3,646 matches
-
și mai severă, mai mult, dacă ea este întărită printr-o nouă regulă și mai severă decât prima, s-ar putea să se accentueze conflictul dintre cele două tipuri de structuri și să se împingă structurile formale spre instituții de represiune. Instituționalizarea structurilor informale. Este una dintre măsurile radicale de apărare a structurilor formale în raport cu cele informale, dar, în anumite condiții, singura posibilă și poate chiar singura eficientă. Dacă, de exemplu, un grup formal se subdivide în două subgrupuri, fiecare cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
diferite, metodelor de muncă pe care aceștia le au constituie una dintre cele mai frecvente surse generatoare de conflict în mediile organizaționale. Cum ar putea fi depășite ele? Există, spun autorii, patru opțiuni în fața conducătorului: evitarea disfuncțiilor (dacă este posibil), represiunea lor, confruntarea cu divergențele, descoperirea și utilizarea divergențelor creative. Ultima opțiune este cea mai indicată. În vederea transpunerii ei în practică, managerul trebuie să recunoască existența divergențelor între subordonați și să asculte mai curând comprehensiv decât evaluativ; să lămurească natura conflictului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
A fost urmată apoi, În țările arabe, de activitatea unor partide numite „moderniste”: Wafd În Egipt, Neo-Destour În Tunisia, Acțiunea marocană, precum și Steaua Nord-Africană În Algeria. Metropolele europene au opus rezistență În fața acestor mișcări: francezii au apelat În principal la represiunea armată, În timp ce englezii, mai flexibili, au acordat statute de semi-autonomie (indirect rule) anumitor țări (Irak, Transiordania, Egipt etc.). După al doilea război mondial, lucrurile s-au precipitat. Marii Învingători aveau nevoie, pentru a-și extinde hegemonia, să promoveze sfârșitul sistemului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de puternica Îndatorare externă, de stagnarea economică și, prin urmare, de dificultatea ă sau poate chiar de imposibilitatea ă de a ieși din starea de subdezvoltare. Adesea, aceste forțe antiimperialiste sunt condamnate să rămână veșnic În opoziție și să suporte represiunea; totuși, uneori (În Algeria, Chile, Vietnam, Nicaragua etc.), ele reușesc, prin forța armelor mai degrabă decât prin metode democratice, să preia puterea și să o păstreze măcar vreme de câțiva ani; Însă rareori au posibilitatea de a pune În aplicare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
imigranți și nu Întotdeauna bine primiți de noul lor mediu, cea de-a doua limbă constituie astfel mai curând o amenințare (Beheydt, 1986). Acolo unde una dintre cele două culturi este denigrată, bilingvismul impus riscă să devină un factor de represiune. Krashen emite ipoteza filtrului afectiv: copilul care trebuie să Învețe o a doua limbă Într-un context nefavorabil va suferi un blocaj mental care Îl va Împiedica să utilizeze la maximum oferta lingvistică ce Îi stă la dispoziție (Krashen, 1981
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
servit În special la ungerea angrenajului: facilitând transferurile dinspre Sud Înspre Nord (pentru rambursarea datoriilor externe, pentru repatrierea beneficiilor, pentru importul de produse manufacturate), deschizând calea investițiilor pentru companiile multinaționale, favorizând menținerea la putere a conducătorilor locali complici (cheltuieli cu represiunea sau cu Întreținerea prestigiului) sau chiar servind la coruperea acestora. Așadar, nu degeaba a fost numit acest imperialism „neocolonial”: el a preluat și a dus mai departe tot ceea ce reprezentase esența colonialismului. Unii se vor mira poate că tratăm În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
devin „purtătoare de cuvânt” ale unei anumite culturi. Între două cântece, transmit „mesaje”, luptă Împotriva sexismului și a supunerii femeii, Împotriva nedreptății, a abuzurilor și a exceselor de zel ale poliției. Sunt pentru antimilitarism și Împotriva războiului, a imperialismului, a represiunii sociale și a oricărei forme de putere, pentru respectarea naturii și a mediului. Participă la lupta antifascistă, militează Împotriva capitalismului și megalomaniei, critică cultul personalității și multiplele ierarhizări și acționează pentru recunoașterea egalității Între oameni, propagând În același timp un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
atunci pe „autoritatea sa legală”; ă invocă datina, obiceiurile locului: În acest caz, exercită o „autoritate tradițională”; ă personalitatea sa emană farmec, seducție, este expresia unor calități excepționale: autoritatea sa este atunci de natură „carismatică”. Reacțiile Printr-un amestec de represiune fizică și persuasiune ideologică, dominația se menține și asigură relațiilor umane previzibilitatea și durabilitatea fără de care viața În comun ar fi imposibilă. Bineînțeles, această „pace socială” depinde și de modul În care conducătorii Își folosesc influența și autoritatea. Acestea sunt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
