1,973 matches
-
și derbedeu, dandy-ul se opune din răsputeri unei lumi mediocre, a „turmei și riglei” (Flaubert), a cumintelui musiu Prudhomme. Chiar dacă societatea Îi tolerează, cu un amestec de Îngăduință, dispreț și chiar admirație, doar pe dandy, În timp ce pe vagabonzi Îi reprimă fără ezitare, viața primilor nu e lipsită de un suflu tragic. Ba chiar de un nobil eroism. Dandysmul la răscrucetc "Dandysmul la răscruce" Filfizoni mai mici, mai mari tc " Filfizoni mai mici, mai mari " Înghesuindu-se În foaierele teatrelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dintre Întemeietorii acelor forme de cultură și civilizație ce vor da contur modernității noastre. Simte, plin de ardoare, că trăiește Într-o vreme de tranziție, când totul rămâne de refăcut; dar văzând lucrurile din perspectiva maturității coapte, nu Își poate reprima dezamăgirea: „În epoca de tranziție prin care a trebuit să trecem ca să ieșim din starea de umilință În care eram căzuți și să ne ridicăm la o viață civilă și politică, am putut avea multe și mari decepțiuni....” 1. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce nu admitea negocieri: deschisese Codul lui Da Vinci și se cufundase ostentativ În lectură. Dorea s-o aprofundeze, probabil, că de citit, cred c-o citise demult. Aș fi vrut s-o mai Întreb cîte ceva, dar mi-am reprimat curiozitatea. În fond, avea dreptul și libertatea de a decide În tot ceea ce o privea, Începând cu modul În care Își folosește timpul pe parcursul călătoriilor cu avionul. Să fie suficient de sănătoasă, n-o să intru eu tocmai acum În conflict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
maniera neobișnuită În care am fost nevoiți să procedăm pentru a intra În contact cu dumneavoastră, a Început el. - Mi-ar fi mai ușor să le primesc dacă aș cunoaște motivul deranjului, am răspuns impertinent, cu toate că Îmi propusesem să-mi reprim orice ieșire din granițele neutralității distante. - Îl veți cunoaște, fără Îndoială, și sunt Încredințat că atunci n-o să mai fiți atât de supărat pe noi. „Noi”? Iar „noi”? Care „noi”? mi-a venit să strig, dar m-am abținut: interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cazul Alexandriei caucaziene, de pildă). Dubla funcționalitate - economică și militară - În spiritul căreia au fost construite aceste cetăți ne trimite cu gândul la un alt cuceritor din plin secol al XX-lea. O să-i pronunț numele, rugându-vă să vă reprimați oroarea: este o apropiere de ordin științific, nu ideologic. Adolf Hitler, despre el vorbesc, a procedat la fel În edificarea infrastructurii economice a Germaniei interbelice: autostrăzi care puteau servi ca aerodromuri, spații de producție În egală măsură pentru uz militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
iei razna: doctorul Wagner nu e mort? - Nu e mort deloc - dimpotrivă. Și nu mă mai Întrerupe... Așadar, discheta trebuie să-i parvină cu orice preț doctorului Wagner. Înțelegi, cu orice preț?! Dacă te Împinge curiozitatea să vezi ce conține, reprimă-ți-o: oricum, n-o să reușești s-o deschizi. Punctul trei: Zoran o să Încerce să te tragă de limbă În legătură cu discuțiile și relația noastră compatriotică. Îmbrobodește-l, spune-i orice, inclusiv că suntem amanți, dar să nu sufli o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bărbați. Vrei să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu: e neapărat nevoie și dacă, punctul doi: nu-mi vorbești despre comori... - Mă tem că, punctul unu: este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În cazul Rennes-le-Château, abatele Saunioére, tezaurul templierilor și altele asemenea. Mă așteptam să te intereseze mai mult povestea acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alții În locul meu s-ar fi simțit mai confortabil și s-ar fi purtat mai comme il faut În Împrejurările respective, și aceasta mă mai consola oarecum. În cele din urmă, m-am redresat. Am avut chiar puterea să-mi reprim impulsul de a pune Întrebări. - Cred că - până la un