1,912 matches
-
Carieră, publicasem, conform zicalei că "tot românul s-a născut poet" 3 plachete de versuri și finalizam un volum de însemnări diplomatice. ("Papionul bine temperat. Însemnări diplomatice în roșu, galben și mai ales albastru", Junimea, 2008). Așa că propunerea de a retrăi "anii luminoși" la 10000 kilometri nu-mi surâdea. După un dialog purtat pe tonul obișnuit de "Vasile" și "Stelică", în care mai era citat și "Gogu", amicul comun de la Havana, care amenințase conducerea ministerului că-și face "sepuku" dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Cum petrec Revelionul colectivele de români de la Ambasade". I-am explicat că la Havana "colectivul" este format doar din subsemnatul și soție, ratând astfel o posibila apariție "pe sticlă"! Când am plecat spre dimineață de la "Habana Libre", am căutat să retrăim acea noapte de acum 50 de ani, de 1 ianuarie 1959, când forțele revoluționare au răsturnat regimul dictatorial al lui Batista, când acesta a fugit precipitat, când hotelurile și localurile de lux au fost asaltate și devastate, scene redate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Bine ai făcut.“ Dacă în urmă a tradus Biblia, să-i fie ca o ispășire pentru păcatele împotriva Neamului și credinței, dar să nu facă morală în public.] (Ibidem, pp. 214-215. ) 15/28 august 1917. un an de la declararea războiului Retrăind cu gândul acest an de încercare și durere, de iluzii și decepții, de însuflețire și umilință, totuși ne simțeam mai siguri de o victorie mai definitivă. Chiar germanii o spun și se vaită pe față, văzându-se așa de izolați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nemaipomenite. Singurele aprecieri obținute în timpul școlii le-am primit la expozițiile realizărilor practice ale elevilor de la sfârșitul anului școlar: desen, acuarele, traforaj și cusături pe pânză. Personal am participat la aceste expoziții cu desen și traforaj colorat cu aceste culori. Retrăind aceste evenimente ale copilăriei constat că ce realizasem atunci semăna oarecum cu arta naivă brută, primitivă. A doua zi am revăzut expoziția. Instinctiv am mers direct la lucrările naive ale timișoreanului. Am început apoi să privesc cu atenție și interes
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sunt prețul libertății sale, că numai așa se poate devota vocației sale literare și poate împlini darul cu care fusese hărăzit. La un moment dat a intervenit totuși o schimbare care a făcut ca inima fratelui meu să bată tare, retrăind spaima aceea fără margini care, cu ani în urmă, când fusese arestat, îi intrase în creier și în oase. Trimisul lui Cameniță l-a vizitat ca de obicei, dar nu l-a mai pus să toarne pe unul sau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară.“ Episodul Încercării de a fura vin, precum alte cîteva din această serie Îndrăzneață, conține adevărate perle de stil: „Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț.“ Revine o senzație de stranietate. În capitolul „Explorare În cerc“: „Căderea nopții a adus cu sine mii de sunete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
una a zburat cu tot cu geantă În spate), o diaree persistentă și chiar faptul de a fi fost călcat În picioare de un cal. Ne aflăm În Villa Gesell, la nord de Mar del Plata, bucurîndu-ne de ospitalitatea unchiului meu și retrăind primii noștri 1 200 de kilometri - se pare că cei mai ușori, cu toate că ne-au creat deja un respect de neclintit față de distanțe. Habar n-avem dacă vom ajunge sau nu la destinație, dar știm că parcursul va fi greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
figura lui era parcă scoasă dintr-un film de comedie. Nu rămăsese nici măcar o sticlă. Fie nimeni nu s-a lăsat dus de starea mea de beție, fie m-a văzut cineva sustrăgînd sticlele. Rezultatul: eram, ca Întotdeauna, faliți și retrăiam În minte zîmbetele care Îmi Întîmpinaseră caraghioslîcurile, Încercînd să găsim vreo urmă de ironie prin care să-l identificăm pe hoț. Degeaba. A trebuit să mergem pe jos pînă În oraș, trăgînd de bucățile de pîine și de brînză pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
