2,803 matches
-
filele jurnalelor. Cronica din 30 aprilie 1982, dedicată plagiatului practicat de gruparea din jurul lui Eugen Barbu, este dublată de nota din Jurnal: "Fac o cronică despre "sociologia plagiatului". Îl atac numai pe Artur Silvestri care i-a luat cu angajamente ridicole apărarea lui Ion Gheorghe dar și a lui Lăncrănjan și Săraru. Din nou Grupul!"342. Se știe deja că Monica Lovinescu înseriază aproximativ o zecime din emisiuni în Unde scurte. Urme ale celorlalte apar printre filele Jurnalului, dar nu suficient
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ăsta?" Pus într-o situație jenantă și făcut de rușine de propriul stomac, a strâns în grabă cărțile, le-a predat unde trebuia și direct la un lactovegetarian, la o pereche de crenvurști cu chifle și muștar. Mult timp după ridicola întâmplare a ocolit sala cu ghinion. A pierdut și legătura cu cele două studente șic pe care ar fi vrut să le cunoască. Acum, un miros de mâncare, ademenitor și chinuitor, începu să-l zgândărească pe la nări. Cineva, probabil, se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce?... Știa precis ce greșeală anume făcuse, dar nu și-o amintea. Mai mult ca sigur că peste câteva secunde persoana din fața lui o va enunța! Se va face de râs! Se simțea în centrul și totodată autorul unei erori ridicole, cunoscute, pe care în mod sigur a mai săvârșit-o cândva. Tot ceea ce i se va întâmpla și i s-a întâmplat din momentul când a coborât din tren, nu a fost altceva decât, o repetare fidelă, trasă la indigo
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lucrăm la ora respectivă, erau complet goale. Deși au fost verificate de mine personal, stocările holografice, care reproduc perfect cadrul natural viața și mediul în care trăiesc specimenele ce trebuiau studiate, dispăruseră ca prin minune. Eram pus într-o situație ridicolă. Nu mă așteptam la așa ceva. Eram convins că nici cei mai perfecționați hackeri nu pot sparge sau decodifica sistemul de protecție holographic storage individualizat de mine personal. După o tăcere de câteva secunde, îl întreb pe primul elev din față
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la intervențiile corului în tragedii, considerate rupturi, întreruperi ale coerenței acțiunii, la plăcerea pentru jocurile de cuvinte (se citește aici poate austeritatea prelatului Fénelon?) și la predispoziția spre vulgar. Însă imperfecțiunea supremă a anticilor o constituie religia lor "monstruoasă și ridicolă"83, ce înalță la rangul de zei ființe viciate și insuportabile. Marele păcat al Antichității îl reprezintă necunoașterea creștinismului. Se conturează viziunea exclusivistă a unui homo religiosus care privește unilateral, viziune care nu este nicidecum singulară sau datorată statutului social
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sugestia privitoare la includerea aspectelor imperfecte. Aceeași schemă o putem identifica și în fraza următoare privitoare la finalitatea creației: "Datoria și funcția Poeziei este să ajute Natura, îmbunătățind-o și corectând-o sau făcând obiectele ei mai diforme și mai ridicole, într-un cuvânt mai evidențiate în însușirile lor decât obișnuiește aceasta să ni le înfățișeze." În ce măsură această îngroșare a caracteristicilor mai este clasică? Nu reprezintă aceasta o îndepărtare de claritatea și esențializarea propovăduite de clasicism? În această ordine de idei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sugera intoleranța creată de romantism la adresa clasicismului (greșeala de a construi anumite prejudecăți literare) precum și de a "ataca" maniera romantică de a scrie și a recepta poezie. Hulme vizează faptul că, din perspectivă clasică, idealurile poetice romantice par deopotrivă de ridicole și exagerate. Ceea ce deplânge totodată Hulme este că după constituirea romantismului, clasicismul nu a mai putut fi privit de sine stătător, ci doar în ecuația dublă a raportării antagonice la curentul care l-a urmat. Astfel, se observă o încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
