3,927 matches
-
Deși se referă întotdeauna la verb, aspectul nu se exprimă, decît în unele limbi, prin morfeme ce țin de clasa morfologică a verbului, antrenînd în multe cazuri mijloace lexicale. Ca atare, aspectul este lipsit de autonomie în limbi precum cele romanice, ceea ce a determinat pe cercetătorii contemporani să-l redefinească prin interacțiunea aspectului lexical al verbului (împreună cu actanții și cu circumstanțele) și aspectului gramatical propriu-zis, adăugat acestor constituenți de actualizare. Această redimensionare a aspectului îl plasează ca fiind o categorie centrală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limita finală pentru exprimarea aspectului terminativ sau rezultativ. Prin actualizarea actanților sau a circumstanțelor cu ajutorul determinărilor, se poate modifica tipul procesului, specificînd aspectul semelfactiv (sau singulativ) ori aspectul iterativ. Astfel, românescul el cîntă (și corespondentul lui din oricare altă limbă romanică) poate fi înțeles, în anumite contexte sau situații, ca exprimînd o acțiune realizată o singură dată (ca semelfactiv), iar în altele ca o acțiune frecventativă sau iterativă, decă "el obișnuiește să cînte", "el este cîntăreț" etc. Cînd însă apar elemente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau viitor (he is singing, he was singing). Deși în parte similară, această distincție din engleză este totuși diferită de tipul aspectual perfectiv (acțiune încheiată) - imperfectiv (acțiune în curs de desfășurare). Astfel, perfectul compus din română (și din celelalte limbi romanice) exprimă o acțiune trecută și terminată (am scris un articol), în vreme ce imperfectul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, deci neterminată (ieri citeam scrisoarea de la tine). Gustav Guillaume a demonstrat, în 1929, că actualizarea unei construcții verbale în discurs presupune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar celelalte în extensiune (el a cîntat). Valoarea temporală de anterioritate a formelor compuse decurge din aspectul lor extensiv, dar nu se confundă cu el. La indicativ, aspectul indică complexitatea timpului verbal, care oferă, în română (și în alte limbi romanice) două serii de forme simple pentru trecut. Astfel, perfectul simplu prezintă un proces trecut realizat și incluzînd limitele inițiale și finale, în vreme ce imperfectul îl redă fără reprezentarea acestor limite. J. Bres a reinterpretat, în 1997, această opoziție ca o ascendență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este cea a epocii viitoare, datorită morfemului de viitor al indicativului (verbul auxiliar va). Operația de cronogeneză, de formare a imaginii-timp, nu este instantanee, ci presupune un anumit timp operativ (infinitezimal, desigur) pentru a fi realizată. În limbi precum cele romanice, se pot distinge trei momente constitutive (care au fost numite de G. Guillaume cronoteze) în derularea acestui timp, corespunzînd modurilor infinitiv - participiu, conjunctiv și indicativ; în prima cronoteză, actualizarea este interceptată la început printr-o imagine-timp cu o reprezentare virtuală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin care un segment lexical al limbii, combinat cu altele în enunț, dobîndește statut gramatical, devenind morfem și intrînd în sistemul gramatical de opoziții. Așa s-a întîmplat cu unele verbe autonome devenite auxiliare în trecerea de la latină la limbile romanice, precum a avea (rom. am cîntat; fr. j'ai chanté, unde a avea a devenit morfem liber, sau fr. je chanterai, unde a avea a devenit morfem legat). Un proces de gramaticalizare s-a petrecut și prin transformarea pronumelui demonstrativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cîntat; fr. j'ai chanté, unde a avea a devenit morfem liber, sau fr. je chanterai, unde a avea a devenit morfem legat). Un proces de gramaticalizare s-a petrecut și prin transformarea pronumelui demonstrativ în articol hotărît în limbile romanice și în limbile germanice, rolul deictic inițial fiind convertit în unul gramatical. Între procesele de lexicalizare, gramaticalizare și pragmatica lizare se manifestă o relativă interdependență, studiile recente preocupîndu-se de acest aspect, la care se adaugă și cercetarea asupra manierei în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca dorită, posibilă, permisă voită etc. Pentru unele grupuri de limbi, precum cele germanice, asemenea verbe modale sînt unanim recunoscute și constituie un subiect de sine stătător al tratatelor de gramatică. În cazul altor grupuri de limbi însă, precum cele romanice, deși existența modalității astfel exprimate nu este contestată, problema identificării unui grup de verbe modale generează încă puncte de vedere deosebite. Din acest motiv, se poate afirma că un inventar al verbelor modale este greu de realizat și lasă mereu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
