3,827 matches
-
care a verificat numărul locurilor. — Dar locurile sunt corecte, a zis ea. Tocmai asta era problema. Conform numerelor de pe biletele de îmbarcare, eu trebuia să stau lângă Paul, iar gândul că voi fi alături de el tot drumul, până la Dublin, mă revolta. N-aș fi putut să-mi destind coapsa dreaptă nici o clipă timp de șapte ore. —îmi pare rău, am spus. Dar eu nu stau lângă el. Și am arătat spre Paul. —Nici eu nu stau lângă ea, a zis el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi Luke a ridicat privirea și m-a văzut. —Rachel, a strigat el continuând să mă privească, în ciuda unghiului ciudat în care stătea din cauza faptului că Brad îl prinsese de după gât. TE IUBESC! Brad i-a dat drumul brusc, clar revoltată de cuvintele alea. Luke și-a pierdut echilibrul și-a căzut pe jos. Nu-mi venea să cred ce auzisem și totuși credeam. în fond, și eu îl iubeam pe el. în timp ce Luke se ridica în picioare, am strigat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni revoltați de prea buna funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase de la depozit, de lângă soț. Neglijase casa, uitase de Tolea și de nunta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am simțit mândru să mă număr printre rudele lui. Cei din familia Wood își avuseseră nenorocirile lor în ultimii ani, dar Tom părea să fi supraviețuit dezastrului reprezentat de despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui, care se revoltase împotriva celei de a doua căsnicii a mamei și fugise de-acasă la vârsta de șaptesprezece ani - printr-o atitudine sobră, meditativă, aproape amuzată față de viață și îl admiram pentru fermitatea cu care rămăsese cu picioarele pe pământ. Întreținea legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aplicate, în stilul discotecilor de mahala, arunca pe fața ei îmbujorată, fără ochelari, stele și planete, dând o sclipire intermitentă incisivilor întrezăriți prin fanta buzelor când respiră - trebuie încă să respire pe gură, după atâta dans. Sexul lui T. se revoltă, împingând cartea care îi rămăsese în poală când adoarme. - Și tu habar n-aveai când m-ai adus ce face prietenu’ tău acolo? - Ce să facă? Acolo locuiește de când îl știu. - Și două etaje deasupra lui? - Nu știu, acolo stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-o. Prezența ei permanentă o face să se simtă lipsită de valoare. Dorința ei de a se lupta cu acest sentiment, de a dovedi că el nu există, se află în spatele tuturor acțiunilor ei. Așa mi-e firea, să mă revolt împotriva opresorilor. Când mama îmi spune să învăț „să mănânc o chiftea făcută din propria limbă”, și „să-mi ascund brațul rupt în mânecă”, mă cert fără să mă gândesc vreodată la consecințe. Nemulțumită, mama mă lovește. Mă bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și ordonă ca bătălia să se poarte în public. 4 mai. Are loc ședința care se finalizează cu căderea primarului Peng. Nu Mao este gazdă, ci vicepreședintele Liu. Lui Liu nu i se acordă nici o alternativă. Este incapabil să se revolte împotriva lui Mao. La ședință, Liu pare palid. Respiră adânc când ține discursul prin care își denunță prietenul. El citește în numele Biroului Politic. De-abia e în stare să-și susțină cuvântarea. Peng i-a fost un angajat credincios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe care mama, de altfel, îi scotea destul de des ca s-o ducè la pipi sau la nenea doctorul pentru injecție, Reflectând îndelung asupra vieții lui de familie alèturi de Diana și de Pamela, Matei a decis într-o zi, revoltându-se, cè el nu mai vrea sè fie tatèl Pamelei, cè el vrea o fetițè adevèratè, ba nu o fetițè! NU O FETIȚĂ ci, un bèiețel! Un bèiețel pe care sè-l ducè cu el cu tirul! Diana s-a gandit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gândurile spre Ana și Maria, spune-mi pe nume! Tu! mè întreb dacè ea o fi ajuns deja, închipuindu-mi-o în camera mateianè așteptându-mè, o vèd aranjându-mi hainele în dulap, inspectând curioasè printre cèmèși și tricouri, simțul ei estetic revoltându-se în fața haosului de nedescris din locuința mateianè, dar neștiind de