6,418 matches
-
dacă aceste analize erau rezultatul unor obligații profesionale, eseul Anton Holban și personajul ca actor (1983) constituie rodul unei pasiuni. De altfel, autoarea recunoaște că speculația ei reprezintă o lectură en simpatía (după formula lui Ramiro de Maetzu), care își revendică drept metodă unică „maxima fidelitate identificativă față de textul analizat”. O asemenea „identificare” declarativă nu exclude însă metoda, concretizată într-o laborioasă străbatere de aproape a textului, atentă mai cu seamă la fluctuațiile psihologice ale protagonistului și mai puțin la sintaxa
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
nu părăsește niciodată luciditatea sa ironică, e numai un caraghios, un frate spiritual al lui Jarry? Sau încă, dacă vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc? Suprarealiștii din România îl revendică șef de coloană. În orice caz, Urmuz este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea asta, care, astăzi, sub ochii noștri, se dezagregă, absurdă ca și
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
și neputinței, generează la S. o devoratoare ură de sine care se manifestă și în „experimentele” poetice, și în tematica prozei sale. Risipite în presă, articolele critice și de opinie exprimă nevoia unei estetici proprii locului și momentului istoric, care, nerevendicându-se explicit de la nici una din direcțiile ideologice interbelice, continuă într-o oarecare măsură gândirismul. De factură expresionistă, „goticul moldovenesc”, cum a fost definit specificul literaturii iconariste, își căuta sursele în romantismul german și în fenomenul Sturm und Drang-ului, S.
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
fundamentale pe care le ridică orice univers literar original - comportă o cromatică bogată, cu o serie de nuanțe fine, imposibil de prins în schema simplistă, binară, nou/vechi, pe care a încercat să o impună modernismul. Pentru el literatura se revendică de la o cu totul altă logică interioară decât aceea pe care multă vreme a mizat modernitatea europeană. Poate că în modul cel mai pregnant o rezumă scriitorul însuși, într-o prefață la Tratat de inspirație: „Dacă există o luptă între
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
din partea sa ar fi mult mai loial să pună de-a dreptul chestiunea unirii Basarabiei cu România”. Gruparea național-democrată, alcătuită din avocați, studenți, preoți, Înainta revendicări mai radicale pentru domeniul cultural, politic, dar mai ales În cel social-economic. Această grupare revendica: restabilirea autonomiei Basarabiei de la 1818, dar Într-o formă mai largă; utilizarea limbii române În administrație, biserică și școală (limba rusă urma să fie folosită doar În organele administrative centrale și În armată). În programul acestui curent În mișcarea națională
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
care a apărut la Începutul anului 1907, reflecta opțiunile grupării moderate din cadrul mișcării naționale. Caracterul social foarte pronunțat al revendicărilor grupării național democrate și, În mod special, cele din domeniul problemei agrare au provocat divergențe În cadrul mișcării naționale. Gruparea național-democrată revendica naționalizarea domeniilor mănăstirilor Închinate, care urmau să constituie un fond național al Basarabiei. Zemstva gubernială urma să arendeze, pe termen lung și pe un preț aproape simbolic, loturi pe care țăranii erau În stare să le lucreze doar cu propriile
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ar fi trebuit să țină de competența organelor autoadministrării locale, „demne de Încrederea guvernului și investite cu Împuterniciri largi din partea populației” <ref id="100"> 100 ANRM, fond 401, inventar 1, dosar 134, f. 1, 2-5. </ref>. În același timp, partidul revendica lărgirea drepturilor și Împuternicirilor zemstvei prin intermediul includerii În sfera sa a tuturor ramurilor gospodăriei locale care nu erau de o importanță statală. Pentru a asigura independența zemstvelor din punct de vedere financiar, se preconiza punerea la dispoziția lor a unei
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
autoadministrării de zemstvă și orășenești În baza reprezentării tuturor păturilor sociale, precum și participarea Întregii populații autohtone În organele de autoadministrare. Aceasta ar fi dus la influența preponderentă a reprezentanților populației românești din ținut În organele autoadministrării locale. Programul partidului mai revendica introducerea limbii materne În școlile primare, precum și elaborarea minuțioasă a concepției privind chestiunea instruirii, În general, a „tinerei generații a băștinașilor basarabeni” prin „cultivarea rațională a bunăstării populare și instituirea unor asemenea instituții de Învățământ mediu și superior care ar
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