singura soluție care Îi obligă pe conducători să-și folosească puterea pentru a rezolva cu adevărat problemele vieții În colectivitate, pentru a ameliora instituțiile, pentru a-i mulțumi pe cei dominați și a reduce astfel nevoia de a recurge la represiune și la ideologie. Protestul poate Îmbrăca două forme Între care trebuie să facem distincție: conflictul și opoziția radicală. Conflictul (acțiunea sindicală, de exemplu) tinde să restaureze colaborarea cu partea dominantă pe baze mai acceptabile. Opoziția radicală (să ne gândim, de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau În misticism: retragerea este În acest caz voluntară. Ultima soluție, specifică minorităților active, este inovarea, care se poate traduce prin adaptări, reforme sau transformări mai profunde. Să mai adăugăm și faptul că societatea Întreține raporturi complexe cu devianța. Deși represiunea și pedepsele se abat cu mai multă sau mai puțină severitate asupra delincvenților, În funcție de delictele comise, se poate observa adesea o anumită Îngăduință față de cerșetori sau de cei fără căpătâi. Toleranța față de nebunie sau de marginalitate nu este totuși aceeași
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
grup și cea manifestată ca răspuns la atacuri sau provocări. Poate fi punctuală sau constantă, descentralizată sau bine organizată, Însă cu riscuri de derapaj. Este descrisă cea din mediul Închisorilor, dar se dau ca exemple și delincvența marginalilor, femeile bătute, represiunile nejustificat de dure ale poliției. Este denunțată În jungla capitalismului internațional, În dereglementarea piețelor bursiere, În diplomația cu pușca la nivelul societăților globale. Violența numită structurală În economie rezultă din dominarea țărilor sărace de către cele bogate care le exploatează. În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În privința cunoștințelor, a gusturilor, a bunelor maniere fără experiența subiectivă a suferinței. Însă putem vorbi despre violență dacă nu există constrângere explicită? Atât violențele contestatare (greve, ocuparea unor spații publice, asasinarea de lideri politici), cât și manifestările coerciției de stat (represiune, teroare, tiranie, puciuri) țin de domeniul politicului. Culme a arbitrarului, puterea unui regim totalitar exercită teroarea Închizându-și sau suprimându-și oponenții (spânzurătoare, ghilotină, gulag), practicând o justiție expeditivă față de simpli suspecți, interzicând reuniunile, răspândind neîncrederea și delațiunea printre cetățenii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
proclamată cea mai mare expoziție despre comunismul românesc, a lăsat senzația de sărăcie, poate și din cauza faptului că a fost întinsă pe un spațiu larg, la parterul Muzeului Național de Istorie a României. Organizarea pe capitole - sovietizarea României, partidul stat, represiunea și rezistența, exilul românesc, economia României în timpul regimului comunist, politica externă și cultul lui Ceaușescu, revoluția din 1989 - nu a fost foarte clară. Aici, impresia a fost de amestec, de încercare - nu foarte reușită - de a cuprinde câte puțin din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
diferite și efectele în plan social ale politicii ateiste au fost diferite de la o țară la alta, de la un context cultural ala altul. Pollack (2001) identifică patru factori care un influențat gradul de secularizare al țărilor europene foste comuniste: nivelul represiunii politice, gradul de modernizare, denominația dominantă și apropierea dintre religie și ideile naționale. Nivelul represiunii politice față de biserici și religie nu a fost uniform în toate fostele țări socialiste. În țările în care represiunea politică a fost mai puternică, așa cum
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
la alta, de la un context cultural ala altul. Pollack (2001) identifică patru factori care un influențat gradul de secularizare al țărilor europene foste comuniste: nivelul represiunii politice, gradul de modernizare, denominația dominantă și apropierea dintre religie și ideile naționale. Nivelul represiunii politice față de biserici și religie nu a fost uniform în toate fostele țări socialiste. În țările în care represiunea politică a fost mai puternică, așa cum este cazul Germaniei de Est sau URSS, declinul apartenenței religioase a fost drastic. De asemenea
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
al țărilor europene foste comuniste: nivelul represiunii politice, gradul de modernizare, denominația dominantă și apropierea dintre religie și ideile naționale. Nivelul represiunii politice față de biserici și religie nu a fost uniform în toate fostele țări socialiste. În țările în care represiunea politică a fost mai puternică, așa cum este cazul Germaniei de Est sau URSS, declinul apartenenței religioase a fost drastic. De asemenea, gradul de modernizare în aceste țări a fost diferit. Germania de Est și Cehia au intrat în comunism având
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
țările predominant catolice secularizarea a avut efecte mai slabe decât în cele Protestante sau Ortodoxe. Același lucru este valabil și în cazul țărilor foste comuniste. Chiar și în interiorul blocului comunist Biserica Catolică a fost mai capabilă să reziste în față represiunii decât au făcut-o alte biserici (Pollack, 2001, 2003; Need, Evans, 2001; Froese, 2004a; Stark, 2001; Bruce, 2001). Suportul internațional de care s-a bucurat Biserica Catolică, precum și structura ierarhică și diferențele adânci dintre grupul de credincioși și lumea exterioară
