5,505 matches
-
toată durata vieții. O absență a stimulării poate împiedica legăturile să apară sau poate duce la dispariția lor. Creierul este plastic, dar numai până la un punct. Dacă nu ar fi așa, adică dacă genele noastre ar genera programe comportamentale prea rigide, am fi incapabili să ne adaptăm fluctuațiilor de mediu. Astfel, privind diferențele bărbați/femei, știm că bărbații sunt mai violenți fizic decât femeile. Dar mediul, „societatea”, poate tempera aceste porniri. De exemplu, ne putem imagina că la bărbații din magistratură
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
dacă au o mână fermă, nu moale. În plus, o strângere de mână puternică reflectă la o femeie un comportament liberal și deschiderea spre noi experiențe, în timp ce la un bărbat aceeași fermitate în strângerea mâinii indică mai curând o personalitate rigidă... Pentru mai multe detalii Chaplin W.F., Phillips J.B., Brown J.D., Clanton N.R., Stein J.L., „Handshaking, Gender, Personality and First Impressions”, în Journal of Personality and Social Psychology, nr. 79 (1), 2000, p. 110-117. Au femeile un miros mai fin
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
și științei convenționale, dar În același timp ne deschide ochii către un nou orizont, al posibilităților infinite - nu suntem victime ale genelor pe care le-am primit la naștere. Ceea ce suntem și ceea ce devenim În viață nu urmează un tipar rigid, ci se află În puterea noastră datorită forței energetice a gândurilor asupra materiei. Iată ce scrie prof. Bruce LIpton: „mi-am dat seama că viața unei celule este controlată de mediul fizic și energetic, și nu de genele celulei respective
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În permanentă adaptare la ambianța fizică. Între modul energiilor din afară și funcțiunile dinăuntru se mențin În fiecare moment o rezonanță armonică menită să chezășuiască dăinuirea vieții. Ca urmare, individualitatea nu trebuie să fie considerată o realitate biologică și spirituală rigidă, invariabilă, și nici ca un cerc Închis fără corelații sau prelungiri În mediul exterior cosmic sau social. Individualitatea e devenire. Cuprinderea ei În actualitate nu adâncește decât una din nesfârșitele metamorfoze vitale pe care le Îmbracă În cursul existenței. Marile
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
acestor sisteme diagnostice: 1. Informația psihopatologică conținută de aceste criterii este în general, foarte restrictivă; 2.Istoricul subiectului, informațiile provenind de la anturajul bolnavului, răspunsul la tratament etc, sunt omise din rândul criteriilor operaționale; 3. Sistemele operaționale sunt, câteodată, atât de rigide, încât un mare număr de pacienți nu corespund principalelor categorii ale schizofreniei ci mai curând subclaselor de "psihoze atipice" sau "tulburări nespecificate". 4. O ierarhie diagnostică este, cel mai adesea, inexistentă; aceasta poate ridica probleme în cazul stabilirii unui diagnostic
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
neautentică), pe de o parte, și mama rece și cu atitudini de rejecție ori mama absentă pe de altă parte. “Tatăl patogen” a fost, de asemenea, descris în mai multe variante: tatăl posesiv și ineficient (tatăl "absent" sau "invizibil"), tatăl rigid (hipermoralizator), tatăl aspru și dominator. Portretele "părinților schizofrenogeni" (și în primul rând al "mamei schizofrenogene") au fost zugrăvite în diverse moduri în studiile școlilor psihanalitice: școala americană (Sullivan), școala engleză (Melanie Klein), școala franceză (Lacan, Nacht). Aceste tipuri de personalitate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
10. Prin astfel de afirmații ne Întoarcem la concepția tradiționalist-burgheză asupra societății. Potrivit acesteia, individul are un loc al său bine stabilit, el fiind o piesă cu un rol precis În economia simbolică a microuniversului social. Orice ieșire din schemele rigide ale acestuia provoacă o dramă, o tensiune și o modificare ce atrag după sine tragedia. Jurnalele sinucigașilor pot fi cuprinse În categoria numită de către Jean Rousset drept „jurnale cu autodestinație”11. Chiar dacă Tolstoi nu figurează În această categorie, obsesia sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fantasmele compensatorii ale dorinței de reflectare, numită de Lacan „forma ortopedică a totalității”36. Scriitorul tinde să se plaseze În viitor, Însă cuvântul recuperează doar trecutul, doar trăitul. Între aspirația mărturisirii și practica ei efectivă se produce o ruptură: structura rigidă a unui text literar (a jurnalului) tulbură comunicarea directă a eului cu propriile-i umbre. Dorindu-se, inițial, o reflectare a realului, scrisul se vede investit și cu funcția de mediator: de stabilire a relației organismului cu propria realitate psihică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