loc comunicarea: în primul caz, se stabilesc dezbateri interne într-un cîmp discursiv, iar, în celălalt, discuția are loc în cîmpuri diferite. V. cîmp discursiv, pereche adiacentă, polemică, poziționare, reparație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEOLOGIE v. NEOLOGIZARE NEOLOGIZARE. În limbile romanice occidentale, există termenul neologie cu semnificația de bază "proces de formare a elementelor noi într-o limbă", adică ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin creație lexicală. O altă accepție a acestui termen este aceea de "îmbogățire a limbii cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea, în limba română, și termenul neologism conduce în mod obișnuit la ideea de împrumut (cult) și numai uneori sînt avute în vedere creațiile cu mijloace interne. Această situație este explicabilă, în parte, prin faptul că limba romînă, ca limbă romanică, nu se remarcă în mod deosebit prin creații proprii, deși, în afară de compunere, care este mai puțin productivă decît în alte limbi, poate realiza și realizează mereu numeroase elemente lexicale noi prin derivare, conversiune, derivare regresivă, aglutinare, prescurtare etc. Sînt apoi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operează ca un șablon și există posibilitatea ca exact aceeași structură să fie repetată sau ca aceleași opoziții, diferențe să se întrebuințeze de mai multe ori. Apoi, la nivel supraordonat, o sumă de recurențe ar distinge tipurile, grupurile de limbi (romanice, germanice etc.), care ar constitui de fapt alte stereotipii funcționale. La nivelul vorbirii, al discursului, se manifestă mai multă libertate în raport cu sistemul, libertate care ține seama însă de norme, - "tehnica actuală" și unele construcții fixe impuse prin tradiție - "discursul repetat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
représentations, Ophrys, Paris, 1990; Pour une linguistique de l'énonciation, II. Formalistion et opérations de réparage, Ophrys, Paris, 1999; Pour une linguistique de l'énonciation, III. Domaine notionnel, Ophrys, Paris, 1999. Ernst Robert CURTIUS (1886-1956), specialist în literatură latină și romanică, profesor la mai multe universități din Germania, promotor al ideii de unitate culturală europeană. Lucrări de referință: Die literarischen Wegbereiter des neuen Frankreich, 1919; Balzac, Edition des Syrtes, 1923; James Joyce und sein Ulysses, 1929; Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Dictionnaires. Ein internationales Handbuch zur Lexikographie/An International Encyclopedia of Lexicography/ Enciclopédie internationale de lexicographie, 1, De Gruyter, Berlin - New York, 1989, p. XVI-XXIV; Autour du TLFQ (Trésor de la langue française au Québec). Réflexions sur un nouveau dictionnaire régional, în "Vox Romanica", 41, 1982, pp. 181-201; Collocations in monolingual and bilingual English dictionaries, în Ivir, Vladimir, Kalogjera, Damir (eds.), Languages in Contact and Contrast. Essay in Contact Linguistics, Mouton de Gruyter, Berlin - New York, 1991, pp. 225-236; La transparence et l'obstacle. Essai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Elemente de pragmatică lingvistică, All, București, 2003. Gheorghe IVĂNESCU (1912-1987), profesor la Universitatea "Al. I Cuza"din Iași, la Universitatea din Timișoara și la Universitatea din Craiova, lingvist și filolog, specialist în lingvistică generală, istoria limbii române, lingvistică indo-europeană și romanică. Lucrări de referință: Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947-1948; ed. a II-a, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, 2012; Curs de sintaxa limbii române moderne, Iași, 1948 (litografiat); reeditat, Editura Junimea, Iași, 2004; Istoria limbii române, Editura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în parte comune cu ale tuturor românilor, în parte specifice. În cazul lor incluziunea român > moldovean nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Cît despre primatul unuia dintre termeni, afirmația lui Miron Costin e susținută de adevărul istoric și lingvistic: romanicii din teritoriul daco- moesian au păstrat etnonimul latin Romanus, pe care l-au asociat, în timp, și cu sensul „creștin“, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
l-au asociat, în timp, și cu sensul „creștin“, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic (walh), preluat de slavi (wlach) și avînd același sens „roman, romanic“. Aspectul fonetic al cuvîntului român (cu á + n > â + n) probează că a fost prezent permanent în vorbirea locuitorilor, căci după secolul al VIII-lea fenomenul transformării lui a în n în contextul citat nu s-a mai produs (comp
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
moldovenii sînt altceva decît românii?! În 1993 Petre P. Moldovan publica la Chișinău Moldovenii în istorie, carte care, pornind de la constatatrea că „în mediul informativ european circulă reprezentări de-a dreptul deșănțate despre conceptul etnic moldoveni și despre denumirea limbii romanice vorbite de ei“ <footnote Petre P. Moldovan, Moldovenii în istorie, Editura Poligraf-Service, Chișinău, 1993, p. 8. footnote> , își propune să demonstreze că „numele etnic moldovan, denumirea limba moldovenescă, numele Moldova sînt tot atît de sfinte, scumpe și dulci pentru populația
