KorAP: Find »[drukola/base=romancier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...193 >

4,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

pe el. Pe creația lui. Pe noi. Vii sau morți; ar fi putut să ne închidă gura definitiv. Ne ține de măscărici, de-abia are prilejul să zică: „Actorul e un bețiv, dar care artist nu e? Filozoful? Un oligofren. Romancierul? Tot pe-acolo. Trei bufoni care cred că pot dărâma Orânduirea!”. Niciodată nu ne-a fost mai bine ca pe vremea Balerinei... Cineva a întocmit o listă cu câteva zeci de nume și a lipit-o pe ușa Primăriei. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
că pot dărâma Orânduirea!”. Niciodată nu ne-a fost mai bine ca pe vremea Balerinei... Cineva a întocmit o listă cu câteva zeci de nume și a lipit-o pe ușa Primăriei. Cei scriși acolo vor fi pedepsiți de către Castelan! Romancierul, Actorul, Filozoful, Magistratul și Doctorul sunt, acum, toți într-o oală. Aceasta e ordinea: urmează șeful Gărzilor Reunite, Caravella și Darling. Ultima, probabil, pentru „cloaca numită Pensiune”, după cum o ține una și bună Filozoful. În rest, oameni de rând, figuranți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Nu mai există criterii sigure pentru a stabili alianțe sau pentru a declanșa războaie, nimeni nu se mai simte în siguranță. Locuitorii, aproape toți, sunt - iarăși - împotriva Magistratului, a Castelanului - „Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului, a Romancierului, mai ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ales. „Fără intelectuali!” „Pentru plebe nici un conducător nu este suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete și el și să ne amintim, să o dăm dracului de listă. Ce s-a ales de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
puteam să o salvez. Ar fi avut, acum, patru copii și gușă. Burtă. Ar fi bombănit toată ziua. Noaptea ar fi visat că dansează, m-ar fi trezit lovindu-mă cu genunchii, și-ar fi fluturat brațul peste plapumă. Un romancier! Asta i-a luat mințile. Au amețit-o, mai degrabă, cărțile mele, alte minciuni, și-a dat seama până la urmă. A crezut că va fi înțeleasă de către Filozof. Filozoful și femeile! Să înnebunești de râs! A nimerit-o și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Am o idee preconcepută: un învățător este un intelectual eșuat; nimeni nu poate să înțeleagă mai bine o femeie ratată. Balerina era lipsită de viitor, cum, de altfel, sunt aproape toate... Cine mai înalță, azi, un Taj Majal?... MAGISTRATUL. Dacă Romancierul scrie o carte despre Stațiune, de ce nu aș scrie și eu una? E bine să rămână urmașilor o imagine limpede, adevărată, a locurilor. A timpurilor. Stațiunea văzută de Sus, nu din stradă, de unde vezi capitolul, mereu altul, dar nu Romanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
minciună. E ca apa: ia forma vasului în care o torni. Îngheață sau se evaporă. I-aș astupa gura și Actorului, cu Socratele lui, corupătorul acela de minți tinere; nu a fost capabil să-i dovedească Xantipei nimic... Toate cărțile Romancierului nu fac, la un loc, cât o pagină din jurnalul Comandantului Garnizoanei. Singura pe care am citit-o. Dintr-o privire, cu ocazia Zilei Armatei. M-a invitat în birou, se cherchelise nițel. Îmi amintesc aproape fiecare cuvânt: „Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
fost ucis de către o haită, într-o țară vecină; le știa graiul, s-a aflat pe urmă, urla ca ei. Un escroc: se oferea să apere satele de fiare; chiar el le aduna: unii spun că suna dintr-un corn... Romancierul l-a cunoscut; vorbește ca despre un erou. Doar Vânătorul de lupi albi mai poate - după spusele acestuia - să oprească haita ce se apropie. Vânătorul trăiește, poate să îl cheme, știe unde poate fi găsit, dar nu va face asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
nesigur, despre Dumnezeu... Uneori le citește din Facere; mâna sa dreaptă, Croitorul, zice că mai bine le-ar vorbi despre Apocalipsă. § Nu îl va readuce nimeni pe Castelan în Stațiune. Lista lipită pe ușa Primăriei o vei trece în contul Romancierului, locuitorii nu vor ști asta. Doar cititorii. Se vor considera implicați: dețin o taină. Nu face doi bani secretul lor: nu îl pot dezvălui părții interesate. Dacă, printr-un paradox, barierele existențiale știute ar fi rupte, într-o dimineață, deschizând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