psihanaliză și psihoterapie. În ceea ce privește definițiile personalității acestea sunt multiple și nu vom selecta dintre acestea decât pe cele în direct raport cu sfera psihologiei și în special a psihopatologiei. Facem aceasta întrucât psihologii și psihiatrii, prin psihopatologie, sunt primii ce revendică necesitatea unor repere și explicații clare în această privință. Pentru K. Schneider, personalitatea este ființa umană privită din punctul de vedere al sentimentului, tendinței și voinței. După C.G. Jung, personalitatea reprezintă rolul pe care-l joacă individul în lume sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dialectica numai ca metodă. Nu știm dacă cei doi maeștri s-au confruntat vreodată, direct, în public. Dacă ar fi făcut-o, probabil că ar fi schimbat asemenea argumente. Dar ar fi făcut-o cu mult respect. Isocrate și-a revendicat titlul de philosophos, deși nu era copleșit de măreția acestei arte. Iar Platon, în pofida disprețului său pentru sofiști, a acceptat în Phaidros retorica drept una dintre disciplinele utile demonstrațiilor dialectice. În sfârșit, deși nu a acordat importanță matematicilor, Isocrate consideră
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care își sprijină demersul. Triada obiect - idee (reprezentare) - cuvânt, ca substrat mathetic, este astăzi în afara oricăror îndoieli. Uimește, însă, intuirea perfectă a principiilor pe care se sprijină semiotica și filologia din zilele noastre. (Semioticienii, lingviștii, psiholingviștii și l-ar putea revendica drept pater al disciplinelor lor și chiar ar mai putea învăța multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea de-a șasea lucrare, este singura care a fost publicată de autor în timpul vieții. Era lucrarea trudei din Sâmbăta Mare; Rosenkreutz creează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Eisner s-a făcut auzită în 1974, dar abia în 1979 ecoul ei a trezit gândirea curriculară din toropeala scientistă. În deceniul următor, ea a fost nevoită să se închine la auzul acestui glas, devenit acuzator și poruncitor, ce revendica o condiție mai demnă pentru cel care învață și se formează ca om autentic. 14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului americantc "14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american" Curriculumul modern american nu a murit de „moarte bună” în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discursului), Jacques Derrida (teoria deconstrucției). Asupra postmodernismului propriu-zis au stăruit Baudrillard, Lyotard, Jameson, Vattimo și De Bord. Alți teoreticieni și filosofi au incitat gândirea curriculară postmodernă și pedagogia poststructuralistă: Deleuze, Guattari, Kristeva, Rorty, Descombes ș.a. Exegeții postmodernismului, poststructuralismului și destructuralismului revendică operele lui Nietzsche și Heidegger ca rădăcini ale acestui nou mod de a filosofa; se pot găsi, într-adevăr, „semințe” ale gândirii curriculare postmoderne în aceste opere. Dar temele postmodernismului pedagogic se circumscriu obsedant problematicii educaționale de profunzime: construirea identității
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se ascunde după paravanul unei concepții raționale universaliste și decontextualizate. Cu ajutorul ei, teoretizează, în mod abstract, „miturile represivității”, referitoare la perpetuarea relațiilor de dominare. Pedagogia critică a lăsat însă la locul lor structura de dominație și autoritarismul. Ea nu mai revendică nici o identificare socială ori poziție politică, instituționalizată sau de grup. Și-a asumat, în schimb, câteva scopuri utopice, imposibil de atins în actualele condiții social-politice și economice, ceea ce dovedește o „feminizare deconcertantă” a tonului critic de altădată. Giroux s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nouă identitate socială - o introducere" Adrian Neculautc "Adrian Neculau" După ce situația de după război a condus, în condițiile știute, la venirea la putere a unui nou regim, proaspeții instalați au constatat că nu li se recunoaște legitimitatea, că nu se pot revendica dintr-o tradiție și dintr-o identitate „obiective”; că ruptura cu vechea identitate, pe care o decretaseră fără ezitare, în numele schimbării vechii alcătuiri și al unui nou proiect social, a generat un vid ce nu putea fi umplut ușor. Trebuia
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Subiecții chestionați manifestau o gândire opozițională exprimându-și dorința de a fi recunoscuți, de a li se accepta identitatea. Ei se situau, totdeauna, de partea „pozitivă”, considerând că „alții” nu merită să fie identificați pozitiv. Refuzau „recunoașterea socială” a altora. Revendicau partea pozitivă pentru ei înșiși, refuzându-le același tratament altora. Recunoașterea socială, crede Markova, implică unele caracteristici ale individului sau grupului, cum ar fi vizibilitatea, identitatea, individualitatea, demnitatea, faptul de a fi ascultat, de a fi capabil să influențeze schimbarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de un guvern pentru a se menține la putere (Ayouch, 2002). Teroarea nu este generată de grupuri izolate, mai mult sau mai puțin ascunse, ci de însăși instanța de guvernare. O face însă fără s-o recunoască și fără să revendice sistematic efectele obținute în mod direct. Dispune în acest sens de mijloace proprii, căci poliția secretă are mai ales acest rol. Comun în ambele tipuri de terorism, ambele sociale, este efectul terorii, menită să pasivizeze grupuri sociale mari. Or, acest
