4,361 matches
-
cunoștinței în [... ] a fost renumită) sau, păstrând acest nume, să-l împărțim cu filozofia speculativă și să luăm estetica parte în sens transcendental, parte în semnificație psicologică. {EminescuOpXIV 379} iară nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este o reprezentație apriori care neapărat trebuie să se sumită drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este o reprezentație apriori care neapărat trebuie să se sumită drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic decât percepție, observare, empirie. Deci ar avea toată cazualitatea întîmplătoare ale percepției și nici ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putea deduce niciodată din noțiunile generale despre linie și triunghi, ci numai din intuițiune apriori și cu apodictică certitudine. 4. Spațiul se reprezintă ca o mărime nemărginită și dată. Drept că orice noțiune trebuie să ne-o cugetăm ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le prin urmare pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai din intuițiune apriori și cu apodictică certitudine. 4. Spațiul se reprezintă ca o mărime nemărginită și dată. Drept că orice noțiune trebuie să ne-o cugetăm ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le prin urmare pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine. Totuși spațiul așa se cugetă (căci toate părțile spațiului în nemărginit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le prin urmare pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine. Totuși spațiul așa se cugetă (căci toate părțile spațiului în nemărginit sânt deodată). Deci reprezentația originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor comun ), cuprinzîndu-le prin urmare pe acestea sub ea. Dar nici o noțiune ca atare nu se cugetă ca conținând o mulțime nemărginită de reprezentații în sine. Totuși spațiul așa se cugetă (căci toate părțile spațiului în nemărginit sânt deodată). Deci reprezentația originară despre spațiu este intuițiune apriorică, iar nu noțiune. CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea în relațiunile dintreolaltă, id est nici o determinare care iar fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
punctul de vedere al unui om putem vorbi despre spațiu, ființe extinse ș[i] a[ltele] as[emenea]. De facem abstracție de la condiția subiectivă sub care singur numai putem căpăta intuițiune exterioară, așa cum suntem influențați {EminescuOpXIV 380} de către obiecte, atunci reprezentația spațiului nu-nsemnează nimic. Acest predicat se aplică obiectelor numai într-atîta întru cât ele ni se arată, adică întru cât sânt obiecte ale sensibilității. Forma constantă a acestei receptivități care o numim sensibilitate este o condiție neapărată a tuturor raporturilor în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și idealitatea lui transcendentală, id est că el nu-i nimic îndată ce omitem condiția posibilității a toată experiența și-l acceptăm ca ceva ce ar întemeia lucrurile în sine înșile. Dar afară de spațiu nici nu mai există ș-o altă reprezentație subiectivă referită la ceva exterior care s-ar putea numi apriori obiectivă. Drept care această condiție subiectivă a tuturor fenomenelor exterioare nici mai poate fi comparată cu vro altă. Gustul unui vin nu se ține de determinațiile obiective ale vinului, al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
necesare sub cari singure numai lucrurile ar putea deveni obiecte ale simțurilor. n oare energia specifică a simțurilor să n-aibă idealitate? Ele sânt legate cu fenomenul numai ca niște impresii întîmplător aplicate ale organizațiunii particulare. De aceea nici sânt reprezentații apriori, ci se bazează pe impresie, gustul chiar pe simțire (de plăcere sau neplăcere) ca efect al impresiei. De aceea nimeni nu poate avea apriori nici închipuirea unei culori, nici a unui gust: spațiul însă privește forma pură a intuițiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vrodată. DESPRE TIMP ESPOZIȚIE METAFIZICĂ A NOȚIUNEI TIMPULUI 1. Timpul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din vo experiență. Căci simultaneitatea cât și consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în deosebiți timpi (dupăolaltă). 2. Timpul este o reprezentație necesară care subsistă în fond la toate intuițiunile. În privirea fenomenelor în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în deosebiți timpi (dupăolaltă). 2. Timpul este o reprezentație necesară care subsistă în fond la toate intuițiunile. În privirea fenomenelor în genere nu putem omite timpul, deși putem prea bine să luăm fenomenele din timp. Deci timpul e dat apriori. Realitatea fenomenelor numa-n el e cu putință. Aceste
