15,122 matches
-
în agitația nervoasă, în care, în cele din urmă, ajunsesem cufundat, a răbufnit într-un clocot necontrolat de violență, ce m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată tăria mea, impulsului acela subit, însă n-am reușit nicidecum și i-am dat un pumn în plin. Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere liberă, spre mocirla de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în întunericul acesta dens. Dacă n-aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Poate că acesta este și motivul pentru care izbucnise la ea acum, cu atâta forță, lupta aprigă dintre firea sa interioară și serviciul său veșnic același, căci un spirit tulbure și schimbător, aflat într-o cușcă neschimbată, nu va putea rezista nicicând până la capăt! Iar Adriana, deși trăise până la vârsta aceea, abia acum le constatase pe acestea toate cu înfrigurare, gândind: „Cred că se vede destul de limpede și pentru mine, și pentru ceilalți, că sufăr greu de o boală care presupune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș Tiron era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că nu-i; m-am mai trezit și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
geografic, celălalt istoric. În primul rând, nu trebuie uitat că Japonia este una dintre țările cele mai amenințate de cutremure, care survin cu o periodicitate diabolică, însoțite, uneori, de tsunami. Prin urmare, locuințele sunt proiectate de așa manieră încât să reziste unor seisme de magnitudine înaltă, fiind ridicate din materiale ușoare, precum lemnul și cartonul, pe o bază solidă de beton. În plus, aproape toate clădirile (excepție făcând edificiile de patrimoniu și zonele protejate) sunt demolate și reconstruite periodic, astfel încât, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înșine, caricaturi hilare dominate de instincte obscure și incapabile de viață socială în afara unei discutabile congregații întru satisfacerea poftelor animalice. Acțiunea fimului american este simplă: un grup de oameni se refugiază într-o casă de țară izolată și trebuie să reziste o noapte întreagă asaltului furibund al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar pentru că personajele "vii" încep să se lupte, nebunește, între ele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
secolul al XXI-lea). Mă voi mulțumi să spun că, dacă voi avea inconștiența să încep vreodată propria variantă (în oglindă) a Jurnalului unui seducător, nu știu câți dintre dumneavoastră vor da crezare faptelor mele de neînchipuită vitejie: în timp ce, în Germania, am rezistat eroic în fața unui respectabil homosexual și a umbrelei dumisale, în Japonia, am avut tăria să mă sustrag de la jocurile erotice ale unor minore mânate, în expresia sublimă a unei prietene, de hormoneală. Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că încordarea mâinilor este nefirească. Din când în când, un tremur le străbate. Apoi, este din nou liniște și te întrebi dacă ai văzut într-adevăr, sau doar ai depănat, pentru o clipă, o poveste. Te întrebi cum poate. Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
buzele spasmodic răsfrânte în somnul agitat, se instalează pe o traiectorie clară. Cu fiecare secundă, se apropie de umărul ei subțire, de gâtul transparent, de coafura pietrificată stalactitic. Sunt convinsă că, atunci când impactul se va produce, ea nu va mai rezista. Se va ridica și își va schimba locul. În vagon, nimic nu întrerupe liniștea în afara sforăitului grotesc al servietei diplomat. Mi se pare că toți urmăresc, ca și mine, lupta inegală ce se dă pe bancheta trenului tokyot, între stațiile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
umeri. Yuro nu este convins. Semn divin la Kamakura Experiența este o revelație în lumina căreia renunțăm la greșelile de tinerețe în favoarea celor de bătrânețe. Ambrose Bierce Vreau să fac un mic pariu cu dumneavoastră. Mă prind că nu veți rezista tentației de a citi această bucată până la capăt, deși, pe alocuri, vi se va părea că expunerea dobândește accente burlești, în maniera unui film cu Frații Marx. Adăugați la aceasta intenționata inducere în eroare din titlu (desigur, o antifrază aptă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi el, femeia alesese un absurd joc de mimă. Își cumpărase locul în grup cu prețul acestei minciuni grosolane, acestui fals care îi desfigura nu numai trupul, chinuit mă întrebam: cât oare poate rezista așa? Ea nu s-a gândit la asta? ci și sufletul, incapabil să șteargă tăietura sângerândă a acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de la Reiko nu era prevăzut cu toate sofisticăriile inimaginabile (suferea încă, spre deosebire de prototipurile mai avansate, de handicapul vorbirii), însă oferea un serviciu la mare preț în Japonia, și anume bideul încorporat. Am fost împinsă (și nu pot spune că am rezistat foarte mult) să-l testez imediat. Reiko mi-a arătat pe ce buton să apăs pentru a activa jetul de apă. Iată-mă singură, pregătită pentru marea experiență. Ei bine, aceasta nu s-a produs. În zadar am apăsat pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
legătură cu acest drăguț obez leneș și vin cu tine. Știi vorba: „Ce-am avut, am pierdut, dar nu-i nimic altceva mai bun am găsit.” Și așa în situația lui, plin cu atâtea toxine, alcool și tutun, nu știu cât mai rezistă. Și tu, nu cumva ești ca el? A... nu, dar totuși azi ai băut ceva și nu-mi dau seama ce anume. Eram moleșit și pentru a-mi scoate Imunitatea la plimbare am tras pe gât un pahar cu oțet