implicați: dețin o taină. Nu face doi bani secretul lor: nu îl pot dezvălui părții interesate. Dacă, printr-un paradox, barierele existențiale știute ar fi rupte, într-o dimineață, deschizând caietul-jurnal, s-ar putea să găsești câteva rânduri așternute de către Romancier: Sunt creația Cuiva care nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi prinde: îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
concluzie: este vorba de un tip de comunitate inventat; analiza pe ordinator nu a stabilit nici un precedent, ci doar vagi corespondențe, ceea ce este neconcludent pentru studiul nostru Comunități tip din secolul XX. Un model de societate în care un cetățean - Romancierul - fie și ca interpus al autorului, face și desface ierarhii, instaurând o ordine imundă, este inadmisibil, prin prostul exemplu ce îl poate constitui pentru generațiile tinere, încă frondiste până la vârsta la care depun Jurământul de credință față de Statul Mondial Unitar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
confuz, uneori, ramolit de tot mâine-poimâine. Actorul e mai potrivit: a fost, pe rând, Cromwell, Ivan cel Groaznic, Robespierre, îi va fi ușor. Era potrivit Eremitul - l-ai ucis prea repede; e bine să pui în fruntea mulțimilor un răspopit. Romancierul nu: el trebuie să scrie! O singură carte poate lăsa în memoria lumii mai mult decât șapte Magistrați. Și cel mai neînsemnat poet are un vers genial; uneori, un poem; numai lui i-a trecut prin minte. Dintr-o povestire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
reveni în Sanatoriu. Nimeni nu va mișca un deget pentru a te scoate iar; acum s-a găsit cineva. Cei mai mulți se vor bucura. „Uite unde l-au adus himerele!” vor spune. „Scrisul! Și-a dorit să ajungă unul din marii romancieri ai lumii; va teroriza clinicile cu inepțiile lui!” „Bine”, le vei spune. „După ce voi termina Stațiunea, am să scriu un roman în care pacienții Stabilimentului se vor ridica împotriva medicilor, internându-i, tratându-i, operându-i; Directorul, Medicul șef, Anestezistul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Nu. Caravella e suficientă pentru Stațiune și pentru roman. Ar mai intra în discuție femeile rele de muscă; nu te interesează, țin de micile găinării sentimentale; în rest, nasc și cresc, convinse, copii; fac parte din uterul Stațiunii. Scrii; nici Romancierul nu stă degeaba... Filozoful a fost vizitat, azi-noapte, de Castelan; trăiește și vrea să salveze Stațiunea de „revoluția” pe care o pregătește Comitetul Cetățenesc! Este, se pare, o acțiune disperată din partea lui. Și o greșeală, totodată: îl socotește pe Filozof

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
aduce haos; libertățile sunt, totdeauna, rău înțelese. În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă. § În Stațiune, nimeni nu se mai supune nimănui... Personajele se lasă tot mai greu stăpânite; le vezi, le auzi, te urmăresc permanent. Romancierul își scrie, deja, romanul său. Hotărăște lucruri peste intențiile tale. Același GLAS vă vorbește diferit. Vrei să scapi, încerci manevre inutile; te străduiești, din personaj în personaj, să abați Mesajul. Nutrești, demonic, ideea că zămislești, fie și imaginar, un spațiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ai făcut din locuitorii Stațiunii niște hoțomani. SĂ NU UCIZI: aproape toată suflarea târgului nu se gândește decât cum să-l strângă de gât pe Magistrat sau cum să-l spânzure pe Castelan. Cum să-l ucidă cu pietre pe Romancier. Cum să-i dea foc Filozofului, cu iepurii lui cu tot. SĂ NU PREACURVEȘTI: măcar în gând, mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi, toate urmate pe dos. Nu respecți nimic, nici chiar propriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
încearcă să te tragă de limbă. E Castelanul, știi mai bine decât oricine. Întreabă de cărțile pe care le-ai scris, aduce vorba despre cele viitoare; îl interesează Stațiunea. Vrea să afle ce îl așteaptă. Taci; să-l întrebe pe Romancier! Altfel, mâine, va da buzna Actorul! Poimâine, Caravella. Caravella poate să vină: ești singurul care știe cum arată. În roman, nu are chip. Numai picioare. Veți sorbi împreună supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
e ceva, doctore: știu un punct pe coloană, între două vertebre, pe care mi l-a dezvăluit, odată, Castelanul-cel-adevărat, un punct ce, apăsat vreme de trei ceasuri, deblochează al șaselea simț, indescriptibil. Drept dovadă, de aici, țin Stațiunea sub control!” ...Romancierul își scrie de mult cartea; Magistratul a început alta; Castelanul te urmărește până-n pânzele albe, la propriu. În Stațiune nu se mai întâmplă nimic. Romancierul s-a cumințit. Comitetul Cetățenesc parcă așteaptă ordine de undeva. Despre Castelan nici o veste, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