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putință o experiență și ni dau învățături despre ea, nu prin ea. 4. Timpul nu este o noțiune discursivă sau, cum se numește, generală, ci o formă pură a intuițiunei sensibile. Timpi diferiți sânt părți ale unuia ș-aceluiași timp. Reprezentația însă ce se poate da numai printr-un singur obiect este intuițiune. Afară de aceea teza că timpi diferiți n-ar putea fi deodată nu se poate deduce dintr-o noțiune generală. Teza e sintetică și nu poate rezulta numai din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
singur obiect este intuițiune. Afară de aceea teza că timpi diferiți n-ar putea fi deodată nu se poate deduce dintr-o noțiune generală. Teza e sintetică și nu poate rezulta numai din noțiuni. Este dar cuprinsă imediat în intuițiunea și reprezentația timpului. 5. Infinirea timpului nu-nsemnează alt nimic decât că orice mărime determinată de timp e cu putință numai prin restrângerea unuia ș-aceluiași timp substituit la toate. De aceea reprezentația originară a timpului trebuie să fie dată fără margini. Un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai din noțiuni. Este dar cuprinsă imediat în intuițiunea și reprezentația timpului. 5. Infinirea timpului nu-nsemnează alt nimic decât că orice mărime determinată de timp e cu putință numai prin restrângerea unuia ș-aceluiași timp substituit la toate. De aceea reprezentația originară a timpului trebuie să fie dată fără margini. Un lucru însă al[e] cărui părți și toată mărimea unui obiect se reprezintă a fi determinat numai prin restrângere (îngrădire), acolo reprezentația întreagă nu poate fi dată prin noțiuni (cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ș-aceluiași timp substituit la toate. De aceea reprezentația originară a timpului trebuie să fie dată fără margini. Un lucru însă al[e] cărui părți și toată mărimea unui obiect se reprezintă a fi determinat numai prin restrângere (îngrădire), acolo reprezentația întreagă nu poate fi dată prin noțiuni (cari conțin numai reprezentații-părticele), ci trebuie să se-ntemeieze pe intuițiune nemijlocită. CONCLUZII DIN ACESTE NOȚIUNI Timpul nu este ceva ce-ar subsista de sine sau ar adera lucrurilor ca o determinație obiectivă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu-i alt nimic decât forma simțului interior, adică a intuirei de noi înșine și a stărei noastre interioare. Căci timpul nu poate fi o formă a fenomenelor exterioare; el nu aparține nici figurei, nici situației etc., ci determinează raportul reprezentațiilor înăuntrul stărei noastre interne. Și, tocmai fiindcă această intuițiune internă nu dă figuri, căutăm a înlocui această lipsă cu analogii și reprezentăm timpul ca o linie prelungindu-se în infinit, în care cele diverse constituiesc un șir care e numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care cele diverse constituiesc un șir care e numai de o dimensiune și concludem de la însușirile acestei linii la însușirile timpului, afară de una, că părțile celei dentăi sânt toate deodată, iar a celui din urmă întotdeauna dupăolaltă. Dintr-asta-i evident că reprezentația timpului însuși e intuițiune, fiindcă toate raporturile ei se pot exprima asupra unei intuițiuni exterioare a (spațiului) liniei. c) Timpul e condiția formală apriorică a tuturor fenomenelor în genere. Spațiul ca formă pură a toată intuițiunea exterioară este restrâns ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei intuițiuni exterioare a (spațiului) liniei. c) Timpul e condiția formală apriorică a tuturor fenomenelor în genere. Spațiul ca formă pură a toată intuițiunea exterioară este restrâns ca condiție apriorică numai asupra fenomenelor exterioare. Pe de altă parte însă toate reprezentațiile, aibă de obiect