august 1954), Étienne Borne a răspuns cu asprime la omagiul omului de Stat italian dispărut: "Trinitatea Adenauer, Schuman, De Gasperi, toți trei la putere în același timp, toți trei creștin-democrați, au făcut să se protesteze împotriva Internaționalei negre, o fabulație ridicolă; dar se mai spunea, că cei trei mari europeni, suferind insurmontabilul destin al originilor lor lotharingiene, lucrau la reconstituirea Sfîntului Imperiu roman germanic, ceea ce reprezenta cea mai odioasă și cea mai murdară dintre falsificările istorice, fiindcă cei care sufereau de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
măsură. Pentru Eminescu, un semn, de exemplu, este alegerea lui Candiano Popescu să onoreze armata română "pentru a purta marelui duce Mihail cordonul ordinului Steaua României"81. Candiano Popescu, trădătorul, de la 11 februarie 1866, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și ridicolul protagonist al "revoluției de la Ploiești", a avut, în câteva luni, o ascensiune bizară, de la maior, înzorzonat cu medalii, până la gradul de locotenent-colonel și șef al misiunii de la Tiflis (6 ianuarie 1878). Pe 25 ianuarie, deja Eminescu se lămurește în legătură cu fermitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 96). 247 Henri Ey, Conștiința, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. 248 La români, de exemplu, moștenirea din latină a cuvîntului romanus a generat, la unii, preocupări absurde și ridicole în legătură cu măreția fenomenului sau cu forma grafică pe care ar trebui s-o aibă lexemul moștenit. 249 Acest aspect cuprinde și sentimentalismul fals (de obicei conjunctural) în legătură cu unele aspecte ale limbii, precum opinia semidocților că â și sunt ar reflecta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și a Poemului de purpură" se trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mișcă. Adeseori spune: "o, slăbiciune, / numele tău este artă". Fiind deci atât de ridicol și slab, întreprinderea lui e deșartă, întocmai ca a zidarului, fratele său, care-a visat să clădească o piramidă-n Țicău. Inserția vreunui segment din Eminescu ori din alții în propriile-i poeme conferă discursului o anumită savoare. Propoziția "O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îl va ajuta să ajungă la detalii, la activitatea practică de organizare și conducere a școlii. Directorul care ar încerca să pornească în conducerea școlii de la detalii spre ansamblu, s ar pierde în noianul amănuntelor și ar ajunge în situația ridicolă a aceluia care nu vede pădurea din cauza copacilor. Directorul trebuie să posede autoritate profesională și morală. Autoritatea directorului nu trebuie să se bazeze numai pe actul administrativ de numire în această funcție, ci pe calitățile sale morale și intelectuale, pe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ei și stat. Numeroase țări s-au dezvoltat nesănătos din cauza acestui cancer social, încât poate au uitat de interesul național, pe care nici ele nu știu dacă și l-au definit precis. Indivizii din aceste colectivități rămân într-un partizanat ridicol și maladiv axat pe interesul personal care, pentru a-l proteja, invocă speculații despre natura diabolică a adversarului. Așa ajung țările în cauză să nu aibă aproape niciun proiect serios și să funcționeze, oarecum, doar în virtutea inerției. De aceea, mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
întîmplător, prin documente, un nume Iurașcu, asemănător cu numele bunicului său, cu bogata sa fantezie și cu multe ifose boierești, l-a considerat pe bunicul său descendent din Iurașco părcălab de Hotin!! O pretenție tot așa de copilărească și de ridicolă, ca și aceea a unui oarecare să-i zicem Ștefan, care s-ar pretinde descendent din Ștefan cel Mare!... Că Vasile Iurașcu era venit din Bucovina, este mai mult ca sigur. Mai întîi, că el a fost adus la Sarafinești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bună, s-a gândit: „Hai să văd dacă regula lui Roger de «A Cere mai mult decât de aștepți să obții funcționează»”. Așa că a alcătuit 23 de paragrafe de cereri pe care să le prezinte vânzătorului. Unele dintre ele erau ridicole, așa că era sigur că măcar jumătate vor fi eliminate imediat. Spre marea sa surprindere, cel care vindea proprietatea a avut de obiectat puternic doar la o propoziție dintr-unul dintre paragrafe. Dar nici măcar atunci, așa cum l-am învățat, John nu