punct, cel puțin - aș putea să continui eu povestea, am spus, căutând să-mi ascund cât mai bine neîncrederea și ironia. Fetița din fotografiile aduse În Franța de iubitorul bunic, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cât de mult mi-ar fi plăcut să-l violentez pe Zoran spunându-i calm: știu! Îmi doream enorm să văd ce mutră ar fi făcut și cât de rapid i-ar fi dispărut zâmbetul de pe față. Trebuia să-mi reprim Însă orice impuls iconoclast. Până una-alta, cel puțin. L-am ascultat, prin urmare, impasibil. - Deocamdată, n-am reușit. În Încăperea despre care v-am vorbit există mii de dosare, sute de sertare, fișete, rafturi și un număr practic infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părea o formă de ucidere din fașă a unor nou-născuți - mă rog, considerații de-astea cam aiuristice, Îmi dădeam seama, Însă prostul obicei de a vedea În orice mai mult decât era În realitatea efectivă mă Împiedica să mi le reprim. Văzută În reluare, Încăperea Își redusese simțitor dimensiunile. Era mare, desigur, dar parcă nu atât de copleșitoare În masivitatea ei mohorâtă ca la Întâiul contact. Nu-i exclus s-o fi văzut eu În altă lumină, iar faptul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le Îngrămădea cu mișcări precipitate În mâini?, În timp ce repeta mașinal: poftim... poftim... de parcă eu aș fi fost cauza enervării ei și nu se putea abține să nu-mi reproșeze această vină inventată. M-am uitat și nu mi-am putut reprima o exclamație de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu-i așa, ce altceva este un cont bancar decât o Înșiruire bezmetică de cifre și litere, pe hârtiile care o Înnebuneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Să mă duc beat de dimineață la serviciu, să discut cu feluriți amețit, să duhnesc permanent a băutură, cu limba împleticită, cu scrisul șui, ilizibil și toate celelalte, multe și penibile. Deși - cu o lașitate pe care încerc s-o reprim - îmi pare ușor rău că nu s-a găsit cineva atât de tare, cu atât de multă putere asupra mea, care să mă determine să nu mai beau. Nu prea văd ce ar fi trebuit să facă, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își scrie obișnuita cronică pentru săptămânalul la care colaborează. Scrie pentru puținii bani pe care îi primește, la lună, să-și mai completeze astfel pensia de calic. Îmi vine, dintr-o pornire duioasă, să-i arăt recenzia din 1953. Îmi reprim gestul, gândindu-mă să nu-l rănesc. Schimbăm, când ne întâlnim pe culoarele Bibliotecii, câteva cuvinte de circumstanță. O prețuire anonimă, marcată în ani de câteva gesturi banale de bunăvoință. Într-un fel și de solidaritate, dacă stai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
directă. Parșivenie țărănească, străveche. Nu știu din ce experiențe ale strămoșilor s-a sedimentat, dar ea trăiește în mine. Și în mulți dintre noi. De aici ușurința complicităților, a dezicerilor, a șovăielilor. În fond, cred, tot un fel de teamă reprimată sub această funciară neîncredere. Minciună. A început să-mi povestească ce văzuse. Cum venise mașina. Cum coborâseră milițienii, cum omul acela se opusese, cum se agățase nevastă-sa de el, cum au lovit-o, cum a rămas în zăpadă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice preț! Totul e în mâinile tale. Nu uita, ușa se deschide spre interior." Ioniță Dragu se lipise de scrin cu brațele desfăcute. Părea crucificat. Bărbia lungă, moale, i se umpluse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel de surda îngăduință a decreației. Visează, în fapt, redesăvârșirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care veți cădea și să vă impună legea lor. Atunci vă veți da seama de dimensiunea tragică a greșelii voastre. Poate vă veți răzvrăti ca în timpul constrângerilor autoritare, ca în timpul nefast al dictaturilor, dar, nu vă faceți iluzii, veți fi reprimați cu aceeași violență și nu veți fi chemați să votați pentru că nu vor exista alegeri, sau poate că da, vor exista, dar nu vor fi libere, curate și cinstite ca acelea pe care le-ați disprețuit, și așa va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
