atragă atenția împăratului Sigismund de Luxemburg (1368-1437) asupra unei greșeli gramaticale a celui din urmă. La pretenția împăratului Ego sum Rex Romanus et supra grammaticam („Eu sunt rege roman și mai presus de gramatică”) prelatul ar fi replicat: Caesar non est supra grammaticos. În a sa Philosophie der Aufklärung, Ernst Cassirer a formulat programul teologiei luministe protestante în următoarele cuvinte: „Căci între moralitate și religie nu poate și nu are voie să existe o diferență radicală. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care-i provoacă detectivului o suferință personală - una pe care o resimți, totodată, instinctiv, drept un episod fără importanță. După care urmează lovitura de teatru: Un detectiv cu adevărat bun nu se însoară niciodată (Chandler, 1977, p. 70). Am putea replica un singur lucru: în Playback nu e vorba de iubire, ci de un act mecanic, performat fără nici un fel de implicare efectivă. Partidele de sex cu Miss Vermilyea și Betty Mitchell au ceva din lipsa de grație a unui one-night
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unei evidențe: romanul pare a fi fost scris de Raymond Chandler. Parker a studiat până în cele mai mici detalii caracteristicile textului-sursă și, de la un moment dat, regreți că nu și-a luat mai multă libertate în raport cu modelul. Desigur, se poate replica scurt: lui Parker i s-a propus să realizeze un „Chandler”, nu să-și folosească propria voce. În engleză, termenul care descrie situația de față e plin de sugestii: impersonation. Pe parcursul a două sute șaptezeci de pagini, el trebuia să devină
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Pușcașu și Stoian. Înainte de plecarea pentru anchetele de la București, Țurcanu a continuat să îl provoace pe Popa, cu care era în conflict deschis: „Ce-aș mai râde să facă un proces cu „Țanu” (adică subsemnatul) cap de lot”. Popa a replicat nervos că lui i-ar reveni cinstea aceasta, iar Țurcanu i-a răspuns: „Ho, liniștește-te, am glumit doar...” 1. Dacă acest episod este real, nu putem decât să deducem că Țurcanu nu știa că vor fi anchetați. Pe 19
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
unde se nimerea, pus să facă 300 de genuflexiuni cu mâinile în sus, lovit și călcat cu picioarele. Dumitru Bordeianu povestește un episod din momentul în care i s-a cerut să bată și el pe un coleg. Popa a replicat că el nu poate bate un semen, chiar dacă ar fi ucis; Țurcanu a intrat în cameră exact în momentul în care își exprima părerea. După ce Zaharia i-a raportat ce s-a întâmplat, Țurcanu l-a chemat la el pe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cârcotaș acum, le comentează în intervenții obositoare. Reia unele opinii mai vechi referitoare la drepturile evreilor din România, le amplifică și le actualizează într-o serie de articole din „Universul”, reunite în volumul Huliganism? (1938). Naționalismului sionist B.-V. îi replică exagerat și cade în antisemitism. În 1938, continuă să publice în „Universul” articole de cruntă obtuzitate politică. În același an, este găzduit de publicațiile de extremă dreapta „Sfarmă-Piatră” și „Linia dreaptă”. O docilitate inadmisibilă și o cecitate politică greu de
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]