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
și cuvinte ostile care zburau prin colibă. Fiica s-a întors la înțelept, cerând din nou sfatul său. „Aveți porci, nu-i așa?” „Da, avem 3 porci” „Atunci trebuie să îi aduci și pe ei în colibă.” Părea un sfat ridicol, dar să te îndoiești de înțelept era de neconceput, așa că a adus porcii în colibă. Acum traiul părea imposibil, cu opt oameni, zece găini și trei porci care împărțeau o colibă mică și gălăgioasă. Soțul ei se plângea că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
magazine, iar ea îl întreba pe vânzător cât costă o anumită haină. Răspunsul era „2000 de dolari”. Iar ea replica „Nu-i mult”, în timp ce eu, undeva în spatele ei, aveam un atac de cord la auzul acestui preț. Știu că sună ridicol și prostesc, dar adevărul este că, atunci când ți se face o ofertă, ți se analizează și reacția. Poate pentru un moment se gândesc că nu vei accepta, așa că fac oferta doar ca să vadă ce zici. De exemplu: Vinzi calculatoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
pierdut să reînvie. Izgonit dintre oameni, decăzut și marginalizat, shite și-a păstrat totuși vechile arme și veșminte militare; îmbrăcându-le din nou, războinicul care încearcă să fie cel de odinioară nu e oare acum un soi de fantomă - ușor ridicolă, desigur, dar în care ceva din acest trecut revine la viață, ceva ce el visează să retrăiască, fie și doar în imaginație? În numeroase piese no „din lumea reală”, shite, deși nu e o fantomă rătăcitoare, continuă să rămână o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
exterior. Problemele au debutat pentru ea cât și pentru părinți într-o zi precisă. Ea a pierdut atunci orice inițiativă, orice dorință. Relațiile cu ceilalți au devenit dintr-o dată dificile, dezagreabile, datorită atât faptului că se simte diferită de ei, ridicolă, subiect pentru glumele lor răutăcioase cât și pentru că nu poate răspunde așteptărilor lor, provocând suferință atât în ceea ce o privește cât și suferință celorlalți. Invadată de un intens sentiment de culpabilitate, îi este imposibil să continue să mai trăiască, se
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocutorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip mult diferit de ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să ardă operele lui Democrit crezând că în felul acesta nu va mai
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lor ipostaziat. Plecând de la propriile slăbiciuni, ei structurează niște forțe în care se încred după aceea, spre marea lor nefericire. Din defectele lor, ei fac calități: neputincioși, limitați în timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce atâția muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
respectiv de teama de a fi, sau de a rămâne, singur cu el însuși — subiect predilect de analiză al filosofilor existențialiști. O puternică impresie de frustrare există și în „obsesiile impulsive”, care cuprind în contextul lor executarea unor acte neraționale, ridicole, pe care persoana respectivă le realizează contrar voinței sale, dar cu sentimentul inutilității lor (ex. bolnavii cu „nosofobii” își spală mâinile de sute de ori pe zi, dezinfectează orice obiect cu care vin în contact, sau evită chiar să atingă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
folosise o construcție sintactică adecvată. Faulques a răsuflat, golindu-și plămânii. - Ce vrei să pricep? - Poza ta. Sau, mai bine zis, poza mea. Priveau amândoi spatula pe care Faulques o ținea În mâna dreaptă. Brusc, acestuia i s-a părut ridicolă. A pus-o de unde o luase. Când a ridicat privirea, a citit În ochii musafirului o aprobare sobră. Și pictorul de război a zâmbit ușor din colțul buzelor. - Ți-a trecut prin minte și că m-aș putea apăra? Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful puștii, desculț și Îmbrăcat Într-o pijama ridicolă În romburi albe și roșii, ducându-l la locul unde erau deja În țărână, asasinați, alți patru locatari din imobil. Bărbatul În pijama știa ce-l aștepta, dar expresia lui de groază - era cu ochii ieșiți din orbite, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]