1,913 matches
-
cu glasul lor tăcut. - Noroc de pana lui cu vârful de iridium inuzabil, capabilă să scrie tot binele și tot răul despre morți și despre vii, printre care: Emil Isac sau delirul egocentric al scriitorului; Ramiro Ortiz sau seriosul și ridicolul unui profesor de lirică medievală și cu temperament napolitan; Mihail Sorbul sau enigma celulei noastre creatoare; Adrian Maniu sau poetul anarhic acomodat cu lumea și cu vremurile; dacă geniul literar al scriitorilor evrei este creator sau numai asimilator; Ion Trivale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pauvre), al existenței sale prestigioase de prinț adorat al Pari sului galant 1900. Pentru nu mai știu nici eu ce anume virtuți sau metehne ale mele, femeile, ba chiar și unii bărbați prieteni, m-au răs fățat cu diminutive, unele ridicole, de mi-e și rușine, sau mă car nepotrivite unuia ca mine, nu prea lesne dedat cu drăgălășeniile și nici cu toată lumea. Poetul bon enfant Ion Minulescu Îmi spunea, când aveam treizeci de ani, iar el treizeci și cinci, „Tata Beldie“ și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima, de groaza, de teroarea, de stupefacția și de ridicolul aflării mele În acel loc, În acea situație și cu acea femeie, Întrupare demonică a succubelor din Închipuirile delirante ale Evului Mediu. Ah! dar omul, femeia, ființa omenească, În sfârșit, cu reacțiile ei firești, cu scârba și grețurile tardive pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu ochii de binecuvântatul Părinte, la rândul său contrariat probabil de starea mea ilariantă. Am făcut o groază de păcate, tocmai În ziua În care m-am Împărtășit cu Sfintele Taine, după ce și la Sfânta Liturghie am fost de un ridicol desăvârșit, În timp ce am citit din Apostol pentru prima oară Înainte de Evanghelie. Sunt de-a dreptul catastrofal și nu știu câte zile Îmi vor mai trebui ca să deprind mersul fluxului fiecărei slujbe. Trebuie, tocmai de aceea mai multă stăruință și implicare, Întrucât, vorba
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gură-cască nou, îi arată cum trebuie să se aplece ca să vadă cât de strâmb a fost montat felinarul. Primarul își dă seama că omul e beat mort, fapt care ar trebui să-l umple pe el, pe mai-marele locului, de ridicol, dar că e și o problemă cu felinarul. Îi dă ocol de trei, patru ori, face ochii mici când e să să-i compare verticalitatea cu cea a blocurilor dimprejur, zice încetișor: „Ce mama dracului!“ și, în final, îi invită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lua lucrurile n-a fost la el decât o manevră pentru a ieși din situația penibilă și pentru a face să scadă tensiunea. Eu însumi, de altfel, nu știam prea bine în acea clipă dacă „aveam dreptate“ sau dacă eram ridicol și nelalocul meu... știam doar că eram foarte indispus și că simțeam teribil nevoia să plec chiar din prima clipă. Am rezistat acestui impuls, dar în silă și cu eforturi dintre cele mai penibile, pentru a nu „dramatiza“ lucru rile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acoperă cu un alt timp și tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în opusul lor. Dar obiectele o fac tot mereu. Smulgând celor întâmplate pe-atunci când un ridicol fioros, când o melancolie grotescă. Înfășurând post festum întâmplările într-o altă piele și îngăduindu-ți să le povestești cu o clipire complice din ochi, fără să bagatelizezi totuși nimic. Dar mai înainte să ajung, în sfârșit, la manechinul Inge
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și stupizenia milițienilor erau evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cât ziarele, cât cărțile, cât toate spectacolele la care am asistat ca participant. A te maturiza înseamnă a stinge tot mai mult comedia din tine și, fără a deveni posac sau nihilist, a simți la fiece pas cum te pândește ridicolul. Dansurile acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de la fondul problemei, creând o penibilă diversiune în speranța (iluzorie!) că vor diminua vina lăudătorilor de Partid și Stat, fie au încercat să dea sfaturi „post mortem“ lui Virgil Ierunca pe cine să scoată sau să introducă în Antologie. Culmea ridicolului a atins-o Mădălin Voicu, care nu aflase că Virgil Ierunca trecuse în lumea celor drepți, polemizând în stilul său suburban cu o operă nepublicată încă! Și nu a fost singurul care nu avea habar că e vorba de o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
obiectivă și de imparțială. Dar nu mă pot reține de a nu constata că atitudinea aceasta a Iașului de azi, psihologia aceasta de boier scăpătat pe care o acuză nu sunt lucruri lipsite de oarecare frumusețe, chiar dacă ele contribuie la ridicolul în care cad uneori cei care cântă osanale Iașului după ce l-au părăsit, chiar dacă ele alimentează și excită ironia lipsită de generozitate a celor care privesc de la distanță toate aceste lucruri. Nu mă pot opri să nu constat, de asemeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
autorii nu s-au dat deloc înapoi când a fost vorba a pune punctele pe i. Domniile lor ne prezintă lupta unui grup politic împotriva altui grup politic. Până aici n-am nimic de zis. Dar d-lor nu extrag ridicolul și imoralitatea grupului advers pentru a ni-l reprezenta ca ridicol și imoralitate omenească, ci pun pe scenă chiar grupul și oamenii lui, ca atare d-lor se vede că s-au temut că publicul nu va înțelege despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a pune punctele pe i. Domniile lor ne prezintă lupta unui grup politic împotriva altui grup politic. Până aici n-am nimic de zis. Dar d-lor nu extrag ridicolul și imoralitatea grupului advers pentru a ni-l reprezenta ca ridicol și imoralitate omenească, ci pun pe scenă chiar grupul și oamenii lui, ca atare d-lor se vede că s-au temut că publicul nu va înțelege despre ce e vorba, n-au avut adică încrederea în talentul d-lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