altor generații de manuale, elaborate dintr-o perspectivă europeană extinsă, mai puțin marcată de polemicile cu scriitura comunistă. Noile lucrări conțineau și abordări istoriografice minimalizate sau ignorate până atunci, căutând să nuanțeze sau să pună sub semnul întrebării structurile discursive rigide, fie ele de tip marxist, naționalist sau antioccidental. În jurul anului 2000, manualele, ca și țările pentru care au fost scrise, au devenit mai stabile, capabile să redea opțiuni narative mai coerente. În ciuda referințelor științifice și academice prin care se legitimează
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tehnic și profesional 38. În descrierea "de manual" a vieții culturale din Bulgaria socialistă, nu erau numite persoane ci, din nou, doar instituții: Academia, centrele de cercetare, universitățile, iar ca produse unice și cuantificabile, "știința" și "tehnica" epocii. Această lume rigidă a dat totuși țării mulți intelectuali care au încetat să creadă în sistemul socialist, căutând alternative democratice. Așa a apărut "intelighenția" anilor '80, cea care a furnizat noi lideri societății, "eliberând gândirea și activitatea populară de clișeele [și] învățăturile de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-i, cel mult, un regret suplimentar, mai umanizat și mai nostalgic. Viziunea occidentală despre cele petrecute în Est a fost altfel structurată. Manualele vestice au detensionat mult povestirea, în primul rând pentru că uzajele didactice actuale nu mai permit o reconstituire rigidă, exclusivistă, sobră sau chiar tragică. Aici, textul a fost redimensionat în favoarea imaginii, a invitațiilor la chestionări și revizitări ale subiectului cândva principal. Manualul german este deosebit de relevant pentru acest aspect, trebuind să își asume o descriere complexă, pe mai multe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
În aceste condiții, ni se pare cu atât mai util să ne întoarcem de la memoriile imaginate spre martorii reali și anonimi ai epocii respective. Inițial, structura interviului urmărea o schemă de investigare instituțională, marcată de o viziune oarecum tehnică și rigidă asupra școlii. Treptat, discuțiile au alunecat însă către regăsirea momentelor memorabile din viața de elev. Empatia și nevoia de a împărtăși celuilalt frânturi din propria biografie traversează constant acest dialog al amintirilor. Intenția realizării unor decupaje tematice a fost frecvent
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
didacticii, care ignoră efectele reale și practicile curente. Ne-am propus să urmărim, în paralel, diferite variante de text, mai mult sau mai puțin prescriptive (manualul, cu ipostazele sale atenuate, cum ar fi povestirile istorice recomandate elevilor sau, dimpotrivă, mai rigide, cum ar fi programele școlare ori tematica examenelor naționale), dar și aplicarea lor, adică formele de adaptare la publicul direct sau indirect vizat (opiniile elevilor sau ale profesorilor, uzajele mediatice, mesajul istoric și identitar al festivităților și comemorărilor școlare). Privilegiind
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
puțin din spate" (Ibidem, p. 7). 237 În această afirmație, cuvântul "specific" are sensul de calitate vizibilă, inteligibilă pentru observatorul atent, dar nu neapărat calificat științific, permițând înțelegerea deosebirilor dintre epoci. Nu este vorba de un exotism facil, de categorizări rigide sau de un "pat al lui Procust" care să producă diferitul cu orice preț. Identificarea și decodarea a ceea ce este specific, a ceea ce se diferențiază de realitatea familiară istoricului de azi și publicului său, trimite întotdeauna la un sistem de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Adolescents, vol. A: Description, Edition Körber-Stiftung, Hamburg, 1997, pp. A87-A89. 313 Această ipoteză, pe care Roger Chartier o deduce din opera lui Louis Marin vizând, ce-i drept, o epocă mai veche ne ajută să înțelegem mai bine rosturile didacticismul rigid care guvernează adesea cărțile școlare sau literatura pentru copii. Vezi Roger Chartier, Lecturi și cititori în Franța Vechiului Regim, traducere de Maria Carpov, Editura Meridiane, București, 1997, p. 12. 314 Mioara Caragea, Biografia memoriei, postfață la José Saramago, Toate numele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alimentar) sînt deci niște discursuri de programare vizînd construirea unui obiect specific (și natural și cultural), în rezonanță cu mentalitatea grupului social care l-a generat și în interiorul căruia funcționează. Chiar dacă nu întotdeauna "realitatea vibrantă" poate fi înlocuită de "structura rigidă" (C. Lévi-Strauss, 1978: 394), construirea de modele ale acțiunii sociale la cele mai diverse nivele (limbaj, mit, strategii ale politeții, coduri culinare) reprezintă o tentativă și reușită de integrare a metodei și realității, de circumscriere a constantelor spiritului uman. În