necazuri. Cu suptul și fututul mergea o vreme, dar, dacă se putea face cu adevărat indispensabil, atunci cariera lui de artist era asigurată. În ciuda intelectualismului rece al creațiilor sale, Dryer avea un dar enorm ca desenator și colorist. Și-l reprimase în numele unei idei, a noțiunii de artă care punea mai mult preț pe rigoare și precizie decât pe orice altceva. Detesta romantismul care țâșnea din pictura lui Smith, cu gesturile sale înflorite și impulsurile pseudoeroice, dar asta nu însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l privea, iar el Începea să fie conștient de prezența ei, văzu cum mâinile lui se deschid Într-un gest care se opri la jumătate. Știu că-i un tic al rasei lui, pe care se străduia să și-l reprime. Ea spuse cu blândețe: — Sunt o scroafă. Ai stat aicea toată noaptea. El ridică din umeri a nepăsare. Ar fi putut fi un cămătar ce subevaluează un ceas sau o vază. — De ce nu? N-am vrut să fii deranjată. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi un cămătar ce subevaluează un ceas sau o vază. — De ce nu? N-am vrut să fii deranjată. Trebuia să-l văd pe conductor. Pot să intru? — Evident. Este compartimentul dumitale. El zâmbi și nu fu În stare să-și reprime un gest de deschidere a brațelor, o ușoară Înclinare de la șold. — S-avem pardon. E al dumitale. Își scoase o batistă din mânecă, Își suflecă manșetele și făcu gesturi de prestidigitator În aer. — Uite. Vezi? Un bilet de clasa Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fracțiune de secundă privirea lui Scout. Iat-o din nou, acea goliciune, acea plajă pustie. Și încă ceva; o altă emoție pe care n-o înțelegeam bine; ceva secret, ascuns în furia care-i încorda mușchii feței. Clipi și o reprimă, strângând încet mâna pe spatele pantalonilor mei și șoptind mai târziu, toate astea fără a-și abate atenția de la doctor. Bătrânul era pe cale să răbufnească la rândul lui, un baraj verbal schimonositor de sub masa aceea de păr. Aproape că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și obiectul gândirii sunt una.” În următoarea lucrare, Tratat despre limitația concretă, precum și În aceea intitulată mai sobru Realitatea, Hubczejak Încearcă o stranie sinteză Între pozitivismul logic al cercului de la Viena și pozitivismul religios al lui Comte, fără să-și reprime pe alocuri elanurile lirice, cum dovedește acest pasaj citat adesea: „Tăcerea eternă a spațiilor infinite nu există, căci În realitate nu există nici tăcere, nici spațiu, nici vid. Lumea pe care o cunoaștem, lumea pe care o creăm, lumea umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
înțeleasă. În schimb, Rainer se uită lung în urma frumoasei bancnote de douăzeci de șilingi, chiar și după ce aceasta a părăsit de mult casa. Tatăl lui Rainer consideră mersul cu taxiul o grandomanie pe care fiul său trebuie să și‑o reprime - chestiune care - pierde sensul atunci când acesta plătește altora taxiul. Sophie privește taxiul ca pe un mijloc de transport. Sophie n‑o să‑i mai dea niciodată banii înapoi, o să uite, fiindcă pentru ea n‑au nici o valoare reală. Rainer o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stau altfel. Rainer îi spune Sophiei, apropiindu‑și gura de a ei, ce simte pentru ea și ce a simțit întotdeauna. Doar din mândrie n‑a vrut să recunoască. Dar acum sentimentul e mai puternic și nu mai poate fi reprimat. Rainer consideră că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care începe să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru a potrivi jocul, transmisia imaginilor de pe un ecran pe altul. Grijulie până la sarcasm cu această confruntare care, s-ar zice, o încântă. Dunga buzelor subțiate și vineții abia reprimă satisfacția, viclenia. Depune pixul galben pe masă ; nu, îl reține între degetele mâinii drepte ; cu vârful degetului de la stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]