4,307 matches
-
care erau la căpătîiul lui." 17. Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: "Glasul tău este, fiul meu David?" Și David a răspuns: "Glasul meu, împărate, domnul meu!" 18. Și a zis: "Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, și cu ce sunt vinovat? 19. Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: "Dacă Domnul este Cel ce te ațîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare de la noi; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
David?" Și David a răspuns: "Glasul meu, împărate, domnul meu!" 18. Și a zis: "Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, și cu ce sunt vinovat? 19. Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: "Dacă Domnul este Cel ce te ațîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare de la noi; dar dacă oamenii te ațîță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă dezlipească de moștenirea Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a încetat să-l mai caute. 5. David a zis lui Achiș: Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetățile țării un loc unde să pot locui; căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?" 6. Și chiar în ziua aceea, Achiș i-a dat Țiclagul. De aceea Țiclagul a fost al împăraților lui Iuda pînă în ziua de azi. 7. Timpul cît a locuit David în țara Filistenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
o oștire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiș a zis lui David: "Să știi ca vei veni cu mine la oștire, tu și oamenii tăi." 2. David a răspuns lui Achiș: "Ei bine, vei vedea ce va face robul tău." Și Achiș a zis lui David: "De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul." 3. Samuel murise. Tot Israelul îl plînsese, și-l îngropaseră la Rama în cetatea lui. Saul îndepărtase din țară pe cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ziua de azi; dar nu ești pe placul domnitorilor. 7. Întoarce-te dar și mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor Filistenilor." 8. David a zis lui Achiș: Dar ce am făcut, și ce ai găsit în robul tău, de cînd sunt la tine, pînă în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmașilor domnului meu, împăratul?" 9. Achiș a răspuns lui David: "Știu că ești plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
au preluat controlul. După o cercetare completă a tuturor lucrurilor ude, am găsit, în sfârșit, o cabană veche și fără curent electric în Lowman, Idaho, o căsuță așezată pe o creastă, între două râuri. Vreau să le mulțumesc soțului meu, Rob, și copiilor, Claire și Dean, pentru că m-au însoțit acolo cu entuziasm. În ceea ce-i privește pe cei din afara statului, îi sunt recunoscătoare, din nou, uimitoarei mele editoare, Leona Nevler, pentru bunătatea ei sinceră și pentru faptul c-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mă aseamăn unui condor ajuns orb, ce nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă întrebă cineva luându-mă pe nepregătite. Nimic după care să tânjesc. Îți place aici? Îți place ce faci? E mai bine ca-n locul din care vin. Cum adică? Mâncarea e proastă, somnul puțin, ne muncesc ăștia ca pe robi fără să ne ofere nimic la schimb și tu spui că-ți place? Cum puteam să o fac să înțeleagă că pe mine nu mă deranjau toate astea? Urăsc hainele jegoase de pe mine și mâinile-mi miros a putred și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
criță, poate Îl durea măseaua, poate era Înspăimîntat sau clocotea ca o oală care fierbe, poate era prost dispus sau răsufla ușurat, poate se rătăcise sau căzuse și se. zdrelise, poate Își socotea, concentrat, toți bănuții de buzunar, sau devenise rob al amintirilor, poate Își aduna laolaltă toate Întîlnirile de a doua zi, poate era singur cu coșmarurile lui sau Își smulgea părul din cap din cauza mustrărilor de cuget sau poate Își privea, cu suflarea tăiată, o rană adîncă sîngerîndă... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Comună a Europei, ei o să-i lipsească o fereastră: România”. Eu una priveam fascinată harta de pe chelia lui Gorbi. Îmi era groază că sub țeasta lui noi suntem absenți, că-l doare-n cot ce se întâmplă în lagărul cu robi amărâți de lângă ei. Era absolut paradoxal, și totuși nu era. Să aștepți mântuirea de rău de la cei care ți-au băgat cândva mortu-n casă. Gorbi era un fel de Stalin pe dos. Maestrul deconstrucției practice. Sigur, acum aș spune al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am aflat ca Adi Arion scrisese deja un panegiric pentru ziarul local). Am râs în hohote până mi-au curs lacrimile. „Am murit o dată, așa că n-o să mai mor curând!”, mi-am zis. Iată, iubită prietenă, două zile din viața robului tău. Un pas mic pentru el, dar mare pentru omenire. În urma lor, mărunta lui țară se poate mândri în fața lumii cu un record: cel mai mare număr de revoluționari cu certificat pe cap de locuitor din toate timpurile și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sufletul. Boierul vechi, „ăl de-a murit“, boierul Leonida, cum îi zicea Marin, își făcuse de cap o viață