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nou element modificator) + Morală (stare finală) sau într-o logică a echilibrului/ dezechilibrului: P1 echilibru inițial; P2 forță perturbatoare; P3 stare de dezechilibru sau acțiune transformatoare; P4 forță echilibrantă; P5 echilibru final (non echilibru). Povestirea canonică (în formele cele mai rigide, cum ar fi basmul) implică trecerea de la o stare inițială prin intermediul unui faire transformator (proba sau triada probelor eroului) la o nouă stare de echilibru. 5.4. Modelul sintagmatic al basmului. Vladimir Propp În lucrarea devenită clasică Morfologia basmului (1928
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
anulează obligația devotamentului, autosacrificiului (existența prin procură a femeilor, practicată timp de secole de "jumătatea anonimă" a umanității), dar consolidează ceea ce Rousseau numea compasiune, repulsia de a-l vedea pe semenul tău în suferință, repulsie izvorîtă mai puțin dintr-o rigidă educație morală, cît din interiorizarea unui model de realizare individuală (self-fulfillment, accomplissement personnel etc.). Una din două persoane chestionate menționează toleranța ca o calitate esențială ce trebuie educată la copii și necesitatea ca toate instanțele de socializare să participe la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Este o întrebare pe care o invocă în mod curent în timpul anilor lungi de că(ătorie. Chiar și așa, primii ani de viață îl vor ajuta puțin să înțeleagă cum ar trebui să se maturizeze. După ce fusese crescut în gospodăria rigidă a unui unchi conservator (Henri-Juste) se smulge din tiparul așteptărilor renunță la studiile universitare și nu are încredere în profesorii nepricepuți din Louvain. Este cel mai strălucit și învățat dintre colegii lui de clasă, dar dezgustul față de timorarea colegilor lui
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Dar putem să tragem o altă lecție din interviul lui George Pruteanu. Adevărata identitate ne spune acest mare intelectual nu este reprezentată niciodată de o închidere sau de un șovinism cultural, ci reprezintă întotdeauna deschiderea și confruntarea. O identitate fixă, rigidă (este consolatoare) ancorată în sprijinul a ceea ce este și a ceea ce a fost întotdeauna intră în mod inexorabil în conflict cu integrarea: care reprezintă cunoștința și înțelegerea unora cu ceilalți, și în același timp o fuziune între culturi diferite și
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu dinții de fier și ghearele de bronz, asemenea puterii rigide a Romei, și era o contrapoziție satanică față de Biserica lui Cristos. Contemporan desacralizării statului în sensul prezentat de Apoc. 13, se află și reluarea discursului paulin din Rom 13, 1-7, potrivit căruia puterea civilă ar fi îngăduită de Dumnezeu pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi existat anumite cazuri, nu puteau fi decât sporadice și nesemnificative, incapabile să trezească atenția istoricilor creștini și păgâni, cel puțin pentru moment. Echilibrul dintre Biserica timpurie și Imperiu, instaurat de către creștini, a fost tulburat de afirmarea unor erezii orientale, rigide și intransigente, față de Imperiul roman. Orientul Mijlociu alimenta cu multă înverșunare ura față de Roma, clocotind neîntrerupt, asemenea revoltelor iudaice, care au surprins slaba cucerire morală și spirituală a Romei, împiedicând pătrunderea spiritului latin în mijlocul lor. Renumitele civilizații antice, perșii, frigienii și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Traditio apostolica care, după Doctrina Duodecim Apostolorum sive Didaché, este cea mai veche sursă de informații liturgice: este o culegere normativă a Bisericii din anii 215-220, folosită ca sursă de legislații pentru bisericile orientale. Nu a fost supusă unei aplicații rigide unitare, ci doar adaptată situațiilor sociale ale bisericilor particulare și ale variilor zone geografice ale Imperiului. Textul original al Traditio apostolica s-a pierdut dar nu și încercarea de reconstituirea a acesteia, pe baza diferitelor mărturii. Traditio apostolica, 16, ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei imperiale împotriva predicării lui Petru și a celorlalți creștini. Se pare că prima comunitate creștină din Roma a fost opera centurionului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în imposibilitatea prezentării unei informații mai mult sau mai puțin precise cu privire la cei uciși, se limitau să citeze vreun nume ori să prezinte anumite cifre generice: multos; multitudo; pleiroi etc. Aceste numere nedefinite trebuie înțelese în semnificația lor cea mai rigidă, altminteri Tertulian nu ar fi putut afirma cu atâta temeritate în fața a câteva sute de martiri că: Ori de câte ori suntem tăiați de voi, devenim mai mulți... și nici nu s-ar fi pregătit să scrie patru tratate (Apologeticum, Ad nationes, Ad
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]