lucruri exterioare sau nu, totuși în sine însuși, ca determinații ale interiorului nostru, aparțin sufletului, această stare interioară din parte-i fiind sumisă condițiunei formale a toată intuițiunea interioară, de aceea timpul este condiția apriorică a tuturor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privirea tuturor fenomenelor, prin urmare și a tuturor lucrurilor. Nu putem zice: "Toate lucrurile sânt în timp", căci la conceptul lucrurilor în genere se abstrage de la orișice intuițiune a lor, iar aceasta [e] condiția proprie sub care timpul intră în reprezentația obiectelor. Daca adaogăm condiția la concept și spunem: "Toate lucrurile ca fenomene (obiecte ale intuițiunei sensuale) sânt în timp, atunci maxima e obiectiv adevărată și de generalitate apriorică. Afirmările noastre ne-nvață prin urmare realitatea empirică a timpului, adică valoarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dacă eu însumi sau o altă ființă m-aș sau m-ar putea intui fără de această condiție a sensibilității, atunci determinările acelea pe cari azi ni le reprezentăm ca schimbări ar naște o cunoștință în care nici n-ar proveni reprezentația timpului, prin urmare nici acea a schimbărei. Rămâne deci realitatea lui empirică ca condiție a tuturor experiențelor noastre. Numai absolută realitate nu i se poate acorda conform celor înșirate mai sus. El nu-i decât forma intuițiunii noastre interioare. Dacă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Timp și spațiu sânt deci două izvoară de cunoștințe din cari se pot scoate apriori diferite cunoștințe sintetice, precum ni arată aceasta ca exemplu strălucit matematica pură în privirea cunoștinței despre spațiu și raporturile sale. Amândouă Drept că pot spune: "Reprezentațiile mele se urmează", dar nu va să zică alt decât [că] noi avem conștiință despre ele numai în felul aceasta, al consecuțiunei în timp, adică în forma simțului nostru interior. Pentru aceea însă timpul nu e nici ceva de sine însuși, nici o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să ne explicăm cât se poate de clar care e părerea noastră în privirea naturii fundamentale a cunoștinței sensibile, pentru a evita orice interpretațiune falsă în această privință. Am voit să zicem dar că toată intuițiunea noastră nu e decât reprezentație de 73r fenomen, că lucrurile cum le intuim noi nu sânt în sine însele aceea ce ni apar {EminescuOpXIV 386} nouă, nici că raporturile lor în sine însele sânt așa fel cum ni se arată, și, dacă suprimăm subiectul nostru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primordial inerente subiectului, adică: spațiu și timp; ce ar fi fiind obiectele de sine înșile nu ni se poate face cunoscut nici prin cunoștința cea mai senină a fenomenului lor. Opinia cum că toată sensibilitatea noastră nu e decât o reprezentație încîlcită a lucrurilor, care conține numai aceea ce li revine lucrurilor de sine însele, dar numai într-un conglomerat grămădit de semne și reprezentații-părticele pe cari nu le discompune nici le distrugem cu conștiință, opinia aceasta zic este o falsificare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-un conglomerat grămădit de semne și reprezentații-părticele pe cari nu le discompune nici le distrugem cu conștiință, opinia aceasta zic este o falsificare [a] conceptului sensibilității și fenomenului care face inutilă și deșartă toată doctrina lor. Deosebirea între o reprezentație explicită și una inexplicită este numai logică și nu atinge cuprinsul. Fără-ndoială că noțiunea dreptului de care se servă mintea sănătoasă este aceeași pe care ar dezvolta-o din ea și speculațiunea cea mai subtilă, numai că în uzul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atinge cuprinsul. Fără-ndoială că noțiunea dreptului de care se servă mintea sănătoasă este aceeași pe care ar dezvolta-o din ea și speculațiunea cea mai subtilă, numai că în uzul comun și practic cineva nu-i conștiu despre diversele reprezentații implicate în acest gând. Dar de aceea nu putem zice că noțiunea comună e sensibilă, conține un fenomen numai, căci dreptul nu poate apărea, ci noțiunea lui e-n minte și reprezintă un mod (cel moral) al acțiunilor cari li
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]