motivele pentru care călătoriile În țara noastră vecină sînt atît de plăcute. Iar noi am profitat de ea cît am putut. Mă trezeam pe-ndelete În așternuturi, apreciind valoarea unui pat bun și calculînd conținutul caloric al cinei din seara precedentă. Retrăiam În minte ultimele evenimente: pana trădătoare a cauciucului La Poderosei, care ne-a lăsat Împotmoliți În ploaie și În mijlocul pustietății; ajutorul generos al lui Raúl, proprietarul patului În care dormeam acum, și interviul pe care l-am dat ziarului El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-a dezvoltat dincolo de condiția feudală a unei colonii. Încă mai așteaptă vărsarea de sînge a unei revoluții cu adevărat eliberatoare. Dar există un colț al orașului regal foarte drag nouă și am mers acolo de multe ori pentru a retrăi amintirile din Machu Picchu; acesta este Muzeul de Arheologie și Antropologie. Don Julio Tello a fost Întemeietorul lui, un om de știință indian pursînge. Conține colecții extrem de valoroase, ce sintetizează culturi Întregi. Lima este destul de diferită de Córdoba, Însă are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scăpat din vedere) care nu necesită decât un timp măsurat în secunde chiar dacă reprezintă durata unei zile întregi“1. De fapt, întrebarea e simplă, mai spune el: unde se duce timpul, când avem nevoie de-atât de puțin pentru a retrăi ce ne rămâne din el? Locurile unde din motive nelămurite m-am simțit stingherită în fața unor obiecte se reîntorc tot mereu. Obiectele se repetă și mă găsesc oriunde-aș fi. Alexandru Vona vorbește despre „o prezență insistentă a obiectelor“2
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sărat (ah, fileurile de anșoa!); nu mai mânca dulce (ah, jofrele!); cafea fără cofeină; nu mai urca pe munte, că nu te mai ține suflul; nu mai face plimbări lungi, că nu te mai țin picioarele; amorul, o amintire... de retrăit, livresc, în Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă doare în dreapta - ficatul; mă doare în stânga - inima, nu, inima nu doare - ischemie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
organic, orizonturi ale cunoașterii și dacă e să fixăm un termen definitoriu pentru deceniile luminate de gândirea secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, acesta este patosul cunoașterii. Revedem pagini din rapoartele prezentate la congresele comuniștilor români; recitim cuvântări și retrăim memorabile întâlniri cu tovarășul Nicolae Ceaușescu. Toate sunt îndemnuri spre cunoaștere și spre afirmarea omului, personalitate complexă și esențială pentru o societate a omului, ctitorul de valori materiale, creatorul de valori spirituale.“ („Orizonturile culturii“, Tribuna, 21 ianuarie 1988) VLADISLAV Letiția
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
interesau direct, nefiind dispuși să le încerce gustul la fața locului, această nouă piesă la dosarul dezastrului comunist le-a produs un ușor disconfort și câteva remușcări tardive, abia mărturisite. A fost însă nevoie să văd acest film, pentru a retrăi, după atâția ani, șocul și durerea pe care, studentă fiind, mi le crease decesul în urma unei tentative ilegale de avort a unei colege de grupă liniștită și discretă, abia căsătorită. Tragedia Brigittei, care pe atunci părea singulară, individuală și scandaloasă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
surpriză, l-a bucurat pe bătrânul dascăl. Își va revedea școala cu împrejurimile ei de un farmec tulburător, se va întâlni cu puținii colegi din vremea lui ce mai sunt în activitate și împreună cu care a lucrat îndelungă vreme, va retrăi emoțional un eveniment drag sufletului său: deschiderea unui nou an de învățământ. Ceea ce îl neliniștea și îl tulbura pe Dumitru Dascălu era teama că în intervenția sa nu va găsi ideile și formulările cele mai potrivite care să meargă la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
repezi să se răfuiască prin gard cu potăile ce-l latră furioase din curțile prin dreptul cărora trece. Instructajul pe care i l-a făcut Radu înainte de plecarea spre școală se pare că deocamdată dă rezultate. Profesorul septuagenar Dumitru Dascălu, retrăind afectiv momentele prilejuite de începerea anilor de învățământ în cei peste 40 de ani de dăscălie, privește spectacolul oferit de stradă în ziua de 15 septembrie și, prin perdeaua trecutului îndepărtat, încearcă să reconstituie mental prima sa întâlnire cu școala