unde sè înceapè, abandonând, plângând de milè florilor pe care Matei uitè sè le ude, punându-le apè, lèsându-se apoi atrasè de calculatorul meu?! nu i-am pus parolè, fiindcè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apăreau alții și alții... și fiecare dintre ei cu cereri concrete - medicamente, care știi că aici, fără asigurare, fără rețetă, sunt costisitoare, haine, cafea, invitații, cărți, casete și mai ales intervenții... Așa că până la urmă mi-a fost destul, m-am revoltat. Ce caut eu aici? m-am Întrebat Într-o dimineață, când am dat cu ochii de fața mea, În oglinda de la baie. Prea iscusite, ce ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și venit-ai/ Să-i vezi pe morți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un amant. Trebuia să acționeze rapid dacă nu dorea să înnebunească. Toinette își flutură genele într-un elan cochet de disponibilitate. Prea târziu însă. Zâmbetul generalului se topise deja, pentru că în spectatorul așezat chiar în spatele lui recunoscuse trăsăturile tânărului boier revoltat din salonul croitorului. Într-adevăr, tânărul Iancu era acolo. Fusese însoțit tot drumul de zborul strălucitoarei comete pe cer, chiar deasupra saniei lui. Un semn de bun augur. Ajunsese devreme, cu mult înainte de începutu la 8 ore seara precis. Experimentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vedea înlocuit cu cine știe ce alt favorit de moment. Trebuia să cântărească bine fiecare cuvânt al raportului. Toate acele ghirlande și covoare atârnate la ferestre, toate făcliile și tombacurile care mai ardeau încă pe poduri, deși trecuse de ora prânzului, îl revoltau. ― Ce exces de zel! Ce risipă inutilă! Oamenii ăștia sunt ori nebuni, ori proști! Nu-și dau seama că au fost trași pe sfoară? Julien, care fusese luat în acest periplu păgubos, după opinia lui, la insistențele doamnei consul, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
leite surorile lui Ionaș; a patra, cea de inimă, era mama - semăna. - Da’ ce-ai făcut tu-aici, măi băieti?!, m-a mustrat el cu blândețe. Ai stricat bunătate de carton! Nu-așa se fac cărțile! - Dar cum?, m-am revoltat eu. Avem și noi cărți de joc acasă, figurile sunt corect desenate, după ele m-am luat! Și, dacă vrei să știi, eu știu să desenez! Mama m-a Învățat! - Lasă, bre, c-aicea nu-i după-nvățătură, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl foloseau în propriile scopuri. Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
le luă cu o mână și le aruncă în partea din spate a mașinii. Se urcă, se așeză și făcu un gest cu capul spre Razman. — A ieșit luna, spuse. Haide! Locotenentul își privi oamenii, complet goi, și îl cuprinse revolta. Câteva clipe vru să se împotrivească și chiar schimbă cu ei o privire complice, dar îi răspunseră cu un gest de refuz, iar cel mai tânăr spuse cu voce obosită: Nu vă faceți griji, domnule locotenent... O să vină Ajamuk după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Terken este, probabil, cea mai ingenioasă și mai Îndrăzneață: emirii din anturajul ei se prezintă, Într-o zi, În tabăra dușmană, anunțându-l pe Barkyaruk că au hotărât s-o părăsească pe sultană, că trupele lor sunt pregătite să se revolte și că, dacă el accepta să-i Însoțească și pătrundea, pe neașteptate, Împreună cu ei În cetate, emirii puteau să dea semnalul unei răzvrătiri: Terken și fiul ei aveau să fie uciși, iar el putea, În apoi, să se urce liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prejos! — Ai spus, așadar, asta În clasă! — Da, am spus-o, eu, tânărul american imberb, eu, micul institutor de la școala Misiunii Presbiteriene, am flagelat coroană și turbane, iar elevii mi-au dat dreptate, ca și părinții lor. Numai reverendul era revoltat! Văzându-mă perplex, adăugă: — Le-am vorbit băieților și despre Khayyam, le-am spus că milioane de americani și de europeni Își făcuseră din Rubaiatele sale o carte de căpătâi, i-am pus să Învețe pe dinafară versurile lui FitzGerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să abandoneze mai multe poziții, situate la sud și la vest. Nu mai exista decât un drum care să mai lege Tabrizul de lumea exterioară, și acela era drumul spre nord, spre frontiera rusească. Peste trei săptămâni, orașul Rasht se revoltă la rândul său. Asemeni Isfahanului, el respingea tutela Șahului, aclama Constituția și rezistența lui Fazel. O nouă explozie de bucurie la Tabriz. Dar, imediat, o nouă ripostă a asediatorilor: ultimul drum a fost tăiat, Încercuirea Tabrizului era Încheiată. Poșta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