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nu se mai vorbească în unitățile de învățămînt despre limba și literatura română, ci despre limba și literatura moldovenescă. Nu stă în intenția noastră să apreciem orientarea politică a guvernului de la Chișinău. Trebuie să spunem însă că problema denumirii limbii romanice vorbite la est de Prut a fost tranșată definitiv din punct de vedere științific: existența unui stat, Republica Moldova, la est de Prut, altul decît România, nu implică un alt nume pentru limba oficială a statului respectiv. Pe de o parte
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pe care a dus-o guvernul sovietic după reocuparea Basarabiei, în 1944, s-a înscris pe aceleași coordonate ale Rusiei țariste: la est de Prut locuiește un popor diferit de poporul român, poporul moldovenesc, care vorbește limba moldovenească, o limbă romanică diferită de cea română, dacă nu chiar romano-slavică. În lingvistica generală și comparată lucrurile au fost dezbătute, după 1950, cu participarea unor ilustre personalități. Concluzia a fost cea rezultată din expunerea prof. Eugen Coșeriu la Congresul Filologilor români din 4
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
multe idiomuri vorbite de diferite popoare: originea, structura gramaticală, fondul lexical de bază comune, iar, în temeiul acestor realități-înrudire pînă la gradul de «reciproc inteligibile». Deosebirea esențială, principală și definitorie din atare contexte, inclusiv a limbii moldovenești din ramura lingvistică romanică de răsărit, este că ele au lingvonime (glotonime) diferite. Astfel, tipul oriental de vorbire romanică a dat naștere la denumirile de limbă (lingvonime): moldovenească, vlahă, valahă (românească), dalmată (dispărută)“ (p. 5). Cuvintele sînt de înțeles, dar textul e greu de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în temeiul acestor realități-înrudire pînă la gradul de «reciproc inteligibile». Deosebirea esențială, principală și definitorie din atare contexte, inclusiv a limbii moldovenești din ramura lingvistică romanică de răsărit, este că ele au lingvonime (glotonime) diferite. Astfel, tipul oriental de vorbire romanică a dat naștere la denumirile de limbă (lingvonime): moldovenească, vlahă, valahă (românească), dalmată (dispărută)“ (p. 5). Cuvintele sînt de înțeles, dar textul e greu de priceput, dînd naștere la fel de fel de confuzii, printre care și posibilitatea ca trăsătura definitorie a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Al Graur, Nume de persoane, București, 1965, p. 52. footnote> , sau „o continuitate între numirile oficiale ale romanilor păgîni și ale românilor creștini nu există“ 15 . Afirmații de acest fel pot descumpăni pe un neavizat, în condițiile în care caracterul romanic al limbii române vorbite nu este astăzi pus la îndoială de nimeni, dar situația este similară pentru teritoriul romanic occidental, unde onomasticonul latin sau preroman nu s-a prea păstrat. Din păcate, această lipsă de continuitate în antroponimia românească a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
și ale românilor creștini nu există“ 15 . Afirmații de acest fel pot descumpăni pe un neavizat, în condițiile în care caracterul romanic al limbii române vorbite nu este astăzi pus la îndoială de nimeni, dar situația este similară pentru teritoriul romanic occidental, unde onomasticonul latin sau preroman nu s-a prea păstrat. Din păcate, această lipsă de continuitate în antroponimia românească a fost interpretată, cu rea credință, ca o lipsă a continuității poporului român în teritoriile pe care le populează astăzi
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
unde, după înfrîngerea revoluției române, fusese trecut pe lista persoanelor indezirabile. Aducea cu el atmosfera din Transilvania lui Gheorghe Șincai și Petru Maior, „acea mîndrie românească, acel fanatism pentru limba noastră strămoșească și trecutul glorios al poporului nostru de viță romanică. A adus din Transilvania lui Iancu, Balint și Barițiu și a tovarășilor lor dorul nepotolit de a deștepta poporul la conștiința națională“<footnote Sextil Pușcariu, în „Glasul Bucovinei“, 1919, nr. 7. footnote>. Urmare a presiunilor revoluționarilor români din Bucovina a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pastorale nella poesia romena cu o prefață de Giulio Bertoni, Roma, 1936. O lucrare de interes general a aceluiași autor; Folclorul. Cum trebuie înțeles, București, 1937, a apărut în același an la București, și în traducere franceză. Tache Papahagi Folclorul romanic și cel latin, București, 1923; idem, Folclor român comparat, București, 1929 ; idem, Aromînii, sinteză etnografică, istorică și filologică, București, 1932 (primele două lucrări ale lui Papahagi au rămas litografiate) ; Marcu Beza, Paganism in Rumanian Folklore, London, 1928 ; Adolf Schullerus, Verzeichnis
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]