3,374 matches
-
En ce qui concerne la rime, j'ai suivi d'habitude le texte d'origine. Toutefois, j'ai cru que, pour rendre dans la manière la plus fidèle possible la substance du texte, je pouvais me permettre une raréfaction de la rime. Și j'avais respecté l'abondance des rimes du texte source, j'aurais eu de graves difficultés techniques, ce qui aurait eu des répercussions défavorables sur l'expression de la substance poétique. [...] La traduction déploie, en tout cas, la cadence des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
revue ; j'ai obtenu par contre une réponse assez favorable de la part de la rédaction. On m'encourageait de continuer à écrire, mais on me reprochait, pour la première fois dans mă vie, le péché d'avoir écrit des vers sans rime. Pourtant, par mon péché je préfigurais, dès cette époque, une forme. " Notre traduction. 1491 V. Dumitru Micu, Lirica lui Lucian Blaga, op. cît., p. 11 : Tânărul mesager liric al Transilvaniei eliberate spărgea marginile versului cu o cutezanța fără precedent în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aussi comme une aspiration à considérer le vers blagien comme une pârtie intégrante de son esthétique et, dans un sens très général, de son activité créatrice. " C'est nous qui soulignons. 1507 Ibid. C'est nous qui soulignons. 1508 La rime pauvre ne comporte qu'une homophonie (la dernière voyelle accentuée en syllabe ouverte). V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 240. 1509 V. Idem, p. 183 : " On qualifie de monorimes (du grec "monos", "seul", et "rime") des groupements
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1508 La rime pauvre ne comporte qu'une homophonie (la dernière voyelle accentuée en syllabe ouverte). V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 240. 1509 V. Idem, p. 183 : " On qualifie de monorimes (du grec "monos", "seul", et "rime") des groupements de vers, strophiques ou non, liés par une rime unique [...]. " 1510 V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 243 : leș rimes embrassées șont celles qui " sur le même couple de base ab réalisent un chiasme, abba
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
voyelle accentuée en syllabe ouverte). V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 240. 1509 V. Idem, p. 183 : " On qualifie de monorimes (du grec "monos", "seul", et "rime") des groupements de vers, strophiques ou non, liés par une rime unique [...]. " 1510 V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 243 : leș rimes embrassées șont celles qui " sur le même couple de base ab réalisent un chiasme, abba ". 1511 Lucian Blaga, III. Umbră (III. L'ombre), în Poèmes, Traduction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte source " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul./ Un zbor de lăstun/iscălește peisajul. " (Blaga 2010 : 153) est traduit par : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page./ Un vol de martinet/signe enfin le paysage. " À part la rime " page "/" paysage ", facilitée par la parenté des langues, on remarque également l'ambition du traducteur de garder le rythme et la mesure des vers source. V. aussi Lucian Blaga, Portret (Portrait), în Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
couples de rimes " veșmânt "/" vânt " et " planetă "/" paletă " șont traduits par " vêtement "/" vent " et, respectivement, " planète "/" palette ". 1518 V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 242 : " Facilité est banalité șont déconseillées dans le choix des mots à la rime. On évite donc : a) la rime du même au même (c'est-à-dire d'un moț avec lui-même) [...]. Elle est d'ailleurs exclue dès le Moyen Âge ; b) la rime entre leș mots de la même famille ; c) la rime entre mots
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
planetă "/" paletă " șont traduits par " vêtement "/" vent " et, respectivement, " planète "/" palette ". 1518 V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 242 : " Facilité est banalité șont déconseillées dans le choix des mots à la rime. On évite donc : a) la rime du même au même (c'est-à-dire d'un moț avec lui-même) [...]. Elle est d'ailleurs exclue dès le Moyen Âge ; b) la rime entre leș mots de la même famille ; c) la rime entre mots terminés par la même désinence ou
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est banalité șont déconseillées dans le choix des mots à la rime. On évite donc : a) la rime du même au même (c'est-à-dire d'un moț avec lui-même) [...]. Elle est d'ailleurs exclue dès le Moyen Âge ; b) la rime entre leș mots de la même famille ; c) la rime entre mots terminés par la même désinence ou par le même suffixe [...]. De même, on considère comme faibles des rimes entre mots parents morphologiquement (vous/nous), entre termes trop souvent associés