suspină. — Unde ai de gând să mergi? Nu știam Încă. Venisem de două ori În Persia, și de două ori trăisem În postura de asediat. Îmi rămânea Întregul Orient de descoperit, de la Bosfor la Marea Chinei: Turcia, care tocmai se revoltase odată cu Persia, Își alungase Sultanul-Calif și se fălea, de-atunci, cu deputați, senatori, cluburi și ziare de opoziție, mândrul Afganistan, pe care britanicii sfârșiseră prin a-l cotropi, dar cu ce preț! Și, bineînțeles, toată Persia rămânea de străbătut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le vezi, îți lasă gura apă ori ba?” „Acolo îți lasă gura apă.” „Așa zi.” „Și mașinile? Sunt rapide?” a vrut să știe Matei. „De ce întrebi pe unul ca el? E prea mic ca să știe.” „Nu-i adevărat”, m-am revoltat eu. „Mașinile sunt rapide și foarte mari, aproape toți au câte una și de multe ori stau într-însa și numără bani.” „Ce numără?” „Bani.” „Da’ de ce fac asta în mașină?” „Habar n-am. Probabil pentru că sunt americani. Așa zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
respectul de sine, iar ea întreabă, ce s-a întâmplat, este ceva grav, și eu spun, Noga a fost bolnavă, ne-am temut că ar putea fi meningită, spun în mod intenționat ne-am temut, în ciuda faptului că pluralul se revoltă în interiorul gurii mele, înghețându-mi printre dinți, ca și când aș fi îndrăznit să mă folosesc de un titlu nobiliar care îmi fusese deja retras, dar ea face un gest din mână, oprindu-mă, ce altceva s-a mai întâmplat, Naama? Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niciodată nicăieri, dintotdeauna stătuse numai aici, împovărându-mi inima cu greutatea ei, devenind din ce în ce mai grea cu fiecare zi, la fel ca și certurile noastre. Fii mai afectuos cu ea, îl certam eu, dedică-i mai mult timp, dar el se revolta imediat, nu îmi spune tu ce anume să fac, nu ești tu înțeleapta înțelepților, să îmi ții mie predici, iar ea nu avea decât de pierdut, fiindu-i răpite toate plăcerile una după cealaltă. Aveai dreptate, Udi, nu sunt înțeleapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
i-a tăiat calea, ucigându-l, iar profetul cel bătrân l-a înmormântat în Beit Al, cerându-le fiilor săi ca după moarte să fie îngropat alături de el, cu oasele lui odihnind lângă oasele mele, spusese el. Las cartea furioasă, revoltându-mă împotriva destinului amar al omului lui Dumnezeu, care nu trecuse această încercare, de unde ar fi putut să știe că fusese mințit, cum poți distinge între cuvântul lui Dumnezeu și o minciună, în fața ochilor mei se conturează imaginea lui Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se legene ușor În mijlocul sălii, cu ochii Închiși, Riccardo trecea prin fața ei și-i turna ceva În pahar. Belbo Încerca să-l oprească, spunând că Lorenza a băut deja prea mult, dar Riccardo râdea scuturând din cap, iar ea se revolta, spunând că ținea la alcool mai bine decât Jacopo, pentru că era mai tânără. „Okay, okay”, zicea Belbo. „Nu-l asculta pe bunicul. Ascultă-l pe Simone. Și ce ți-a mai spus?” „Asta, că sunt prizonieră a lumii, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mele?), femeile nu sunt făcute pentru provocări intelectuale, ele au nevoie doar de progesteron și foliculină, oricum Sabina va rămâne diminuată intelectual toată viața, tot ce-i trebuia era o viață liniștită, banală, alături de un bărbat liniștit, banal. Nu mă revoltau teoriile savantului, cât pasivitatea Sabinei: demnitatea ei era călcată în picioare, iar ea, în cel mai bun caz, protesta foarte timid, spunând că îi place să evolueze, să fie stimulată. Prostii, o punea doctorul la punct, nu te mai identifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]