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apăra când pe stânga, când pe dreapta cu a lui lungă coadă. Când aceasta obosea se apăra cu cele două piciorușe, extrem de mici în comparație cu mărimea corpului. Atât de puternic îl gâdilau cele trei ființe mici încât nu a mai putu rezista și a făcut semn lui Stup: -Te rog, prietene, să mă lași în pace, îți dau cheia de la Poarta pustiului; numai să nu mă mai gâdili, că am ajuns la capătul puterilor. Drept să-ți spun, nu știu cum faci de mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă mai gâdili, că am ajuns la capătul puterilor. Drept să-ți spun, nu știu cum faci de mă lovești puternic, în același timp mă gâdili, lucru care îmi face extrem de rău. Cred că din această cauză inima mea n-o să mai reziste și o să mor. Îți dau cheia de la Poarta pustiului de unde o să iei fata, cu o condiție: să-mi spui cum faci, de mă dovedești? -Stup, nu mai sta de vorbă cu el! a strigat Căiță. Hai, fetelor, să-l terminăm
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pot să-l dovedesc cu iataganul. Trotinel, lovește în el cu toată puterea ta pentru a-l deruta, eu îi voi tăia și celălalt cap. Toți au muncit ca unul, pe o parte Dardailă era gâdilat de nu mai putea rezista, pe cealaltă parte era lovit cu putere de se cutremura cu totul. Într-o clipă cel de al doilea cap al lui Dardailă era le picioarele lor, horcăind și învârtindu-se în pământul de la picioarele lui Stup. Corpul fără cap
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parte era lovit cu putere de se cutremura cu totul. Într-o clipă cel de al doilea cap al lui Dardailă era le picioarele lor, horcăind și învârtindu-se în pământul de la picioarele lui Stup. Corpul fără cap a mai rezistat puțin timp, după care s-a prăvălit și el la pământ producând un zgomot asurzitor. Sfârșitul lui Dardailă a venit după o luptă grea timp de șapte zile și șapte nopți și grupul lui Căiță abia își mai putea aduna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
foarte complex. Pe baza experienței mele, confirmată de Erik H. Erikson, se pot distinge trei grupuri de persoane: • persoanele care preiau încrederea de fond dintr-o credință religioasă. Motivația religioasă le dă capacitatea unei extraordinare angajări, dar și de a rezista schimbărilor bruște ale vieții și de a fi puternici în momentele de încercare. Sunt credincioși convinși și convingători; • persoanele care se definesc credincioși, dar fără o încredere în viață, în ceilalți sau în ei înșiși. Astfel de persoane se regăsesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
piatra unghiulară a unei personalități sănătoase din punct de vedere psihic, căreia i se opune, de asemenea pentru toată viața, neîncrederea de fond. Este vorba, oricând și oriunde, pentru a relua cuvintele psihanalistului și psihoterapeutului Horst- Eberhard Richter, de "a rezista" și de "a nu fugi", iar asta este valabil în special într-o societate foarte complexă ca a noastră. Încrederea de fond este, prin urmare, fundamentul simțului identității, ce trebuie să se afirme în modalități mereu noi prin toate conflictele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
las condus de cel care pentru mine reprezintă "calea, adevărul și viața". Acest capitol mi-a confirmat frumoasele cuvinte ale teologului luteran Dorothee Sölle, care dintotdeauna m-au impresionat: "Compară-l liniștit cu alte mari figuri: Socrate, Rosa Luxemburg, Ghandi, Rezistă în fața tuturor, Dar ar fi mai bine Să-l compari Cu tine însuți"20. Isus ca model de viață pentru mine, care vreau să fiu un creștin așa cum trebuie, este înainte de toate o provocare. Despre acest punct central al credinței
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Nu cred nici că omul în suferință ar fi mai aproape de Dumnezeu. Acest lucru ar face din cer un infern. Deci dacă urmarea crucii nu poate semnifica nici adoratio, nici identificatio, nici imitatio, atunci ce este? Urmarea crucii înseamnă: a rezista propriei suferințe, în situația proprie unică, corespunzătoare (correlatio) suferinței lui Cristos. Propria cruce "Dacă cineva vrea să vină după mine... să-și ia crucea și să mă urmeze" (Mc., 8, 34). Nu trebuie deci să port crucea lui Cristos, ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
poate fi depășită printr-o profunzime dificil de atins pentru umaniștii necreștini. Recunosc faptul că și când mă încred în Isus și îmi accept crucea zilnică fără exagerări, nu reușesc să elimin și să distrug suferința. Dar pot să-i rezist și să o depășesc în credință. În acest mod nu sunt strivit de suferință, nu mor disperat de greutatea ei. Dacă nu a făcut-o Isus, când a fost supus suferinței extreme a abandonului de către oameni și Dumnezeu, atunci și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o realizeze, dar pe a cărei împlinire o pot spera de la acel misterios cu totul altfel, de la Dumnezeul meu: toată suferința va fi eliminată complet în viața veșnică. Suferința vieții, această latura negativă a existenței umane, face proba dacă umanismul rezistă. Creștinii lucru pe care l-am repetat deseori nu sunt mai puțin umaniști decât toți ceilalți umaniști. Dar creștinii dacă înțeleg cu adevărat semnificația a ceea ce înseamnă a fi creștini văd umanul în mod autentic, văd omul și pe Dumnezeul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a scris această carte nu pentru că se consideră un bun creștin, ci fiindcă vede în a fi creștin o valoare pozitivă deosebită". În acest context, din perspectiva tuturor sarcinilor și grijilor vieții, rămâne încă de pus o întrebare fundamentală: Cum rezistăm? Cum rezistăm? Deseori mă întreb: "Cum a făcut să reziste?". Acum, este nevoie de mult pentru a rezista și nu aș condamna niciodată pe nimeni care nu ar avea puterea să meargă până la capăt. Este necesară o sănătate puternică atât
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]