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a avea dreptul, un program protejat prin copyright. Spre deosebire de această situație, un patent poate fi încălcat de o persoană care concepe, la o perioadă de timp mai îndelungată, o invenție asemănătoare sau folosește idei și/sau elemente ale invenției originale, revendicându-și un drept de brevet pentru lucrarea sa. De asemenea, programele mai pot fi protejate prin asigurarea distribuirii numai a codului-obiect și păstrarea secretului comercial de către distribuitori. La respingerea includerii programelor informatice în categoria subiectelor de patente, s-a adus
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de „mișcarea mașscriistă”. A colaborat la „Dialog”, „Echinox”, „România literară”, „Contrapunct”, „Interval”, „Euphorion” ș.a. Este căsătorită cu scriitorul Ion Bogdan Lefter. În ciuda formulelor variate pe care P. le utilizează, cărțile ei par secvențe coextensive ale unui text unic, care își revendică un statut transgeneric. Poezia, proza și eseistica se coagulează în jurul acelorași nuclee semantice (refuzul literaturii instituționalizate, supremația poeziei ca „mod de viață”, plictiseala, nebunia, adolescența, memoria, corporalitatea, organicul în genere), care compun un program deopotrivă estetic și existențial. Temele sunt
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
stranii, cum se întâmplă în Ultimul apel, unde sunt consemnate sincopat, haotic și dezlânat stilistic, ca într-un proces-verbal al unui autist, vorbele unor deținuți dintr-un lagăr de concentrare, pentru ca în cele din urmă și acest text să se revendice ca discurs al unui personaj desprins din panoplia absurdului. Următoarele culegeri de proză scurtă, Gușterii și patru pipe (1970) și Ceasul viu (1973), par a fi rezultatul unei crize de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
și puncte de vedere nu totdeauna congruente. Câteva constante pot fi disociate totuși cu ușurință. P. închipuie, de pildă, insul social dedublat față de eul său latent, pe care îl resimte traumatic un celălalt, un altul. Când perspectiva asupra personajului se revendică mai ales dintr-o direcție freudiană, eul subliminal îi apare ca depozitar al unei experiențe elementare, urcând fie din refulări individuale infantile, fie din tare filogenetice (Râsul, Adevărul, Fereastra, Somnul ș.a.). Atunci când îi preferă ipostaza de factor moderator, de instanță
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Între utopie și poezie, studiul din același an, având în centru poemul heliadesc, este de fapt o cercetare erudită a fundamentelor poeziei sociale de după „eșuarea” în utopie - pe teren istoric - a „tuturor experiențelor socialiste”, dar în beneficiul poeziei, care își revendica astfel generoasa temă. Lucrarea investighează gândirea socială a lui Teodor Diamant, N. Bălcescu, C. A. Rosetti, Ion Ionescu de la Brad și izvoarele ei (de la Biblie și Sf. Augustin la socialiștii francezi), ca premise ale ideologiei romanticilor români, și complinește Ideologia
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Măria moare socratic. Membrele i se răcesc treptat, ca altădată acelea ale filosofului atenian, și, asemenea lui, este stăpână pe ea însăși până în clipa stingerii. Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din acest nucleu pornesc fire ce, întinzându-se și complicându-se la nesfârșit, încâlcindu-se pe alocuri într-o manieră bizară, vor străbate un șir de romane: Vânătoarea
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
efectul unui adevărat detonator, căci a declanșat în lumea literară românească una dintre polemicile cele mai răsunătoare și mai îndelungate ale epocii postbelice. Începând prin a semnala cu probitate o seamă de manifestări și elemente precursoare, Edgar Papu nu își revendică decât meritul de a fi „botezat” o tendință mai generală, cum i se părea la acea dată, și care se afirma cu o vigoare tot mai evidentă. Exegetul nu ascunde faptul că noțiunea, împreună cu vocabula folosită, fusese din capul locului
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
și rezervele de rigoare, se poate vorbi de un r. primitiv, preistoric, oriental, greco-latin, medieval, cu atât mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele existenței reale, obiective se revelează cu putere deosebită începând din Renaștere. Marele r., în sens tipologic, ia naștere prin Rabelais, Shakespeare, Cervantes și se realizează plenar în literatură
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]