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Need, Evans, 2001; Froese, 2004a; Stark, 2001; Bruce, 2001). Suportul internațional de care s-a bucurat Biserica Catolică, precum și structura ierarhică și diferențele adânci dintre grupul de credincioși și lumea exterioară au făcut ca această denominație să reziste mai bine represiunii comuniste și să își păstreze membrii în măsură mai mare decât alte biserici. Dincolo de vulnerabilitatea Protestantismului în fața forțelor modernizării, despre care am amintit anterior, Bisericile Protestante din țările foste comuniste au suferit din cauză lipsei suportului exterior în fața represiunii. În timp ce
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
bine represiunii comuniste și să își păstreze membrii în măsură mai mare decât alte biserici. Dincolo de vulnerabilitatea Protestantismului în fața forțelor modernizării, despre care am amintit anterior, Bisericile Protestante din țările foste comuniste au suferit din cauză lipsei suportului exterior în fața represiunii. În timp ce Biserica Catolică Poloneză sau Lituaniană, găseau suport la Vatican, Biserica Protestantă din Germania de Est sau din Estonia trebuiau să facă față singure unei represiuni dure. Rezultatul s-a concretizat într-o serie de compromisuri pe care aceste biserici
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Bisericile Protestante din țările foste comuniste au suferit din cauză lipsei suportului exterior în fața represiunii. În timp ce Biserica Catolică Poloneză sau Lituaniană, găseau suport la Vatican, Biserica Protestantă din Germania de Est sau din Estonia trebuiau să facă față singure unei represiuni dure. Rezultatul s-a concretizat într-o serie de compromisuri pe care aceste biserici le-au făcut cu puterea politică pentru a-și asigura supraviețuirea. Acest lucru a dus însă la pierderea credibilității în ochii credincioșilor, care au părăsit în
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Belorus politica de eliminare a religiei din viața socială s-a întins pe o perioadă mult mai lungă de timp. În loc de 50 de ani de politică ateistă, aceste țări un "beneficiat" de șapte decenii de ateism științific. În spațiul ex-sovietic represiunea nu numai că a durat mai mult, însă și intensitatea persecuțiilor îndreptate împotriva credinței a fost mult mai mare. După instaurarea regimului bolșevic multe biserici au fost închise sau transformate în locuri de propagandă ateistă, iar cei suspectați a avea
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Bruce, 2001). În plus, Biserica Catolică a beneficiat de ajutorul structurii ierarhice internaționale care i-a oferit suport suplimentar. În contrast, Letonia și Estonia, state cu o comunitate luterană puternică la începutul dominației sovietice au fost mult mai afectate de represiunea comunistă. De asemenea, aceste țări au un grad mai mare de industrializare în comparație cu celelalte foste membre ale Uniunii Sovietice, fapt care a sporit presiunea forțelor secularizatoare. Rezultatul este că Estonia se numără printre societățile europene în care religia joacă un
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
puternic afectată, având o situație similară cu cea a Bisericii Luterane din Germania de Est (Gautier, 1997). Astfel că, în timp ce comunitatea Catolică este destul de numeroasă, cea Protestantă a pierdut mulți membrii. Bulgaria, țară majoritar Ortodoxă, a avut de suferit din cauza represiunii comuniste. Multe biserici au fost închise, mănăstirile desființate în mare parte, iar participarea la ritualul religios drastic sancționată. Căderea comunismului nu a adus refacerea Bisericii Ortodoxe și nici liniștea în rândul credincioșilor. Disputele dintre clerul aservit puterii comuniste și cel
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
COMUNISM ȘI DUPĂ 1989 Studiile care analizează situația Bisericilor, pe de o parte, și a credinței religioase în perioada comunistă vorbesc despre o situație specială în cazul României (Stark, 2001; Franklin Lytle, 1998; Stan & Turcescu, 2000; Gillet, 2001; Meyendorff, 1996). Represiunea comunistă a afectat în mod semnificativ toate denominațiile, unele biserici și mănăstiri au fost închise și practica religioasă a scăzut seminificativ. Trebuie făcută însă o distincție între situația Bisericii Ortodoxe Române și cea a altor Biserici, precum cea Greco Catolică
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de după 1989 (Gheorghiu, 2003; Halman, Draulans, 2004; Muller, 2004; Pollack, 2001, 2003, 2004), ne arată că ateismul nu s-a bucurat de prea mult succes în România și că populația nu a renunțat la credința religioasă. În plus, dincolo de dimensiunile represiunii politice care a afectat societatea românească și cultele religioase, mai există și alți factori care contribuie la păstrarea unui nivel relativ crescut de religiozitate în România. Așa cum arătam anterior, gradul de modernizare al țării, precum și legătura dintre religie și identitatea
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]