junimist, Jochey Club, Scuza, etc. au făcut întocmai ca pictorul care simte nevoia de a scrie "Cal" sub tabloul în care a vroit să zugrăvească așa ceva. Eu cred că dacă ai găsit esențialul d-lui P.P. Carp (care ar fi "ridicolul", "grandomania") și ai talentul să-l zugrăvești, n-ai nevoie să pui eticheta: Petrache Crap. Închipuiți-vă acum că "Irozii" se joacă la Teatrul întreținut de toți cetățenii. Este evident că cetățenii insultați în piesă nu vor admira; piesa va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu vor putea admira "deux". Apoi cetățenii în chestie vor putea reproșa, domnule președinte, și cu drept cuvânt, căci ei nu susțin o instituție pentru ca să fie insultați într-însa. Ia să ne închipuim însă, că d-lor ar fi priceput "ridicolul" și "grandomania" junimistă în politică și că ar fi creat un șef și sateliți așa cum sunt (în concepția d-lor) junimiștii. Ce ar fi urmat atunci? Iată ce: D-lor n-ar fi avut nevoie să aducă în scenă personagii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de neînsemnate și de penibile sunt zgândărelile politice care însuflețesc presa dâmbovițeană. Privite de departe, toate dezbaterile stârnite de nu știu ce replică aruncată de vreun politician român - despre ce a mai zis Băsescu, despre ce ia mai răspuns Tăriceanu - își dovedeau ridicolul. Am încetat să urmăresc presa din țară, iar când mam întors la București, după un an, am regăsit, fără nici o schimbare, exact ceea ce lăsasem: Băsescu îl înțepa pe Tăriceanu, acesta îi răspun dea în felul lui, iar Realitatea TV și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
hazna față de care mai toți oamenii cu scaun la cap strâmbau din nas, deși se găseau destui dintre ei care să arunce masochist o privire înăuntru. Mulți spuneau că se uită să vadă până unde pot să ajungă absurdul și ridicolul manifest, dar de fapt plăcerea lor era similară cu cea pe care-o ai când dai cu limba, repetat, la o măsea cariată și care te doare. Te doare, dar asta nu te împiedică să o zgândărești suplimentar și săți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
primitoare ale politicii dâmbovițene. Televiziunea are mare slăbiciune pentru demagogi și întotdea una are grijă de ei, să le facă un viitor. (2011) Până unde se poate ajunge Cât am stat departe de țară, realizând cât de mici și de ridicole se văd de la distanță vedetele care inflamează peisajul dâmbovițean, miam jurat în barbă că, în momentul în care o sămi reiau rubrica despre televiziune, nu o sămi mai pierd timpul cu ele. Ce rost are să ridiculizezi ceva ce este de la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
au știut să facă bani, pentru că alții au avut grijă să le facă milioanele: în cazul unuia MApNul, în cazul altuia, tăticul) - ce rost are săți pierzi timpul gândindute la ei? De ce să intre în istorie sau chiar în istoria ridicolului, când ei nici măcar nu există? Mai apoi, când am ajuns să mă uit la televizor, am realizat că aceste figuri penibile există - și asta cu asupra de măsură. Ba mai mult, ai impresia că numai ele trăiesc pe acest pământ
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și mai mari și ajungeau până la hiperbolizare. În ziua de astăzi, cu siguranță ni sar părea ridicol un Johnny Weissmüller în rolul lui Tarzan, cu chica lui aranjată frumos și corpul perfect epilat. Ca să nu mai vorbim de cât de ridicol near părea celebrul lui strigăt ca un iodler, pe carel producea cu mâinile pâlnie la gură când țiera lumea mai dragă. Sau de trucajele puerile și evidente, de film făcut în anii ’30... Peatunci, eram atât de nerăbdător să vină
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sfârșitul lunii mai și aștepta așazisul sezon turistic de vară care se apropia cu precizie. Știa din experiență că vor veni mult mai mulți compatrioți ca până atunci. Nu-i displăcea deloc să-i recunoască, deși unii erau aroganți până la ridicol. Învățase să fie puternică, să înfrunte la nevoie lucruri neprevăzute. Programul „sezonului turistic” includea la sfârșitul săptămânii o întâlnire cu compatrioții într-un restaurant privat care era prevăzut cu toate facilitățile. Aici se țeseau tot felul de afaceri. Carlina era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei. Era drept că era geloasă și egoistă, disprețuind legătura lor de suflet cu alte persoane. Lăsă gândurile să cutreiere nestingherite, întrebându-se din ce sunt unii oameni creați atunci când devin de nerecunoscut în anumite situații, mai ales în cele ridicole. Doar timpul este constant, restul se abate de la reguli. Pe de altă parte, Nicky voia să o ajute, să îi curețe sufletul de așa-zisa „suferință” pe care i-o provocase anii din urmă fără voia lui. Le ajunsese prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în plus, dacă acceptăm acest termen, riscăm să lăsăm pe dinafară un întreg versant important al celei de-a șaptea arte : filme esențiale, precum cele ale lui Dreyer, Bergman, Antonioni sau Tarkovski, le putem numi oare entertaining fără teamă de ridicol ? în ceea ce mă privește, cred că termenul acesta este el însuși ridicol : l-aș înlocui, dacă e să-i găsim un alt echivalent americănesc, cu engrossing, care nu are sensul de distractiv, ci de captivant. Tu ce crezi ? (“tiu, am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]