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à la rime. On évite donc : a) la rime du même au même (c'est-à-dire d'un moț avec lui-même) [...]. Elle est d'ailleurs exclue dès le Moyen Âge ; b) la rime entre leș mots de la même famille ; c) la rime entre mots terminés par la même désinence ou par le même suffixe [...]. De même, on considère comme faibles des rimes entre mots parents morphologiquement (vous/nous), entre termes trop souvent associés soit par des clichés (amours/toujours), soit par des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de Pompéi), traduction par Alain Caumette, în Poeme alese (Poèmes choisis), op. cît., p. 237 et respectivement 239. Le premier est un poème à résonances folkloriques, le deuxième est un sonnet. Îl n'y a aucune recherche de recréer la rime en français. 1529 Le terme roumain " alean " fait pârtie du champ sémantique du moț " dor ". Nous traitons la traduction de ces termes dans le Chapitre VI, qui porte sur la traduction du signifié. 1530 V. Lucian Blaga, 65 poèmes, traduit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
românească. Este membru al Societății Internaționale de Studierea Narațiunilor Populare (ISFHR), al Societății de Antropologie Culturală din România (SAC) și membru în colegiile de redacție ale publicațiilor „Revista de etnografie și folclor”, „Memoriile Comisiei de folclor” și „Limbă și literatură”. Rima în poezia populară românească (1973), o bună introducere în studiul problemei, se remarcă îndeosebi prin analiza funcțiilor rimei. Pe baza unei analize structurale de adâncime, autorul stabilește frecvența rimelor (pe primul loc se situează cele oxitone și paroxitone) și subliniază
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
SAC) și membru în colegiile de redacție ale publicațiilor „Revista de etnografie și folclor”, „Memoriile Comisiei de folclor” și „Limbă și literatură”. Rima în poezia populară românească (1973), o bună introducere în studiul problemei, se remarcă îndeosebi prin analiza funcțiilor rimei. Pe baza unei analize structurale de adâncime, autorul stabilește frecvența rimelor (pe primul loc se situează cele oxitone și paroxitone) și subliniază rolul lor de „semn al codului poetic”, de „marcă cu funcții multiple”. Rețin atenția, de asemenea, considerațiile privind
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
etnografie și folclor”, „Memoriile Comisiei de folclor” și „Limbă și literatură”. Rima în poezia populară românească (1973), o bună introducere în studiul problemei, se remarcă îndeosebi prin analiza funcțiilor rimei. Pe baza unei analize structurale de adâncime, autorul stabilește frecvența rimelor (pe primul loc se situează cele oxitone și paroxitone) și subliniază rolul lor de „semn al codului poetic”, de „marcă cu funcții multiple”. Rețin atenția, de asemenea, considerațiile privind relațiile rimei cu accentul și prezentarea unor tipuri de rime, ca
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
baza unei analize structurale de adâncime, autorul stabilește frecvența rimelor (pe primul loc se situează cele oxitone și paroxitone) și subliniază rolul lor de „semn al codului poetic”, de „marcă cu funcții multiple”. Rețin atenția, de asemenea, considerațiile privind relațiile rimei cu accentul și prezentarea unor tipuri de rime, ca „rima minus” și „rima zero”, a căror frecvență vădește „primatul acordat de estetica folclorică sensului”. În Lectura textului folcloric (1986), autorul face mereu trimitere, prin opoziție, la textul literar cult, pentru
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
frecvența rimelor (pe primul loc se situează cele oxitone și paroxitone) și subliniază rolul lor de „semn al codului poetic”, de „marcă cu funcții multiple”. Rețin atenția, de asemenea, considerațiile privind relațiile rimei cu accentul și prezentarea unor tipuri de rime, ca „rima minus” și „rima zero”, a căror frecvență vădește „primatul acordat de estetica folclorică sensului”. În Lectura textului folcloric (1986), autorul face mereu trimitere, prin opoziție, la textul literar cult, pentru a demonstra că poezia folclorică își are un
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
se situează cele oxitone și paroxitone) și subliniază rolul lor de „semn al codului poetic”, de „marcă cu funcții multiple”. Rețin atenția, de asemenea, considerațiile privind relațiile rimei cu accentul și prezentarea unor tipuri de rime, ca „rima minus” și „rima zero”, a căror frecvență vădește „primatul acordat de estetica folclorică sensului”. În Lectura textului folcloric (1986), autorul face mereu trimitere, prin opoziție, la textul literar cult, pentru a demonstra că poezia folclorică își are un mod propriu de existență, un