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bine. Aceste șederi temporare la țară la o vârstă fragedă au lăsat în memoria copilului de atunci amintiri de neșters. Pentru ele a venit acum bărbatul în toată firea, să le reconstituie, să le recupereze din pulberea timpului, să le retrăiască afectiv, să le imortalizeze pe peliculă foto și video. Casa bunicilor, cu acoperișul de stuf ca o căciulă prea mare, cu ferestre mici ca niște ochi osteniți și triști, așa cum o păstrează în memorie, nu mai există. Din rațiuni greu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
devorator de prezent. Reprezentându-și secvențe învălmășite din timpul petrecut la bunici, chipuri de persoane care i au întovărășit șederea, întâmplări ce i s-au fixat și rămas în memorie, pe toate acestea le caută pentru a le descoperi și retrăi. Ca însoțitor și martor, îi urmăream cu interes expresia chipului, mișcările, privirile iscoditoare și dornice de a reconstitui trecutul. Cu pași nesiguri, preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
după apa fântânii din colțul dinspre șosea al curții, după soarele care îmi lumina fața în zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a-mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
au încumetat să facă deplasarea. Au venit doar câțiva, cei care au mai avut voința și puterea să o facă. Am revenit la alma mater să ne întâlnim cu copilăria, să ne potolim setea la izvorul nesecat al amintirilor, să retrăim la alte cote de intensitate momente și întâmplări din viața de elevi, în ambianța mirifică a Șendriceniului drag. Nu ne au împiedicat nici osteneala drumului, nici povara anilor, nici șubrezenia sănătății, nici puținătatea banilor. Cu inimile pline de bucuria revederii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu locurile, cu natura înconjurătoare, cu școala, și le purtăm pe toate în suflet, ca pe niște odoare. Din acest motiv ne socotim îndreptățiți ca, din când în când, să revenim în acest loc drag nouă, să depănăm amintiri, să retrăim emoțional clipe din anii copilăriei și adolescenței petrecuți acolo. Ne simțim frustrați de dreptul de a avea acces neîngrădit la amintirile noastre și suntem convinși că orice instanță morală, căreia ne-am adresa, ne-ar da câștig de cauză. Gânduri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
conveni să fi fost în realitate. Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință a de a se acuza, de a retrăi suferințele vechi, de a se umili, divulgându-și viciile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de pasiune și libertinaj petrecuți la Cartagina". A zăbovit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să reție mai bine și mai exact datele ei. Esențialul e că unul din doi lua drept adevărat un lucru neadevărat, gata să înfrunte și să contrazică pe oricine ar fi susținut contrariul. * Dar în definitiv, ce înseamnă, oare, a retrăi timpul trecut, a-l evoca, a-i da viață? De ce natură e lucrul acesta, pe care obișnuit îl exprimăm prin termenul vag "retrospecțiune"? A privi îndărăt, nu e oare a privi înăuntru? Nu cumva deci, ceea ce înțelegem prin retrospecțiune e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ar conveni să fi fost în realitate. Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință de a se acuza, de a retrăi suferințe vechi, de a se umili, divulgându-și vițiile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea... Ipoteza din urmă, cea mai puțin obicinuită desigur, îmi pare cea mai interesantă. Ea formează cazul lui Jean Jacques din "Confessions
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lui asupra sufletului meu; s-ascult tăcerea lui adâncă, să sorb tristețea lui, să plec din nou urechea la lucrurile pe care mi le-au povestit, de atâtea ori, turnurile bătrâne, zidurile măcinate, grădinile pustii... Să-mi amintesc... Să mă retrăiesc... Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu demult am părăsit-o pentru totdeauna cu inima strânsă; în fața grădinei care mi-a desfătat ochii și sufletul ani de-a rândul... Ce proces obscur al ființei mele intime a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]