trei ceasuri, deblochează al șaselea simț, indescriptibil. Drept dovadă, de aici, țin Stațiunea sub control!” ...Romancierul își scrie de mult cartea; Magistratul a început alta; Castelanul te urmărește până-n pânzele albe, la propriu. În Stațiune nu se mai întâmplă nimic. Romancierul s-a cumințit. Comitetul Cetățenesc parcă așteaptă ordine de undeva. Despre Castelan nici o veste, poate că nici nu a înviat; Caravella doarme toată ziua, vilegiaturiștii aidoma și nici Filozoful nu se mai preocupă de iepurii săi și nici de Tratat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
atinse viziunile lui aberante. Schizofrenie paranoică. Neuroleptice și psihotrope, doze șoc. ............................................................................................... Acasă, pe unul din pereți, are o hartă a Stațiunii. În creion, cu o mulțime de adnotări. Printre altele: „Creez spații și lumi”. Pune asta în seama unui personaj, Romancierul. „Voi distruge Stațiunea: pentru asta am gândit-o!” Când a fost ridicat de către brancardieri, țipa: „Harta! Harta!”. Am studiat-o câteva minute. Un vecin, amabil, a făcut - după un caroiaj aproximativ - șaisprezece fotografii. Le-am primit ieri, împreună cu filmul. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pună foc! Mai erau câțiva locatari de față!”. Din Jurnal: „Străbat prin Stațiune, pe hartă, 5 km pe zi. Uneori, câte 20-30. Apar unde nu se așteaptă nimeni. Văd tot, aud tot. Și VOCEA: îmi cere să-l salvez pe Romancier. Nu: scape cine poate!” ............................................................................................... Am văzut-o ieșind din bloc pe Caravella. Nu m-a zărit. Eram cu bloc cu tot în roman, nu avea cum. Am avut o erecție spontană. Coborând pe frânghie, voi desena pe zidul clădirii două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
alta a halucinațiilor, consecință a celei de-a doua, și încă una - sau mai multe - a halucinațiilor din halucinații. Irecuperabil. ............................................................................................... Alternativ, haloperidol, sulfat de stricnină. Euforic. E. mi-a zis că Stațiunea este un spațiu real, iar el este chiar Romancierul; printr-o tehnică ocultă, l-a atras pe autor în text, fiindcă există o lume-text și Stațiunea este o astfel de lume; el știe un coridor. Că, acum, scrie singur textul - tot -, nu va mai sta la mâna autorului, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
grija Comitetului Cetățenesc, totul fiind, de fapt, la nivel local, o mică lovitură de stat. Unii îi vor zice revoluție. A mai rămas puțin, un capitol. Până atunci, pentru a nu irosi experiența căpătată în clinică, l-ai internat pe Romancier în Lazaret. Paranoia. Pentru paranoia nu este obligatorie internarea, e lumea plină. Nici eu nu eram schizofrenic! Îl tratezi după metode proprii, prin mijlocirea Doctorului. Bătaia vindecă tot. Frica. Chiar Doctorul îl snopește, a fost campion la lupte. Romancierul, cândva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pe Romancier în Lazaret. Paranoia. Pentru paranoia nu este obligatorie internarea, e lumea plină. Nici eu nu eram schizofrenic! Îl tratezi după metode proprii, prin mijlocirea Doctorului. Bătaia vindecă tot. Frica. Chiar Doctorul îl snopește, a fost campion la lupte. Romancierul, cândva un dandy, e prea firav pentru a răspunde. Dar viclean: nu protestează: așteaptă un moment potrivit pentru a fugi. I-l pregătești. Nu, unde să se ducă? Atunci va rezista, poate Doctorului i se va întâmpla ceva. Un infarct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
va rezista, poate Doctorului i se va întâmpla ceva. Un infarct provocat de indolența pacientului, exasperantă. Sau torționarul se va sinucide! Va avea o criză de conștiință! Vei găsi, până la urmă, ac pentru cojocul fiecăruia: nu va supraviețui nici unul. Deocamdată, Romancierul este umflat de pumni și, mai tot timpul, înghețat, urmare a dușurilor reci. Încă nu s-au inventat electroșocurile și insulinoterapia. Dar Doctorul visează o trepanație. Habar nu are de chirurgia craniană, dar vrea să se uite înăuntru. Precis, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]