întreagă. Dusese pe oameni numai în răcnete și-n sfârcul harapnicului. Și pe toți îi domolise, îi frământa ca pe niște robi. Și de la acela, de la bătrân, i se trăgea pușcașului meseria aceasta fără hodină, de pescar și vânător, de care nu fusese niciodată bucuros, dar care la sfârșit îi intrase în sânge cu miasmele, cu frigurile, cu duhurile bălții. Și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de rob al pământului. —E muncitor... zise încet chihaia. —Îs un biet om muncitor... gemu bolnavul deschizând ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l îngropa... ș-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierul de la Negoiești, cu leafa de flăcăuaș... Acu m-am gândit și eu că mi se cuvine leafă de om, ș-am cerut să-mi sporească simbria. N-a vrut, ș-am plecat. Îmi pare rău - zece ani ca un rob am muncit; da’ ce să fac? M-am gândit și eu c-oi găsi în lumea asta o bucată de pâne. Am pornit ast’noapte, ș-am mers, am mers, până ce-am nimerit aici... Acuma, cucoane, dacă mi-i primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răsări de la locul lui și Niță Lepădatu și scoase repede din glugă un buzdugan grozav, o măciucă grea de alamă cu mănunchiuri de lemn de corn. —Ascultă, Faliboga, vorbi Lepădatu; eu îs om blajin... c-o vorbă bună mă faci rob... Altfel, cu răul să nu mă ieie nimeni că nu-i bine. Și să știi că eu nu-s dintre cei care se tem. Faliboga își puse bărbia în piept și privi țintă la Niță. Lepădatu îl privea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă, sfătuia încet, stând grecește și împungând repede cu acul în pielea de oaie. —Eu, flăcăule, zicea el, am fost rob la cuconu Iordache, tatăl boierului ist tânăr. Da’ ședeam pe atuncea în colo, la Moldova, la alte moșii. Pe-atuncea erau vătavi de robi - și ne bătea cu harapnicul și ne ținea la muncă de ne trecea os prin os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grecește și împungând repede cu acul în pielea de oaie. —Eu, flăcăule, zicea el, am fost rob la cuconu Iordache, tatăl boierului ist tânăr. Da’ ședeam pe atuncea în colo, la Moldova, la alte moșii. Pe-atuncea erau vătavi de robi - și ne bătea cu harapnicul și ne ținea la muncă de ne trecea os prin os... — Am auzit că pe-acolo-s sate multe și dese... întrebă Niță, întinzând în mâni opincile galbene. Hei, pe-acolo îs altfel de gospodării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o răsplată de paradis pe pământ a trudelor războinice din această viață. În cea mai mare expansiune a forței lor, acești oameni ai săbiei nu și-au putut ridica ochii spre orizontul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintăi. Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândă de la umbrele strămoșilor săi din cetatea Adriaticei, adăogând în același timp practicile prea obișnuite în serai. Din harem în ganguri, de la câzlar-agasi la capù-agasi, din poartă în poartă, de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oștilor lui Mustafa. A cerut intrare la măria sa și s-a înfățișat c-un coșuleț de aur plin de naramze și caise zăhărite. A îngenunchiat ridicându-l deasupra frunții și a așteptat să fie întrebat. Cine ești? de unde vii? —Sunt robul strălucitului padișah al măriei tale, a răspuns hadâmbul negru și uriaș. Aduc dulce dar de la împărăție. Mi l-a încredințat cu mânile sale însăși mărita doamnă-sultană. Mi-a spus: Dă-l fiului nostru, și să ospăteze sănătos. Să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umblat ca o săgeată, fericite doamne. —Văd, Omar, și-ți mulțămesc și ție. Ca să cunoști mila mea, iată, îți dăruiesc acest roib pe care am poftit să-l încalec în dimineața asta. Al tău să fie, cu tot tacâmul lui. Robul a bătut metanie, sărutând poala lui șahzadè. — Și pe lângă asta, îți dăruiesc, Omar, și această naramză înghețată de miere. Mânânc-o aici în fața mea și să-ți aduci aminte de mine. Da, mărite stăpâne; până la sfârșitul vieții mele n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a privit în tăcere spre doi din slujitorii săi de taină, care îl așteptau la treptele cerdacului. Ei au plecat frunțile. Cel mai în vârstă a murmurat: —E un dar femeiesc. Bărbații întrebuințează hangerul. Să dea vracii știre că robul a murit de inimă, a hotărât, întunecat, Mustafa șahzadè. Vtc "V" Când s-a vestit în serai de întâmplarea de la Amasia, Roxelana doamna s-a uimit nespus, frământându-și mânuțele cu degete subțiri. Apoi a poftit numaidecât să se înfățișeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Roxelana doamna s-a uimit nespus, frământându-și mânuțele cu degete subțiri. Apoi a poftit numaidecât să se înfățișeze domnului său sultanul ca să-l bucure că veștile de sănătate din partea lui șahzadè sunt mulțămitoare. Bănuiesc că fructul dăruit de Mustafa robului va fi fost otrăvit... a șoptit ea, cu ochii măriți de spaimă. —E cu putință asta? Nu cred... a răspuns sultanul. De ce ești atât de neliniștită? Sunt neliniștită, stăpâne, din două pricini. Să ne așezăm pe această canapea, lângă havuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]