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
121 de cântece lirice, balade, jurnale orale, poezia obiceiurilor tradiționale și jocuri de copii. Interesantă este aici prezența cântecelor tradiționale de iarnă în forme mult apropiate de cele înregistrate în Dobrogea de T.T. Burada în secolul al XIX-lea. SCRIERI: Rima în poezia populară românească, București, 1973; Lectura textului folcloric, București, 1986; Relațiile de rudenie în societățile tradiționale. Reflexe în folclorul românesc, București, 1987; Romanian Folk- Culture. An Introduction, București,1999; Etnologia și folclorul relațiilor de rudenie, București, 2000. Culegeri: Sub
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
e prea compozit și eterogen ca să ducă la o emoție literară oarecare”. Când opera e de altă valoare, procesul este invers: criticul adună probele pentru a reconstitui mecanismul unei expresii originale, încearcă arama versului, ascultă de mai multe ori vibrația rimei, numără silabele, compară variantele cu scopul de a surprinde de a „aproxima”, printr-o definiție inteligibilă, sunetul unic al creației, nu „sunetul inefabil”, pentru că C. are oroare de acest termen. Totuși, cronicile lui sunt preocupate de nota pură, ireductibilă a
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
scrise, în varii forme. Semnificația umană universală conținută în titlul Viiața lumii se întregește prin alte două elemente paratextuale: prefețele de inițiere a cititorului asupra a ceea ce e poezia (cu exemple de epopei și imnuri sacre), ce sunt regulile prozodice (rima, măsura), tema (soarta și primejdiile care pândesc existența), arta lecturii etc. În text se recunosc deopotrivă urmele lecturilor din clasicii Antichității (Horațiu, Ovidiu), din Biblie (Eclesiastul, Apocalipsa) și urme din folclorul autohton. De la motto („Deșertarea deșertărilor și toate sunt deșarte
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
de conștiința întârzierii literaturii române, astfel răscumpărată. Versuri stângace alternează cu altele armonioase, compuse în măsura de 12-13 silabe. Cezura cade elaborat, așa încât a doua jumătate a versului să nuanțeze, întărind ideea („Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară”). Rima împerecheată e adesea studiată semantic („floare”, „trecătoare”; „lume”, „spume” etc.). Din retorica poemei, vag patetică, se degajă un discurs bine articulat pe ideea trecerii, necesare, a ființei și a extincției universale, asistată de puterea absolută a lui Dumnezeu. Letopisețul Țării
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Viața poetului, București, 1962; Lovinescu, Unde scurte, I, 71-74; Călinescu, Aspecte, 7-23; Felea, Dialoguri, 37-44; Manolescu, Lecturi, 63-86; Bote, Simbolismul, 475-476; Negoițescu, Scriitori, 137-153; Ciopraga, Portrete, 145-152; Rașcu, Amintiri, 7-101; Baconsky, Marginalii, 353-361; Tomuș, 15 poeți, 112-126; Gáldi Lászlo, Fonosimbolismul rimelor în „Nocturnele” lui Bacovia, LR, 1969, 2; Mihail Petroveanu, Bacovia, București, 1969; Liviu Chiscop, George Bacovia (1881-1957). Bibliografie, Bacău, 1970; Doinaș, Diogene, 42-52; Micu, Început, 448-468; Popa, Modele, 120-132; Ulici, Recurs, 69-79; Mircea Anghelescu, Satanismul bacovian, RITL, 1972, 2; Barbu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Tragodia... urmărește cronologic întâmplările care au avut loc la 1821, în Moldova, odată cu intrarea eteriștilor. Relatare a unui martor al evenimentelor, lucrarea are mai ales o valoare documentară. Cuprinzând 4266 de versuri a câte cincisprezece silabe, cu ritm trohaic și rime masculine perechi, Tragodia... este precedată, ca în poemele clasice, de o invocație. Prezentând Eteria într-o lumină total defavorabilă, opera lui B. cuprinde elemente de burlesc și satiră. Portretele personajelor sunt sumare și caricaturale. Tonul de relatare familiară face ca
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
auditive folosite în Zodia racului li se adaugă, aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la D. Anghel, dar și altele care imaginează subiecte
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
culise. Scrisorile substituie povestirea autorului. Textul Istoriei ieroglifice e împânzit de apologuri cu tâlc, de factură orientală. Discursurile personajelor sunt reproduse în stil direct sau rezumativ asumate de autor, mai ales monologurile. Se ivesc din când în când pagini cu rimă interioară de o mare frumusețe poetică, precum Elegia Inorogului sau caracterizarea aceluiași psalmodiată de un alt personaj. Fondul de înțelepciune nu se rezumă la cele 760 de sentenții anunțate pe copertă, ci este îmbogățit de numeroase formulări aforistice originale. Parantezele
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]